"simteam cum" – 8918 rezultate
0.01 secundeMeilisearchBujor Gabriel
"Căci cunoaștem în parte și prorocim în parte; dar cînd va veni ce este desăvîrșit, acest în parte se va sfîrși. Cînd eram copil, vorbeam ca un copil, simțeam ca un copil, gîndeam ca un copil; cînd am devenit matur, am terminat cu ce era copilăresc. Acum vedem ca într-o oglindă în chip întunecos, dar atunci vom vedea față în față; acum cunosc în parte, atunci voi cunoaște deplin, cum am fost cunoscut și eu pe deplin." (Pavel, Corinteni, 1, 9-l2)
17 poezii, 0 proze
AFAna Finta
Fiind ultimul copil din trei, deci mezină, mereu mă simțeam pusă în umbră. Mi s-a format o dorință, combinație între foame și ambiție, de-a mă face auzită. Vroiam ca lucrurile să mă reprezinte pe cât de mult posibil, ceea ce-a favorizat conflictele. Mă aflu într-o continuă luptă de-a menține ceea ce sunt eu, propria-mi identitate. Lectura reprezenta un lucru impus, motiv pentru care mi-am creat o adversiune pentru ea, însă lucrurile au început să se schimbe când am citit (cu interes) "Coliba unchiului Tom". Asta se întâmpla abia în clasa a cincia, și a generat interesul meu spre a participa la mai multe activități culturale sau care țineau de expresivitate. La dorința părinților, am urmat liceul și facultatea de științe economice. În prezent scriu, și încerc să o fac vizibil.
22 poezii, 0 proze
Cristi
Am 26 ani (sau cel putin atatia am cand scriu aceste randuri). Am facut in liceu fizica-chimie, in facultate informatica si acum lucrez ca programator. Nu am fost niciodata in liceu "prieten" cu materia "Limba si literatura romana". Nu ne-am inteles, nu ne-am simpatizat... Nu imi placea sa comentez scrierile altora. Niciodata nu mi-a placut sa scriu sau sa vorbesc despre ce au scris altii. Parerea mea este: au scris pentru ca asa au simtit. Punct. Nu trebuie noi sa incercam sa despicam firul in patru, oricum nu vom putea sti daca scrierile lor au fost inspirate din fapte reale sau nu. Un poem, o scriere - orice scriere - trebuie apreciata pentru ca este. Atat. Trebuie simtita, nu analizata... Asta simteam atunci si asta simt si acum. Probabil de aceea nu imi place sa spun lumii de ce am scris una sau alta. Am scris pentru ca asa au vrut gandurile mele sa nasca acele cuvinte. Atat! Momentan traiesc in Strasbourg, Franta si nu as da orasul acesta pentru altul.
2 poezii, 0 proze
ZZZZ
Cand eram mic, eram foarte naiv; ascultam cu gura cascata povestile celor din jur si credeam tot ce auzeam. Eram convins ca daca intru in dulap si rostesc "itzi-bitzi iesi afara" diavolul va navali in camera mea, cerandu-mi socoteala. Eram convins ca tiganii fura copii si-i baga in sac, de aceea purtam mereu cu mine un briceag numai bun de taiat saci. Visurile imi erau frante de gropi, fara exceptie, drept pentru care am invatat sa mi le controlez. Cand vedeam groapa in care urma sa cad, ma trezeam. Multi ani nu am putut duce nici un vis pana la capat. Apoi am inceput scoala. nu ma intelegeam cu colegii; in pauze stateam intr-un colt si cantam la muzicuta. Suflam in muzicuta aia pana cand simteam ca o sa lesin. Fiind un copil bolnavicios, stateam mult timp prin spitale. De acolo am ramas cu cele mai frumoase amintiri. In spital citeam fara sa ma deranjeze nimeni, mama imi aducea bomboane, toata lumea se purta frumos cu mine si nici macar nu eram nevoit sa-mi fac temele. Daca cineva...
7 poezii, 0 proze
Popescu Alexandru
Sunt doar un pusti de 16 ani care si-a dat seama ca ii place sa puna pe foaie tot ce simte.Am vrut sa vad ce parere au cei talentati despre creatiile mele.Am inceput sa scriu poezii de foarte putin timp si va rog sa nu fiti foarte duri cu mine.
1 poezii, 0 proze
TDTraian Dorz
Literatura sensibilitatii religioase românesti a avut în poetul Traian Dorz una din vocile sale de o expresie cu totul aparte, am putea spune unica, prin profunzimea trairii religioase. Poetul a vazut lumina zilei în noaptea de Craciun a anului 1914, în catunul Râturi (azi Livada Beiusului) din comuna Mizies, judetul Bihor, în apropiere de Beius. Parintii sai, Constantin si Maria, erau buni gospodari si crestini respectati în sat pentru cinstea si vrednicia lor. Era unicul copil la parinti si, bineînteles, acestia voiau sa-l vada ajungând un bun gospodar la casa lui si un sprijin de nadejde la batrânete. Baiatul însa se simtea nascut pentru altceva, mai bun. Iubea cartea, citise tot ce era de citit în micuta biblioteca a scolii primare si în aceea a bunului sau învatator, Savu Halbac. Dar, tocmai acum, la terminarea celor sapte clase, a intervenit ceva, un eveniment-cheie, în viata copilului Traian Dorz, care i-a schimbat traiectoria existentei sale. La examenul de încheiere a celor...
45 poezii, 0 proze
Ștefan Octavian Iosif
Urmează studiile liceale la Brașov și Sibiu. Își stabilește reputația de poet în epocă prin volumele: Patriarhale (1901), Romanțe din Heine (1901), Poezii (1902), Din zile mari (1905), Credințe (1905). Din inițiativa lui Emil Gârleanu, Șt. O. Iosif și Dimitrie Anghel, scriitorii tineri din București s-au întrunit într-o primă consfătuire de lucru în ziua de 13 martie 1908, alcătuind o comisie provizorie pentru elaborarea statutelor preconizatei Societăți a Scriitorilor Români. Șt. O. Iosif și Dimitrie Anghel se cunoscuseră la Paris, în 1901, unde se aflau la studii. Temperamente total diferite, aveau totuși câteva trăsături care îi uneau: amândoi erau poeți, nutrind o mare sete de instruire și afirmare literară, și amândoi erau - structural vorbind - niște visători și niște romantici. