"surghiunul strătuleștilor & al băndăceștilor dintr-o fugă a lui bach" – 280 rezultate
0.02 secundeMeilisearchOtto Rene Castillo
In condițiile tragice ale anului 1954, un adolescent, încă elev de liceu, dar participant activ la luptele politice din țara sa, Guatemala, este nevoit să ia drumul exilului. Avea abia 18 ani și îl chema Otto Rene Castillo. L-a primit plină de dragoste și înțelegere, Republica Democrată Germană astfel numită până la căderea zidului, unde tânărul surghiunit a studiat literatura și cinematografia. Reântors în Guatemala, țara lui de baștină, se reâncadrează în rândul acelor Fuerzas Armadas Rebeldes implicându-se la instaurarea unui regim al moralei și echității sociale. Rănit în luptele de guerillă, este torturat în chip sălbatic și asasinat mișelește în luna martie a anului 1967. In rest, biografia lui se descifrează cu intensitate din versurile în care și-a nemurit sufletul, fiind cum însuși zice “văduv de lume” la o vârstă când alții își fac încă mari planuri de viitor, prea devreme smuls dintre cei vii. Ne rămân de la el poemele din volumul “Jertfa sărutului”, versuri de o gingășie...
3 poezii, 0 proze
LILermontov Mihail Iurievici
Mihail Iurievici Lermontov (rusă: Михаил Юрьевич Лермонтов, n. 15 octombrie – 3 octombrie stil vechi – 1814 d. 27 iulie – 15 iulie stil vechi – 1841) a fost un scriitor romantic rus. În scurta lui viață a fost un dușman declarat al țarismului, al asupririi și nedreptății, întreaga lui operă fiind un aspru și necruțător rechizitoriu la adresa celor lângă tron pitiți, a celor de lege ocrotiți. Biciuind cu versul lui de fier și pară viciile societății contemporane și strâmba ei întocmire, propovăduind iubire și adevăr, Lermontov și-a afirmat înalta lui concepție despre rolul poetului și poeziei. Prigoana celor huliți de poet pentru fărădelegile lor n-a întârziat să vină. Lermontov ia drumul surghiunului, fiind trimis in Caucaz,din ordinul țarului. Peisajul sălbatic al naturii caucaziene îl întâlnim în nenumărate poezii lirice, în poemele Mțîri și Demonul, în...
76 poezii, 0 proze
surghiunul strătuleștilor & al băndăceștilor dintr-o fugă a lui bach
de Cătălin Al DOAMNEI
urma trasul pe roata-mpărăteasă azi dacă nu distingi între sensul propriu nu ai noțiuni de semantică îți mănânci roțile în fața ta se așează un polițist cu mâinile la spate și devii infractor aidoma...
Surghiunul în pustiu
de Eugen Fulea
Am înțeles… Dar este prea târziu! Tu mi-ai ales… Surghiunul în pustiu. Ce voi iubi, Sau cât voi mai trăi? Chiar vrei să știi? Atunci...te-aștept să vii! p.s. Când covorul fermecat Are zborul anulat,...
Sonet 75
de Cristian Vasiliu
Surghiunul sterp, mai lung decât o viață, Cu numele-nfierat în centrul frunții... Ne-am regăsit la capetele punții Iar între noi - prăpastia de gheață. Ne leagă depărtările și munții Fiorul alb,...
Nu dispera
de Ioan Grigoraș
- Și Dumnezeu a cunoscut surghiunul, A fost și El aici și nicăieri... Nu dispera că dintre noi niciunul N-am dus pe umeri marile poveri Și-atât păcat, cât lumea asta-ntreagă N-a cunoscut de-atunci...
Poiana Mică
de Adrian Munteanu
Nu-mi plac urcușuri ce-ntețesc surghiunul Bătăilor din pieptul ars de sete. Arunc în jur fugar priviri discrete Și fac popas unde-a crescut alunul. Se-aud prin frunze triluri să mă-mbete. Aș vrea să...
