"umbrim" – 1815 rezultate
0.01 secundeMeilisearchIorga Stefan
12 ian 1988, Tulcea
2 poezii, 0 proze
Nataliea Albu
M-am nascut pe plaiuri mioritice, in lunca Siretului, intr-o casuta umbrita de doi tei si coama dealurilor in care m-am simtit toata copilaria o printesa... Am aparut pe lume intr-o zi de 13 septembrie, o zi insorita imi povestea mama, ajunul sarbatorii satului "HRAMUL SFINTEI CRUCI" N-am nascut ametita de mirosul cozonacilor si de parfumul strugurilor din bolta casei. Poate ca cele mai frumoase amintiri vor ramane din perioada copilariei... o spun si acum, copiii nascuti la tara nu sunt robotizati, au o lume de basm, mai pot avea acces si-acum la ea. Le-am dat mult de furca parintilor mei, n-am avut frati, dar traiam in lumea mea imaginara cu printi si printese, cu feti frumosi si zmei, m-au pierdut de la 3 ani, fugeam unde erau copii, ma ascundeam in rondurile de flori si o data m-au recuperat disperati abia spre dimineata, adormisem intre flori asteptand sa apara Faf frumos... O LUME DE BASM! pat de flori si bolta instelata, ce paote fi mai frumos? Aceasta e partea frumoasa a...
7 poezii, 0 proze
ilorian paunoiu
https://www.facebook.com/pages/Ilorian-Paunoiu/676881582388949 M-am născut în satul Meieni, comuna Popești, județul Vâlcea, pe Valea Luncavățului, aproape de Pădurea Cotoșmanei. Părinții mei, Păunoiu Constantin și Păunoiu Ioana, oameni gospodari, m-au crescut cu dragoste și într-un mod cu totul special; mama mea, care nu mai este - a decedat în 3 februarie 1999 - mi-a dat o educație religioasă bazată pe fundamentele Bisericii Ortodoxe. Acest lucru mi-a marcat viața și creația literară. Mama m-a adus pe lume în noaptea de 13 spre 14 decembrie - oficial în certificatul de naștere este înscrisă data de 14 decembrie - în anul de grație 1965. Bucuria ei de a mă fi adus în lume a fost umbrita în jurul vârstei de 7 ani, când o boala ciudată, o neputință de neînțeles, începea să-și facă apariția: la început cu febra musculară, apoi cu rămânerea în urmă la orele de educație fizică față de colegii de școală primară. A început de atunci calvarul existenței mele, calvar și mântuire totodată....
90 poezii, 0 proze
anefi noris saihan
In a fi eu asa cum credeam ca sunt am gasit mai mult decat o simpla persoana , am inteles si am vazut prin mine mai mult decat ceea ce am crezut ca sunt, am vazut mai multi de eu fiecare mai diferit axat pe ceva mai special am inteles am aflat am studiat si am apreciat ca nu doar durerea razbate in inima mea distrusa de ganduri.Ravasit complet , insa , intr-o lume intunecata de nepasta poluorii si a distrugerii , prea oarba pentru a simtii si a intelege ca se mai poate daruii iubire m-am izolat intr-un colt umbrit ferit de lumina pentru ca oamenii sa nu il poata vedea.Cuvintele sunt multe dar prea putine insa pentru a povestii viata unui om cu toate ca sunt atat de putine un autor se straduieste .Un somn lung pare cam am trait intr-o lume necunoscuta parca candva din care acum in sfarsit trezit de sunetul disperarii si agoniei umane , in sfarsit trezit de tot ce era odata de tot ce visam intrepatruns printre randuri de pagini in care aratam totul , am ajuns sa inteleg ca a simtii...
3 poezii, 0 proze
Barbu Mihaela Andreea
Intr-o lume stapanita doar de egoism,de incertitudini de materialism si superficialitate s-a nascut un copil,un lastar care avea sa creasca frumos si puternic...care voia sa rodeasca fruct ales desi se nascuse din spini,avea speranta si determinare rabdare sa astepte primavara si vara existentei sale!Timpul a trecut greu,cu vant si ploi,umbrit din toate partile,ma zbat sa ajung la lumina,sa infloresc si sa demonstrez tuturor ca simtamintele pure din sufletul uman sunt nestemate nepretuite,asta-mi e averea!Desi deznadejdea,nesiguranta,eliberarea prin abandon ma apasa,de fiecare data o sa las in urma o samanta salvatoare si o sa renasc precum Phoenix din propria mea cenusa... Sunt poate,doar un copil maturizat inainte de vreme...
