"tot ei" – 20499 rezultate
0.01 secundeMeilisearch
FSFlora Mărgărit Stănescu
Sunt un om care vine dintre oameni și se îndreaptă tot către ei. Din moment ce viața cu bune și rele este sursa mea de inspirație, consider ca așa este normal și corect. Culeg întâmplări de la oameni și le dăruiesc oamenilor, trecute prin filtrul personal și redate în stil personal. Flora Mărgărit Stănescu Nu scriu decit de placere si pentru a aduce bucurie cititorilor ce agreaza stilul meu.
23 poezii, 0 proze
IBioana bolba
biografie Februarie, 1973, Oradea, România -copilărie prea complicată ( de atunci tot caut răspunsuri la inexplicabil) - școli și studii, câteva diplome - mă atrage Lumina de la căpătul drumului, natura cu tot foșnetul ei, câteva răsărituri, apele limpezi, dealurile din Peștiș și biserica de lemn, cărțile unor oameni deștepți - poezia e doar forma în care îmi permit să "respir". În rest, iubesc. cosmina.bolba@yahoo.com
142 poezii, 0 proze
CGCornel Ghica
Am aflat de mine, întâmplător. Cineva mi-a scris pe o bucată de hârtie ștampilată că m-am născut în data de 21 august 1975. De atunci, l-am crezut și am continuat să fiu singurul copil al părinților mei tineri. Eu tot timpul am fost copil și ei tot timpul tineri. Mai târziu, am aflat că absolvisem școala generală, liceul teoretic și o facultate de drept. Le făcusem într-un mod rebel, fără teamă, dar și fără rezultate excepționale; doar le bifasem într-un destin tipărit de mult. Între-timp mai făcusem și sport... și luasem medalii... și colindasem lumea. Aflasem că eram fericit și mă bucuram de prietenii mei. *** Din clasa a-2-a, am încercat să tot fiu poet. Ca un alchimist inconștient, am făcut experimente, am participat la tot felul de întâlniri cu caracter literar (...și nu numa'). Am și publicat (spre deliciul și bucuria familiei mele și a rudelor mele) în câteva tipărituri (mai mult sau mai puțin relevante). *** ...și tot trăind în lume am început să investesc. Apoi să câștig....
184 poezii, 0 proze
DDDeleanu Dragos
- De ce atunci cand incerc sa fac ceva bine, sa fac un lucru bun, totul iese rau si adesea dezamagesc persoana de langa mine? De ce ma mai chinui atunci? Ma chinui tot timpul sa zambesc si sa-mi exprim doar gandurile bune pentru ca sa fiu privit ca un om normal... - Si dupa cum un bun prieten al meu spunea: "Gandindu-te la literatura stii, deci gandesti ca scrii altceva fata de altcineva nestiind ca acel altcineva s-a gandit ca scrie altceva fata de acel altcineva"
26 poezii, 0 proze
anefi noris saihan
In a fi eu asa cum credeam ca sunt am gasit mai mult decat o simpla persoana , am inteles si am vazut prin mine mai mult decat ceea ce am crezut ca sunt, am vazut mai multi de eu fiecare mai diferit axat pe ceva mai special am inteles am aflat am studiat si am apreciat ca nu doar durerea razbate in inima mea distrusa de ganduri.Ravasit complet , insa , intr-o lume intunecata de nepasta poluorii si a distrugerii , prea oarba pentru a simtii si a intelege ca se mai poate daruii iubire m-am izolat intr-un colt umbrit ferit de lumina pentru ca oamenii sa nu il poata vedea.Cuvintele sunt multe dar prea putine insa pentru a povestii viata unui om cu toate ca sunt atat de putine un autor se straduieste .Un somn lung pare cam am trait intr-o lume necunoscuta parca candva din care acum in sfarsit trezit de sunetul disperarii si agoniei umane , in sfarsit trezit de tot ce era odata de tot ce visam intrepatruns printre randuri de pagini in care aratam totul , am ajuns sa inteleg ca a simtii...
3 poezii, 0 proze
PANUTA ADRIAN
TRAIESC IN CAPITALA COMUNISTA DIN MIJLOCUL EUROPEI DAR TOTUSI IN AFARA EI, SUNT STUDENT MEDIC LA ANUL V, PINA IN CLASA XII TOT TIMPUL LIBER DACA NU ERAM BEAT SCRIAM POEZIE IAR DACA ERAM TOT SCRIAM ACUMA SCRIU NUMAI CAND E ZIUA PRIETENII MELE SAU ALTA ANiVERSARE POATE DEA ACEEA CA NU MA POT EXPIMA kLUMEA IN PROZA VEDETI SI DUPA CONTINUTUL BIOGRAFIEI.
2 poezii, 0 proze
RORaluca Oprita
Se născuse dintr-o noapte nedorită cu secunde rupte de timp răscolea ca o spaimă fața neînțeleasă a lucrurilor se oprea rar de tot neștiut de târziu se zărea o umbră în stâncă strângea întunericul ca pe niște șoapte abia rostite gândurile foite între mâini rugă pentru timpul ei deloc grăbit egal de tăcut odată cu plecarea peste gesturile obscure își furișa ochii ca o pală de vânt după o atingere după fiorul care mima căldura unei promise dimineți.
63 poezii, 0 proze
Georgescu Diana-Maria
Nascuta la data de 14 septembrie la Curtea de Arges, am fost crescuta de bunici in Turnu Magurele. Ei sunt cei ce mi-au insuflat dragostea fata de tot ce e sfant, fata de divinitate. Am inceput sa scriu poezii la varsta de 11-12 ani. Unele au fost pubilcate in revista Liceului Teoretic Marin Preda din Turnu Magurele, Altele in ziarul local, Curierul Primariei. De asemenea, am publicat in ziarul mai sus amintit, si articole cu tenta filosofica. In prezent sunt studenta in anul III la Universitatea Spiru Haret, Facultatea de Filosofie si Jurnalistica.
