"sur le pont d\'avignon" – 1278 rezultate
0.02 secundeMeilisearch
RCRene Char
René Char (n. 14 iunie 1907 - d. 19 februarie 1988) a fost un poet francez René Char est un poète et résistant français né le 14 juin 1907 à L'Isle-sur-la-Sorgue et décédé à Paris le 19 février 1988 René Émile Char est le cadet des quatre enfants nés des secondes noces, en 1888, d'Émile Char et de Marie-Thérèse Rouget, sœur de sa première épouse, Julia Rouget, décédée en 1886 un an après leur mariage. Son grand-père paternel, Magne Char, enfant naturel et abandonné, dit Charlemagne, était né en 1826 à Avignon. Son père Joseph Émile Magne Char, qui abrège son nom, administrateur délégué des plâtrières de Vaucluse et maire de L’Isle-sur-la-Sorgue à partir de 1905, meurt le 15 janvier 1918. Bien que les conditions matérielles d’existence de la famille deviennent alors précaires, René Char passe son enfance aux « Névons », la vaste maison familiale dont la construction venait d'être achevée à sa naissance. Bâti comme un colosse (1,92 m) et impulsif, il joue passionnément au rugby....
43 poezii, 0 proze
JPJacques Prevert
Jacques Prévert (4 februarie 1900 - 11 aprilie 1977) este un poet și un scenarist francez. După succesul primului său volum de poezii, Paroles (la vârsta de 45 de ani) devine, grație limbajului familiar și jocurilor de cuvinte, un mare poet popular. Poeziile lui sunt celebre în cadrul statelor francofone și sunt învățate în școlile franceze. *** Jacques Prévert: 4 February 1900 – 11 April 1977) was a French poet and screenwriter. His poems became and remain very popular in the French-speaking world, particularly in schools. Some of the movies he wrote are extremely well-regarded, with Les Enfants du Paradis considered one of the greatest films of all time. Prévert was born at Neuilly-sur-Seine and grew up in Paris. After receiving his Certificat d'études upon completing his primary education, he quit school and went to work in Le Bon Marché, a major department store in Paris. Called up for military service in 1918, after the war, he was sent to the Near East to defend French interests...
75 poezii, 0 proze
FPFrancis Ponge
Francis Ponge (n. 27 martie 1899, Montpellier - d. 6 august 1988, Bar-sur-Loup, Alpes-Maritimes) a fost un celebru poet francez modernist. Inițial asociat cu suprarealismul, a sintetizat repede o formulă personală care îmbină poezia și eseul și care are întotdeauna ca subiect un lucru sau altul - de unde ideea de "poezie a obiectelor", obiecte ce se substituie în mare măsură prezenței umane. În literatura română, influența lui Ponge se resimte la mai mulți poeți precum Emil Brumaru, Constantin Abăluță, George Almosnino, Petre Vasile Fati, Gheorghe Grigurcu, Mircea Valeriu Popa, ș.a. La noi în România a apărut în 1974 la editura Univers o ediție tradusă de Irina Mavrodin a cărții "Le Parti pris des choses" (tradusă ca "De partea lucrurilor"), primul său volum și cel mai cunoscut. / Francis Ponge est un poète français, né à Montpellier le 27 mars 1899 et décédé au Bar-sur-Loup, Alpes-Maritimes, le 6 août 1988. Œuvre * Le Parti pris des choses, 1942. * Proêmes,...
7 poezii, 0 proze
André Chénier
André Marie Chénier (n. 30 octombrie 1762, Constantinopol - d. 25 iulie 1794, Paris) a fost un poet francez, reprezentant al neoclasicismului târziu și considerat precursor al romantismului. Admirator al Revoluției franceze, devine victimă a acesteia și a exceselor Terorii Iacobine. Opera * 1791: "Jeu de paume"; * 1792: Imn pentru elvețieni ("Hymne sur les Suisses"); * 1795: Tânăra prizonieră ("La jeune captive"); * 1801: Tânăra din Tarent ("La jeune tarentine"); * 1819: Poezii ("Poésies"); * Elegii ("Élégies"); * Hermes ("L'Hermes"); * America ("L'Amérique"); * Iambi ("Iambes"). ** André Marie de Chénier, dit André Chénier, né le 30 octobre 1762 à Constantinople et mort guillotiné le 25 juillet 1794 à Paris, est un poète français. Il était le fils de Louis de Chénier. Né à Galata (aujourd'hui Istanbul en Turquie) d’une mère grecque (Elisabeth Lomaca) et d’un père français, Chénier passe quelques années à Carcassonne, traduit dès l’adolescence...
