Poezii

Poate zăpada aceasta, topită, năclăită-n noroi și jale, poate. Poate să-mi spună unde-i Betleemul. Unde s-a întâlnit cu Steaua cea neapusă? Poate zăpada s-a atins de steaua magilor și

Cuvânt Te roade adâncul și tainic se succed gânduri de spasme. Se nasc primăvara o dată cu colțul ierbii. În mărăciniș se înnoadă cuvântul ca trestia pe maluri de baltă. și plânge-n

Prea îndrăgostit Se aud sunete întemnițate sub gratii de sânge. Inima suferă molcom sub lovituri de uragane nătânge și plânge și curge șiroiul de apă topită din pâine aburindă, din

Ce sunt cuvintele mele într-un ocean cu apă? Vorbele se sting una câte una în vatra bătrâneții. Am aprins focul cândva și cuptorul ardea cu spasme. S-a copt pâinea azimă, nedospit cântec