"totul în jur era alb-negru" – 20139 rezultate
0.04 secundeMeilisearch
TPTatiana Prohnițchi
M-am născut în satul Sadaclia, sat ce m-a marcat prin frumusețea și liniștea din jur. Cred că mi-ar fi greu să mă despart de el totalmente. Aici, zace un Suflet ce nu il pot părăsi...E totul pentru mine, chiar dacă fizic nu imi mai aparține, îi simt pur și simplu aura, respirația, nu îmi dă pace...dar nu mă necăjește! Ba din contra, îmi dă speranțe aplicabile de supraviețuire! O neiertare și un păcat ar fi dacă aș uita de ființa trecută în neființă și de sătucul minunat!
4 poezii, 0 proze
EVEugenia Vasiloae
Sunt vantul care adie bland peste orasul adormit,sunt crivatul puternic ce rascoleste zapada in miezul iernii,sunt uraganul care zdrobeste totul in calea sa,sunt briza marii intr-o seara de mai...sunt copilul trist care priveste pentru ultima oara la gradina copilariei sale,sunt fata care viseaza la dragoste,sunt femeia care si-a pierdut visul si incearca sa il regaseasca...Sunt planeta al carei soare s-a stins si care pluteste in deriva...
6 poezii, 0 proze
AAana andone
Am vazut lumina zilei intr-o frumoasa zi de toamna,intr-o familie modesta de la margine de Bucuresti.Copilaria mi-am petrecut-o la bunicii din partea mamei,intr-un sat prosper de pe malul Mostistei.Acolo am invatat sa fiu atenta la tot ce ne inconjoara,de la firul ierbii pana la cerul instelat si sa prefac totul in senzatii,dezvoltand o anumita sensibilitate si o inclinatie catre vis si poezie.In gimnaziu obisnuiam sa scriu intr-un caietel "scrisori pentru fluturi si pietre",obicei pe care il am si acum atunci cand inima se revarsa. Drumul in viata mi l-am hotarat de cand eram foarte mica si obisnuiam sa ma joc " de-a scoala".Asa ca mai tarziu nu a fost deloc intamplator faptul ca am urmat cursurile Liceului Pedagogic din Bucuresti si apoi ale Facultatii de Istorie din cadrul Universitatii Bucuresti.Se implinesc 20 de ani de cand scoala imi e si casa si rai si iad in acelasi timp. Imi doresc ca lumea sa fie mai buna,mai luminoasa si mai plina de iubire si poezia e o cale...
144 poezii, 0 proze
Spiridon Nicoleta Gabriela
Sunt o tanara preocupata de arta, de tot ce este frumos...Cel mai mare dusman al meu este timpul alaturi de neputinta mea de a-l controla.Exilul vietii mele ar fi singuratatea.Paradoxal totusi este faptul ca ma afund in ea pentru a ma regasi.Am scris multe poezii dar nu am avut niciodata curajul sa le public.Nu este vorba de o teama ca ar putea fi respinse ci pun totul in spatele delasarii.
2 poezii, 0 proze
Ionita Roxana Georgiana
Fiintele inaripate incepura sa se desprinda incet din acea draperie miscatoare, incaperea se umplu de fluturi, iar atmosfera era incarcata de batai de aripi. Maria care statea ingenuncheata in acea camera se trezi inconjurata de acele fiinte miscatoare. Totul in jurul ei era intr-o forfota continua. Biroul era invadat de fluturi. Parul ii era plin de aripi de fluturi ce aveau sa ii creeze o criza Mariei. Isi privi umarul si bratul. Fluturii misunau pe hainele ei, erau agitati, o innebuneau.
2 poezii, 0 proze
Alexandra Mihaela Munteanu
"Artiștii buni există doar în opera lor și, drept urmare, sunt cu totul neinteresanți în ceea ce priește personalitatea. Un poet mare, un poet cu adevărat semnificativ, este ființa cea mai lipsită de poezie dintre toate făpturile. Dar poeții inferiori sunt absolut fascinanți. Cu cât versurile lor sunt mai proaste, cu atât mai pitorească este înfățișarea lor. Simplul fapt de a fi publicat un volum de sonete de mâna a doua îi face irezistibili ca pesonalitate. Ei trăiesc poezia pe care nu o pot scrie. Ceilalți scriu poezia pe care nu îndrăznesc s-o transpună în viață"(Oscar Wilde - Portretul lui Dorian Grey). Sunt un copil de abia 16 ani(fac 17 în aprilie).Cu siguranța nu contează că sunt redactor-șef adjunct la revista "Adolescent" sau că am fost la multe olimpiade. Momentan tot ce ar putea conta e că îmi place să scriu, deși, recunosc, mi-e îngrozitor de frică să o fac. Poezia nu e punctul meu forte, dar nu aș putea să spun că excelez în proză. Probabil mă integrez în categoria de...