10 poezii, 0 proze
Andrea Sofronie
Nascuta in Satu Mare, in primul an – 1990. Sunt eleva la un liceu din Rm Sarat. Nu zic vorbe mari. Dar stau aproape de cuvinte si le intreb de ele si de noi. Am debutat in Revista de experiment literar “Feed Back”, an II, nr 11-12, 2005 Aici nu gasesti părți din mine Sunt chiar eu Întreagă Rotundă Aproape o lună Cu fața umbrită de munte și lumină... myreallity@yahoo.com http://missteq.blog-u.net
16 poezii, 0 proze
Mondea Adrian
un fel de selfie... transcendentar. Cuvintele conturează. Cuvintele se conturează, dau naștere, un fel de „țesut” complex, învăluind stările, învăluind emisferele. Cuvintele se „regândesc” adesea într-un minunat vortex al trăirilor, coborând discret pe locurile intime, pe acea bandă a sufletului blocat în vibrație (...și distanța necesară pentru încă o sublimă respirație). Să fie poezia un spațiu vital al regăsirii? Sinele unui paradox în care am visat să avem o altă viață? Poate de aceea „curțile” noastre interioare nu ne aparțin. Nu au granițe. „Aleile” au devenit locuri de joacă, un panteon în jurul căruia nu există decât propriile noastre dorințe, senzații, eul creator și impactul psihic al nuanțelor. Dacă ar fi să investesc într-un selfie având ca fundal un joc teribil de ieșiri de urgență, unde „enclavele” intimității mele ar triumfa în ciuda mâinilor goale, aș putea, stenic, rupe marele pas al subconștientului, despărțit de oracole. Doar gândurile sunt umbrite de pleoape. Așa...
245 poezii, 0 proze
umbrim
de Stanica Ilie Viorel
soarele ți se prindea de față ți se prindea de față erau întâmplări și se puteau spune acum au devenit povești eu te țineam în brațe să nu te ardă te-aș fi iubit oricum și mă temeam să nu mi te fure...
Portretul lui Fior L Gri. Gesturi simple
de Luminita Suse
uneori nu ne vorbim ne umbrim pe rând cu tăceri tentația ne respiră aerul dintre ochi gesturi amânate se mulează în jurul esențelor aproape de nebunie frenezia neatingerii alteori nimic nu poate...
Ninsoare
de Catalin Toma
Vise de fluture, exotic rasar din carnea mea alba pictate cu sangele tau roz. Ne-asortam Ce pacat ca n-avem pensula sa desenam pe cer strigatul nostru de iubire, sa umbrim destinul cu-a dorului...
Terorism
de Dumitrache Sevastita
Terorism Ne este viata atat de importanta, incat, Ma intreb; de ce sa o umbrim cu terorism? De ce amenintati de bombe si-n terorism, ca sa traim ? Cand toti ne bucuram de viata atat cat ne-a fost...
Să fim lumini
de Ștefănescu Romeo-Nicolae
Să fim mereu aproape... de Tine Doamne, să nu sădim în noi clipe deșarte, să nu umbrim lumina sufletelor noastre, să vrem să devenim lumini în noapte, să simțim iubirea Ta aproape, să devenim stele...
Te scriu pe a iubirii clipei urmă
de Ștefan Petrea
Te scriu pe a iubirii clipei urmă, Nu ne mai luminăm în ceas ce vine Și-avem în sânge piatră de ruine Și ne umbrim în cuget ce ne curmă. Trecutul mi te bea, năluci vecine, În repruncire-i între noi o...
Liturghie
de Nincu Mircea
să ne plecăm genunchii în rugăciune iară! cuvintele să tacă, privirile să doară. să ne umbrim cu gânduri lumina nenăscută, cu goluri de cuvinte și cu parfum de nuntă! să stăm în fața lumii ca munții...
Poteci eterne
de Marius Rădulescu
Cuvintele, cu harul lor divin, Urzesc în taină gândul de mai bine, Prin sfere ancorate- n bleu aldin Lucind pe bolta zărilor marine. Efervescența marilor cutume Cuprinde Universul saturat Atâtea mii...
Albastru
de Andrei Novac
Acum am in fata culoarea albastru. Imi place sa ma plimb prin orasul din marginea toamnei. Descrierea aleilor infrunzite si nematurate de parca timpul ar putrezi si pasii. Candva copil fiind plangeam...
Luna, Soare s-a dorit...
de eugen LOVIN
Într-o zi ori noapte-adâncă, Luna, Soare s-a dorit, Smoc de flăcări dintr-o stâncă Prin neantul însorit. Cu o stare făr’ de stare Și-a-mpânzit într-un ungher, Plănuiri involuntare Cu eternul Efemer....
Musafiri
de Cazangiu Liviu
Coordonăm limitele impuse, supravegheați atâta timp Dăinuim tainele sumbre oripilate doar de un mit, Adie ușor un gând melancolic asupra cataractei Orbiți de teama solitară aruncată faptei Răvășită...
care e simbolul realității
de Florentin Cristian
clipa care mișcă cu avânt e fructul luminii ce a însămânțat pustia dacă aș încălța secundele timpului potrivit cu ace de ceasornic arătând timpurile trecut sau viitor nu ar rămâne doar secunda, ora...
plumb gazos
de Ștefan Petrea
e plumb gazos în aer, la fereastră aceea spre văzduh ce e deschisă și încă roze dorm la tine-n clisă și încă vremea e să fie-a noastră. ne e în frunză țara interzisă de chiar și pâinea ne e cam...