1 poezii, 0 proze
GBGeorges Brassens
Georges Brassens, né à Sète, Hérault, le 22 octobre 1921, mort à Saint-Gély-du-Fesc, Hérault, le 29 octobre 1981, est un poète auteur-compositeur-interprète français. Il mit en musique et interpréta, en s’accompagnant à la guitare, plus d'une centaine de ses poèmes et ceux d’autres poètes dont Paul Fort. Il enregistra de 1952 à 1976, 14 albums. Il reçu le Grand Prix de poésie de l'Académie française en 1967. Il est l’auteur des chansons: Les Copains d'abord, Chanson pour l'Auvergnat, Bancs publics, La Mauvaise réputation, Je me suis fait tout petit, L’Orage, Dans l’eau de la claire fontaine, Les Trompettes de la renommée, Supplique pour être enterré à la plage de Sète, La non-demande en mariage, Mourir pour des idées et, sur un poème d’Antoine Pol, Les Passantes. Georges Brassens est né dans un quartier populaire du port de Cette (le nom de la ville ne sera orthographié Sète qu’en 1928). Dans la maison familiale[1] il est entouré de sa mère Elvira, de son père...
8 poezii, 0 proze
HGHector de Saint-Denys Garneau
(Montréal, 1912 - Sainte-Catherine-de-Fossambault, 1943) Poète, Saint-Denys Garneau est l'arrière-petit-fils de François-Xavier Garneau. Il passe son enfance au manoir familial de Juchereau-Duchesnay (Port-neuf), puis à Montréal où sa famille s'installe en 1923. Il fréquente le Collège Sainte-Marie (1923), le Collège Loyola (1924) et le Collège Jean-de-Brébeuf (1924), et il étudie également la peinture au Collège des beaux-arts de Montréal. Dès 1927, il publie des articles sur l'art et des poèmes dans la Revue scientifique et artistique. En 1934, il abandonne ses études pour des raisons de santé. Il expose ses peintures à la Galerie des arts de Montréal et fonde La Relève avec Robert Charbonneau, Paul Beaulieu et Robert Élie où il publiera jusqu'en 1937. De plus, il collabore à plusieurs autres revues dont Idées, Le Canada et L'Action nationale. Publication en 1937 de son unique recueil de poèmes Regards et jeux dans l'espace. Dans la même année, il passe trois semaines en France,...
65 poezii, 0 proze
MRMaurice Rollinat
Maurice Rollinat (December 29, 1846 in Châteauroux, France – October 26, 1903 in Ivry-sur-Seine) was a French poet. His father represented Indre in the National Assembly of 1848, and was a friend of George Sand, whose influence is very marked in young Rollinat's first volume, Dans les brandes (1877), and to whom it was dedicated. After its publication, he abandoned realism and worked in a very different manner. He joined a literary circle that called themselves Les Hydropathes, founded by Émile Goudeau, an anti-clerical group with ties to the decadent literary movement. Under their influence wrote the poems that made his reputation. In Les Névroses, with the sub-title Les Âmes, Les Luxures, Les Refuges, Les Spectres, Les Ténèbres, he showed himself as a disciple of Charles Baudelaire. He constantly returns in these poems to the physical horrors of death, and is obsessed by unpleasant images. Less outre in sentiment are L'Abîme (1886), La Nature, and a book of children's verse, Le...
8 poezii, 0 proze
TLTeofil Lianu
Mulți dintre poeții afirmați înainte de cataclismul anilor 1944-1945, mînați de un imbold ireprisibil de supraviețuire (firește, lirică), și-au abjurat crezul tinereții. Unii, cu surle și cu trîmbițe ori cu penibile autoflagelări, alții, autoînșelîndu-se (voind să să creadă că n-o făceau decît într-o măsură infimă, fără importanță), alții, în fine, căutînd o nouă identitate, necunoscută cerberilor din edituri. O identitate gîndită, probabil, provizorie, menită abandonului la sperata venire a dezghețului. În acest ultim mod a procedat “iconarul” Teofil Lianu, care devine la mijlocul anilor ’50 poetul ce se adresează îndeosebi copiilor Teofil Dumbrăveanu. Văzuse lumina zilei la 11 (12, după unele surse) decembrie 1908, în ținutul Sucevei (Capul Câmpului-Păltinoasa). Din cauza războiului, purtat multă vreme cu încrîncenare în Bucovina, părinții săi - țăranii Glicheria (născută Olaru) și Grigore Coștiug - nu-l pot da la școală. Ar fi învățat, astfel, să citească abia pe la 14 ani, după...
