"tăcere cu punct" – 19243 rezultate
0.04 secundeMeilisearch
SCScarlat Callimachi
Scarlat Callimachi (n. 20 septembrie 1896, București - m. 2 iunie 1975, București) este un scriitor român în vecinătatea mișcării de avangardă, cultivând o poetică între constructivism și expresionism. A fost licențiat în drept și a fost gazetar în presa comunistă, colaborând la Facla, Chemarea, Clopotul și altele. A fost redactor-șef la revista Punct și director al ziarului Glasul nostru din Botoșani. În 1933 a fost închis pentru pamfletul Căderea Babilonului. Opera Frunze, 1920 Tăceri imobile, 1921 (copertă și ilustrații de Dall Zamphiropol) Alb și negru, 1927 Erotice, 1933 Octombrie 1917, Colecția Orizont, București, 1946 (cu un portret și două desene de Aurel Mărculescu) Căderea Babilonului, E.S.P.L.A., București, 1956 Un călător prin U.R.S.S., Editura de Stat pentru literatură și artă, București, 1960 Ritmuri de clopote, Editura pentru Literatură, București, 1968 Adus de la http://ro.wikipedia.org/wiki/Scarlat_Callimachi_(scriitor)
5 poezii, 0 proze
EGEmil Giurgiuca
Emil Valer Giurgiuca (n. 27 decembrie 1906, Diviciorii Mari (lângă Gherla - jud. Cluj) - d. 3 martie 1992, București) a fost un poet și traducător român, unul dintre cei mai activi și mai importanți reprezentanți ai așa-zisului grup de "tineri poeți ardeleni" (Mihai Beniuc, George Boldea, Ion Th. Ilea ș.a.) al căror stil se poate descrie drept o încrucișare discretă și armonioasă dintre modernism și tradiționalism. A scos împreună cu George Boldea (un poet a cărui singură plachetă de poezii a fost prefațată de Giurgiuca) revista "Abecedar" la Brad. A realizat antologiile "Poeții tineri ardeleni" (1940) și "Transilvania în poesia românească" (1943). În timpul perioadei de tăcere editorială începând cu anii '40 târzii, a tradus din literatura maghiară și a fost profesor secundar de română și limbi clasice la două licee din București. Volumele sale începând cu Poemele verii au fost superficial criticate de unii critici drept "poezie conjucturală", în fapt poetul având o reală vocație...
7 poezii, 0 proze
Radulescu Alina
"Singura cu toata singuratatea ascult bazaitul surd al calculatorului... deodata..tacere...ascult tacerea si parca vorbeste...neincetat...si vorbeste si vorbeste...si astfel urmez Juramantul Tacerii... Pare o lege din Coza Nostra a?:)) Nesfarsita mafie a "Lumii" lolik sau poate ma insel...da... poate ca nu :))))...Asha ca ascultati-mi tacerea care va vorbeste...si vorbeste...
6 poezii, 0 proze
Silviu
sunt un melancolic incurabil , de 17 ani blond cu ochi albastrii , care iubeste in tacere
4 poezii, 0 proze
Silviana
Vreau ceva consistent! Palpabil! Adevărat! În afară de cuvinte, n-am nimic! Cuvintele sunt cea mai mare bogăție a mea…restul e tăcere…vid…întuneric și nimic . Nu mă încarc cu regrete. Știu cine sunt. Dar toată lumea spune ca sunt nebună. Irațională și haotică. So what if I’m so…? It’s funnier ! Not to care and struggle…not to worry and have doubts….It’s heaven here! E much much better! Pentru că nu-mi pasă decât de tot ce e frumos și bun. Dau toxicul la schimb pentru zen. Și zen-ul ăsta e bun. E zen-ul meu, în care pot fii așa cum vreau, fără să-mi pese. Și nu-mi pasă…drept pentru care continui să fiu așa. Nimic interzis, nimic dubios…nimic nu e imposibil la mine pentru mine. Sunt cine vreau să fiu, și mă simt extraordinar de bine în compania mea . Ce praf sunt, am uitat să mă prezint…
3 poezii, 0 proze
Florin Gherendi
Nu mai stiu cand am inceput sa scriu. La inceput pentru mine. Eram copil. Participam la un cenaclu, in oraselul de provincie in care m-am nascut, Tarnaveni. Apoi am inceput cu-adevarat sa scriu. Pentru mine. Pentru cativa prieteni care citeau. Am scris si 3 romane, 2 din ele SF...poate ca intr-o zi o sa le dau forma potrivita...eram inca un copil, nu? Si apoi a venit facultatea de fizica. Am participat la cateva spectacole. "Cantarea Romaniei", se spunea atunci. Am publicat cateva poezii in "Viata studenteasca"... Si apoi tacere... Am mai avut cateva rare incercari, terminate inainte de a incepe. Pana acum cativa ani. Am regasit cateva lucruri scrise de mine cu mult timp in urma, cele 3 romane, cateva poezii, si un declic s-a produs. Ce-ar fi sa incerc din nou?! Acum trec mult mai rar pe aici, de cand am regasit o pasiune mai veche, pianul...
14 poezii, 0 proze
GAGeorge Asztalos
Crez artistic: „Altă caracteristică a tribului, e existența poeților. Unui ins, i se întîmplă să potrivească șase sau șapte cuvinte, îndeobște enigmatice. Nu se poate stăpînii și le strigă, în picioare, în mijlocul unui cerc alcătuit din vrăjitori și din mulțime, cu toții întinși pe jos. Dacă poemul nu-i stîrnește în niciun fel, nimic nu se petrece. Dacă, însă, cuvintele poetului îi tulbură, se îndepărtează toți de el, în tăcere, stăpîniți de o oroare sacră (under a holly dread). Simt că poetul este atins de spirit și nimeni nu-i va mai adresa o vorbă sau o privire, nici măcar propria-i mamă. Din clipa aceea el nu mai este om ci zeu și oricine poate să-l ucidă. Poetul, dacă mai apucă, își caută refugiu în nisipurile dinspre Nord” – J.L. Borges : Cartea de nisip Biografie: * Vine peste lume din Depresiunea Colinară Transilvană, zona Mureș, de la 06.04.1963 și pînă în prezent...poate chiar mai încolo *Debutează cu poezie la revista "Ambasador", în Tg.Mureș, în 1998. *Activist de cartier...
409 poezii, 0 proze
EMElena D. Marcu
EU eu respir, eu tremur, eu zambesc, eu ma inrosesc, eu plang, eu merg inainte, eu...nu sunt speciala, dar daca totusi sunt si nu realizez asta? ha! eu...visez. da visez! am propria mea gradina cu vise pe care le cultiv asa cum vreau eu. nu imi sunt impuse reguli speciale de gradinarit. sunt doar eu si straturi pline de iluzii, vise, idei, dorinte..."cultivator de vise" ! si totusi eu...inca invat. invat sa am curajul sa fiu eu insami, sa-mi recunosc meritele si sa accept infrangerile. invat sa strig atunci cand nu pot aproba in tacere si invat sa suspin atunci cand nu am glas sa pot striga. am nevoie sa invat toate astea... meandradoi@yahoo.com t3ddy_m3
25 poezii, 0 proze
Ațo Șopov
Ațo Șipov s-a născut la Stip în 1923. Face studii superioare la Facultatea de litere din Skopje, devine membru al Academiei macedonene, președinte al Asociației scriitorilor iugoslavi, președintele Asociației traducătorilor, președinte al Comisiei pentru relații culturale cu străinătatea, ambasador al Iugoslaviei în Senegal. În 1940 i se tipărește prima carte de poezii intitulată „Hanuri”. A mai publicat următoarele volume de versuri : Poeme, Drumurile tinereții, Cu mâinile noastre, Versuri despre durere și bucurie, Scufundat în tăcere, Cântece, Neant, Nașterea cuvântului, Spectatorii de duminică, Poem pentru femeia neagră. A tradus în macedoneană din Shakespeare, Rostand, Corneille, Leopold Sedar Senghor. Ațo Șopov este unul dintre poeții cei mai reprezentativi ai liricii macedonene, poezia sa stând sub semnul interogației permanente, descifrării și înțelegerii existenței, setei de a ști și de a putea imagina idealul.
3 poezii, 0 proze
DBDan Boldeanu
"Nu este imposibil de dovedit, daca ai cateva cunsotinte psihologice si o repeti destul de des, ca un patrat este, de fapt, un cerc. In fond si la urma urmei, ce este un cerc si ce este un patrat? Simple cuvinte, care pot fi manipulate in asa fel incat sa ascunda ideile de baza." J. Goebbels. Mi se pare normal ca atunci cand te nasti si te dezvolti in mizeria unei taceri generale impuse, sa te intrebi la un moment dat: "Cum au reusit sa ne tina sub control atat de mult timp?" Si tot incercand sa afli, scormonind si adulmecand prin gunoaiele arhivelor, realizezi ca...pur si simplu au reusit si vor reusi mereu. Cine? Cei care isi dau seama ca putem sa fim redusi la tacere prin propriile noastre cuvinte. De fapt, cu cat tipam mai tare, cu atat mai adanca este linistea din jurul nostru. traim intr-un conglomerat de furtuni de sunet, bine ascuns intr-o mare de liniste totala. Tacerea dinainte de EL nu a disparut; singura schimbare este ca au aparut tipetele din noi.
5 poezii, 0 proze
tăcere cu punct
de viorel gongu
tăcerile dense și simultane topesc îngerii în simetria oglinzii poliedrice speranța absoarbe ochi de culori diferite refuzul luminii zvârle pe trepte două globuri prizoniere ale meridianelor și...
alegerea
de Ioan-Mircea Popovici
ți-aș vorbi despre axioma lui Euclid în culorile unei geometrii cu puncte de vedere cât Infinitul din degetul mic în ziua în care Dumnezeu s-a născut prunc ca pe Om să-l îndumnezeiască în taina...
Scrisoarea sigilată III
de Razvan Claudiescu
„ Foaie dulce, foaie acră, De iubirea noastră sacră, Nici un liberal nu ne desparte, Iubirea noastră e aparte, Scrisă într-o carte eternă, Cu litere de lucernă „ Toamna ce a venit, iar vara tocmai a...
Restituiri la o aniversare
de Gabriela Petrache
Mae Stanescu inventasei un fel de tăcere un pian cu inimi multiforme peste care cerul ningea cu splendoare atingeri înflorind ferestre închise sub pleoape eliberînd cîntecului păsări drumuri...
o tăcere
de Petru Teodor
când regulile nu sunt importante, în camera cu lucruri ude stau cutii de carton desfăcute și altele nedesfăcute ca niște geamuri cu gratii și sticlă spartă în timp s-au strâns multe unele... nu...
punct 4
de adriana barceanu
când vine timpul în mâinile mele sunt secundele lipsă povestirile despre cei care nu știu drumul pașii în bătaia vântului descompunerea până la os da. rup o tăcere cu alta mă strecor printre valurile...
Astăzi și mâine să punem punctul final
de Ioan-Mircea Popovici
Înconjurat de lăuntric și de Stele Căzătoare Anul Nou se pregătește să vină din Mare Ca o Arătare magnifică, plină de Speranță Cu Sinceritate, Iubire, Fidelitate și Cutezanță Pe scara noastră...
propriu-mi carusel (XII)
de Vali Nițu
Scriu cu cerneală albastră ca și cu punctul de foc al întâlnirii dintre un mosor și ața la fel de colorată, undeva la o poartă, poate fi aceea a sărutului, a buzelor ca un arc al timpului, însuși...
Nocturnă
de Ologeanu Alexandra
Se rupe noaptea în tăcere, În ganduri diabolice, mârșave, Descoperite pe-alocuri la palidă lumină A vre-unui stâlp de gardă. E-un joc cu polițiști și vampe, Un joc îmbietor, parșiv, Cu dulci...
Bună. Ce faci? 3
de Ionut Acrudoae
III Noaptea părea ca de Cola, cu punctulețe străvezii care-i făceau cu ochiul. Octavia se-mpiedică de o groapă și căzu de-a berbeleacul în șanț. Începu să râdă în hohote, de parcă făcuse ceva...