8 poezii, 0 proze
FPFlorina Petre
Data de nastere: 06-30-1980, Tg-Jiu, Gorj. Pasiunile mele: Filosofia, Psihologia, Muzica, Mass-media, Limbile straine si Pictura. Cand lucrez ma simt libera... Pentru mine pictura inseamna totul si in viata mea detine un rol primordial. Ca mai toti pictorii, am lumea mea... O lume a cuvintelor pictate cu pasiune... In viata de zi cu zi sunt o persoana cat se poate de normala, cu vise, sperante, dar in lumea mea nu sunt decat cuvinte pictate in mii de nuante... o ploaie de vara in anotimpurile vietii… in fata oamenilor voi straluci sau nu, dupa cum am slefuit mai mult sau mai putin lucrarile mele... Tablourile, eseurile... le vor privi, le vor citi in graba sau in soapta, descoperindu-ma incet, incet, caci dincolo de vorbe si culori sunt doar eu... un simplu om...
10 poezii, 0 proze
Daniel Constantin
Dan Ion Constantin, după actul de botez, s-a născut la 4 februarie 1939 într-o familie franco-română de ingineri petroliști. Studii de teologie catolică și de compoziție. Numele acesta nu vă spune probabil prea multe, fiindcă e doar unul din pseudonimele lui Dan Ion Constantin (n. 1939), care apare la Florin Manolescu, în Enciclopedia exilului literar românesc la litera B: Boc Daniel (Dan Constantinescu), poet. În țară a debutat cu poeme în 1968, în "Luceafărul" (seria Ștefan Bănulescu), unde Cronicarul l-a cunoscut ca tehnoredactor și corector sub numele Dan Bocaniciu. O figură cu totul aparte în peisaj, un artist cu talente diverse - muzician, poet, eseist, desenator -, un revoltat cu o biografie "americană", cîștigîndu-și existența de la 16 ani din lecții de vioară, dar și alte mărunte slujbe, fără legătură cu înclinațiile lui (administrator pe litoral, vînzător la PECO, muncă de teren cu echipe geologice...). S-a stabilit definitiv la Paris în 1983, unde trăiește din lecții de...
1 poezii, 0 proze
nimeni
biografie?! poate...daca exist? nu stiu...de cand va consum oxigenul? de ce? nu stiu...urasc intrebarea asta...cine sunt?...eu si totul e spleen in jurul meu... acum... si pentru totdeauna...
14 poezii, 0 proze
Iosif Diac
Nu cunosc prea multe despre mine, dar doresc ceva de la mine. Nu sunt nimic in comparatie cu Totul dar ceva in comparatie cu nimicul.
4 poezii, 0 proze
totul în jur era alb-negru
de Iurie Burlacu
totul în jur era alb-negru și amanții făceau schimb de substanțe într-un punct fix se premedita o zi de iarnă și-n alt punct mobil se proiecta o evadare din propria carne atunci am văzut cum curge...
singur în mine
de ștefan ciobanu
nu știam că îmi este frică de moarte până când am urcat în autobuzul acela mirosea a drum lung ici-colo pe scaune stăteau niște paltoane de parcă toți oamenii ar fi plecat să își cumpere țigări când...
Corvin
de Jack Godlu
Corvin Se trezise în casa bunicilor săi cu o puternică durere de gât. Respira cu dificultate, sugrumat. Liniște grea apăsa peste acest loc. Corvin se duse spre geam. Afară totul era gri, de la asfalt...
natură moartă
de Constantin Drugas
vară târzie târziu și eu mortificat pe-o bancă-n parcul înserat, o piesă nouă mereu alta într-un muzeu mereu același. nu mai auzeam cântecul păsărilor doar mă uitam la ele ca la un film mut, păreau...
Marioneta
de Alexandra Ghita
O păpușă este un obiect neînsuflețit care are scopul de a îi distra pe ceilalți. Ea este îmbrățișată de copii, iubită și dorită de ei. Cu toate astea peste puțin timp este uitată într-un colț....
Spectrul
de razvan rachieriu
La începutul lumii nu existau culori, așa cum în zilele noastre lucrurile sunt învăluite într-o paletă cromatică largă.Vedeai viața doar în alb și negru.Albul era dat de lumină și negrul de...
Iel si ia
de Melinte Liviu Constantin
Þigarete mentolate stinse în cenușa mortuară, Zac în scrumiera cu un zâmbet fals ce-mi tot șoptește Vorbe dulci de duh Ca amintirile , purtându-mă pe tărâmuri pitorești Unde mă aflam și eu nu de mult...
Lebedei nr.21
de Marinescu Victor
Cătălin. Privirea-i rece părea că citește mereu, Ana. Îmi aduc aminte că am văzut undeva prin camera lui o poză. Se prăfuia neumblată într-o ramă din argint. Sprijinită pe singurul picior, scârțâia...
Pagina din jurnalul unei invingatoare…
de Petrisor Ecaterina Mihaela
Tic, tac… Tic, tac… Doar ticaitul ceasului a mai ramas sa bantuie cele mai ascunse ganduri ale ei. O tanara ca toti ceilalti, dar ce patrunse intr-o dimensiune vida, ferita si necunoscuta de noi...
Pagini din jurnalul unei invingatoare...
de Petrisor Ecaterina Mihaela
Pagina din jurnalul unei invingatoare… Tic, tac… Tic, tac… Doar ticaitul ceasului a mai ramas sa bantuie cele mai ascunse ganduri ale ei. O tanara ca toti ceilalti, dar ce patrunse intr-o dimensiune...