2 poezii, 0 proze
Patrice de la Tour du Pin
Le comte Patrice de La Tour du Pin (1911-1975) est un poète du XXe siècle. Issu d\'une famille qui régna sur le Dauphiné du côté de son père et descendant direct de Condorcet par sa mère, il est né le 16 mars 1911 à Paris. Son père est tué à la bataille de la Marne dès le début de la Première Guerre mondiale. Il grandira élevé par sa mère et sa grand-mère, avec sa sœur et son frère aîné, entre Paris et Bignon-Mirabeau dans le Gâtinais. Il fait ses études à Sainte-Croix de Neuilly-sur-Seine, puis à Janson, et entre à l\'École libre des sciences politiques. Il s\'est fait particulièrement connaître à ce moment-là par la publication de Quête de joie à 19 ans. C\'est Jules Supervielle, à qui il avait apporté son manuscrit, qui fit publier ce poème dans La Nouvelle Revue française. La Quête de joie est publiée aux éditions de la Tortue en 1933. Puis paraissent aux...
1 poezii, 0 proze
LDLéon-Gontran Damas
Léon-Gontran Damas est né le 28 mars 1912 à Cayenne (Guyane). Lorsque sa mère meurt en 1913, il est élevé par une tante, Gabrielle Damas (qui est la fameuse « Man Gabi »). Après l’école primaire à Cayenne, il continue ses études à Fort-de-France, au lycée Schœlcher (en 1925-26, il y partage les bancs avec Aimé Césaire). En 1928, Damas poursuit ses études secondaires à Meaux. Il reste en France et se fixe en 1929 à Paris. Il y entame des études de russe et de japonais. Il suit des cours de droit, fréquente également la faculté des Lettres et plus tard l’Institut d’Ethnologie de Paris. Témoin de discrimination raciale en métropole, Damas est sidéré devant ce qui se passe ailleurs aussi, sur le front fasciste européen et dans le pays de l’Oncle Tom. Plus qu’Aimé Césaire et Léopold Sédar Senghor (avec qui Damas forme le trio fondateur de la Négritude), Damas suivra de près le problème racial en Amérique : les lois « Jim Crow », les lynchages et les émeutes, la lutte pour les droits...
28 poezii, 0 proze
Sur le pont d\'Avignon
de carmen mihaela visalon
noaptea e ziua întunericului/colcăială pirana/ sublimare/scufundare/dialogul visului orb cu sine însuși/ întorcând la țărm timpul/ dintre faldurile radiale ale rochiilor domnișoarei din Milo L\'on y...
sur le pont d\'avignon
de emilian valeriu pal
îmi doresc o femeie pe care s-o alint mărgelata să aibă o pelerină de piele pălărie cu boruri și un pistol cu nouă țevi să înjure guvernul să tragă la întîmplare în idioții care îmi fură dimineața de...
Pe Podul Avignon
de adrian grauenfels
Sur le pont d\'Avignon Copiii care trec podul Nu vor ajunge niciodata Se spune ca universul se dilata cu viteza luminii , patrata Iar tu te departai de mine fluturind voalul tau elegant ma paraseai...
cu buzunarele ticsite de iluzii
de lucaci sorin
“sur le pont d’Avignon L\'on y danse, l\'on y danse Sur le pont d’Avignon L\'on y danse tout en rond” fredona copilul cu mâinile întinse spre cer ca și cum ar fi uitat acolo un zâmbet răzlet printre...
Dansul ielelor în poiana Montmartre
de carmen mihaela visalon
! Cer loc de trecere ! Ni-cio-da-tăăăăă când plouă ielele poartă chiloți de talgere mai ales la Paris pictorii le văd și înebunesc de plăcere Cu nouă lopețele Cu nouă măturele Cu rochii albe...
gânditorul de la hamangia via peștera muierii
de Cătălin Al DOAMNEI
aș minți dacă aș spune că sunt supărat acum când ireparabilul s-a produs așteptându-te să te-ntorci la mine cu președintele țării ducând pe umeri uriașe pietre de moară pe care eu nu le-am terminat...
Picasso – Delacroix/ Femmes d’Alger
de Marina Nicolaev
In perioada 9 octombrie 2008 – 2 februarie 2009 sala Denon a muzelui Louvre din Paris găzduiește expoziția tematică dedicată operei lui Picasso (1881-1973) «Picasso / Delacroix : Les Femmes...
L\'Émigrant de Landor Road
de Guillaume Apollinaire
Le chapeau a la main il entra du pied droit Chez un tailleur tres chic et fournisseur du roi Ce commerçant venait de couper quelques tetes De mannequins vetus comme il faut qu\'on se vete La foule en...
Arcul lunii
de holobaca gheorghe
Pe podul dintre ieri și mâine materia nu mai țipă. Au încremenit silabele de jar, nu mai răsar crăiese din tei. Necunoscutul ce pășește cu sandale de vânt pe pavimentul din careuri albe și negre,...
A apărut nr. 4 al revistei franceze de haiku \"Ploc\"
de Virginia Popescu
A apărut nr. 4 al revistei franceze de haiku martie 2009 Îi salutăm pe cei doi români care și-au înscris în acest numar haiku-urile : Maria Tirenescu o prezență mai mult decât cunoscută pe Agonia și...