3 poezii, 0 proze
ITIonelia Tugui
Suferința nu însumează altceva decât momentul unic în care se instalează. Apogeul ei este demn de a fi simțit și atât, căci orice intenție de a povesti sau reaminti de acel moment va fi degradantă. Vei vrea să povestești a doua zi cuiva, și mânat de dorința de a expectora acea trăire înecăcioasă, îți vei căuta cuvintele potrivite. Și chiar de cuvintele nu ar fi cele potrivite, chiar de ai exagera, tot nu o să te înțeleagă nimeni, căci a simți nu este egal cu a povesti. Vei fi privit cu o milă tâmpă, zi mersi și de aia, și cel din fața ta te va considera patetic sau mincinos sau nebun sau câte puțin din toate. Agonia acelui moment nu înseamnă nimic din ceea ce dai afară atunci când povestești, sau din ceea ce explodează poate fără voia ta, ci înseamnă să realizezi că esti un Cineva pe care nimeni nu îl va putea vreodată înțelege, și din acest motiv să te suporți și să te asculți pe tine însuți. A povesti ceea ce suferi este o ofensă la adresa acelor simțiri, căci interiorul nimănui nu...
14 poezii, 0 proze
bizau
Povestea unei fete de 16 ani A fost odata o fata,care avea un prieten stabil,erau impreuna de aproape 1 an....Dar acest baiat era extrem de gelos,si nu ii permitea sa faca absolut nimic.Fata se certa tot timpul cu el....Deci sa zicem ca fata se numeste Alina,ea avea probleme cu mama sa,din cauza prietenului ei..deci sa zicem ca el se numeste Marian.Alina sa saturat de atatea probleme,de atata suferinta,probleme,lacrimi..etc... Ea a decis sa se inchida in sine...sa nu mai vorbeasca cu nimeni.....Din acea zi Alina a devenit o fata..cu care nu se mai putea vorbi......ea plangea,suferea ..dar nimeni nu stia.... Tot asa a durat un timp,de suferinta,si lacrimi.Alina se gandis-se ca sa fuga de acasa...si..chiar asa a si facut.....!!Fara sa stie nimeni intr-o domineata cand ea trebuia sa plece la scoala,si-a pregatit ghiozdanul cu haine si tot ce ami avea nevoie...si a plecat....A plecat de acasa... unde ea avea tot ce isi dorea...!A ales sa plece pe un alt drum...deoarece ea nu a mai putut...
1 poezii, 0 proze
tot ei
de Bodea Diana Mihaela
cu aripi de vant cu transparent vesmant trecea alergand visul ei si clopotei din cei mai mititei sunau, rasunau cantau iubirea ei ninsoare de lacrimi ascunzand patimi cade ritmat ca un oftat de dorul...
Și dincolo-s tot ei...
de Elisabeta Gîlcescu
Și dincolo-s bogați tot ei, Că moartea i-a eliberat, Pe-acești meschini și mișei, De trup, de suflet, de păcat. Și cu dispreț ei ne zâmbesc De sub povara sfidătoare, Că legi și-acolo încropesc În...
Ei... m-au învățat
de Elisabeta Branoiu
M-am născut în sânul unei familii de vrednici și buni credincioși! Părinți adevărați Ortodocși! Ei mi-au dat un nume... Ei m-au învățat că viața este totuși, bunul care nu se schimbă pe niciun alt...
Nu uitați să investiți în EI!
de Ionela van Rees-Zota
„Te plângi de copil că nu învață să vorbească? Fii liniștit! Nici nu știi cât de greu îți va fi să tacă!” Investim în noi, într-o afacere anume, sponsorizăm pentru a ajuta pe unul sau altul, dar...
„Problema noastră este că acest rezervor literar românesc se „împute” sub soarele binevoitor al șefilor culturali de tot felul” (I)
de Argeseanu Gabriel
Spuneați undeva că Gheorghe Crăciun, Alexandru Mușina și Jean-Louis Kuffer au fost definitorii în trecerea pe care ați făcut-o de la poezie la proză. Tot ei v-au determinat să „dirijați” această...
Ne 'nalță ochii lumii...
de Cristian Petru Balan
Ne 'nalță ochii lumii și tot ei ne coboară În anonime neguri ce-ar trebui aprinse, Ca forțele ascunse prin noi să fie-ncinse, Încât, pe loc, să facem din iarnă, primăvară ! Eu aur port în mine și...
Părinții
de Ivan Adrian
Când ei nu te-nțeleg și te scot din minți Ai vrea poate, atunci, să nu mai ai părinți, Dar când tata-ți dă cuvântul si mama te iubește, Ce altceva mai tainic, in lume te-ocrotește? Ce altceva mai...
Ochii noștrii
de Sonia Kalman
Ochii noștrii complotează împotriva noastră. Ei își spun tot când noi vrem să ascundem, Și tot ei își revendică simțămintele când noi nu vrem să le împărtășim. De-atâtea ori am încercat amândoi să-i...
Purtătorii de cuvînt ai dizidenților
de LUMINITA SOARE
Ei sînt purtătorii de cuvînt ai dizidenților, dați-vă la o parte, faceți-le loc, să treacă pe măgarii împodobiți de sărbătoare prin oraș și să ne arate sînge congelat în doze de coca cola, oase...
autoportret într-o oglindă fictivă
de ioan albu
începusem bine de tot, vedeam până în profunzimea misterelor îmi croiam pârtie printre ezitările altora descriam totul cu tact, fără grabă mă munceau elanuri creatoare pe care le satisfăceam...