Către Elena II…
de Cristian Vasiliu
Îți scriu cu bastonu-n nisip din surghiunul Pe insula arsă în numele tău, Căci iată războiul se términă rău Și zeii de ură mor până la unu’. Din Troia rămâne un maldăr de pietre Prin fumul ce urcă-n...
despărţindu-ne
de Daniela Luminita Teleoaca
macii mei şi-au venit în fire părinteşte mi-au iertat surghiunul iubirea-cu-lămâie-şi-sare ca pe câmpii mi-au încredinţat latenţe aşteptând rodul imaginaţiei bune !şi eu desculţă am alergat [un vechi...
Colind
de Radu Gyr
Colind A venit si-aici Craciunul Să ne mangaie surghiunul. Cade alba nea Peste viata mea. Peste suflet ninge. Cade alba nea Peste viata mea Care-aici se stinge. Tremura albastre stele Peste lacrimile...
Colind
de Radu Gyr
A venit si-aici Craciunul Să ne mangaie surghiunul. Cade alba nea Peste viata mea. Peste suflet ninge. Cade alba nea Peste viata mea Care-aici se stinge. Tremura albastre stele Peste lacrimile mele....
Pagină în amintirea colonelului Suarez, biruitor la Junin
de Jorge Luis Borges
Ce importanță au lipsurile, surghiunul, umilința de a îmbătrâni, umbra dictatorului ce se-ntinde acoperind patria, casa din cartierul de Sud pe care i-au vândut-o frații când el era la război, zilele...
Teama sarpelui
de Bogdan Nicolae Groza
ancestrala teamă a șarpelui - neputința de ispită patologică, surghiunul solitar din Eden, uciderea cu cruci imperiale... și pândește, perfid, tenace, fisura unui suflet pervertit; țipătul voluptos...
Elegii 78
de Rafael Alberti
1 – Suferința ulcioarelor fără apă, căzute în surghiunul lucrurilor neînsuflețite. 2 – Știrea despre asasinarea nopții, părăsită între mărăcini, arcuri sfărâmate și tinichele vechi. 3 – Sticla care...
Molima
de Andrei Pavel
Secerați cad oameni rătăciți de plăgi străine, deșarte, de tristețe cu toții umbriți. Cavalerul e încă departe. Surghiunul molimei înaripate cuprinde suflete agonice, căci soarbe viețile uitate din...
Prietenilor ruși
de Adam Mickiewicz
Mă țineți minte? Mie, prieteni cînd îmi vin În gînd, ce-au văzut moartea, surghiunul, închisoarea, La voi mă gîndesc de-asemeni: cu-al vostru chip străin, Cu dreptul de cetate îmi populați visarea....
Complexul lui Oedipe
de Ion Bogdan Stefanescu
Complexul lui Oedip Ce rece lacrima dimineții Peste mirosul verde crud al vieții De parcă n-aș mai muri niciodată De parcă visul visător Nepăsător de-al clipei zbor Ar plânge lacrimi de cleștar Peste...
Am să mai trec o dată apa cea amară
de Berceanu Gabriel-Codrut
Am să mai trec o dată apa cea amară În mărul copt al spaimei să purced Acum când nici nu știu ce să mai cred - Cine pe cine-a început să doară? De dincolo de care mal surghiunul E pogorât – în...
silnicia de scrib
de Ștefan Petrea
litera dinspre răsărit răsare soarele cuvintelor e noapte și apocaliptic plinul de lună din incinta vorbelor tale mă duce să serbez cântecul lupilor în nu mai știu ce gamă de mă ia cu fiebințeli reci...
Închid ochii și mă arunc în apa cu nori
de Bot Eugen Iulian
mă adâncesc în ea plutesc împreună cu ea dezrădăcinat pe sub ninsoarea de flori lăsându-mă visat de morții mei dragi ascultând cum își plâng unii celorlalți fără lacrimi surghiunul cei de dincolo și...