Poate zăpada aceasta,
topită,
năclăită-n noroi
și jale, poate.
Poate să-mi spună
unde-i Betleemul.
Unde s-a întâlnit cu Steaua
cea neapusă?
Poate zăpada
s-a atins de steaua magilor
și
Cuvânt
Te roade adâncul
și tainic se succed
gânduri de spasme.
Se nasc primăvara
o dată cu colțul ierbii.
În mărăciniș se înnoadă cuvântul
ca trestia pe maluri de baltă.
și plânge-n
Prea îndrăgostit
Se aud sunete întemnițate
sub gratii de sânge.
Inima suferă molcom
sub lovituri de uragane nătânge
și plânge și curge
șiroiul de apă topită
din pâine aburindă,
din
Ce sunt cuvintele mele
într-un ocean cu apă?
Vorbele se sting una câte una
în vatra bătrâneții.
Am aprins focul cândva
și cuptorul ardea cu spasme.
S-a copt pâinea azimă,
nedospit cântec
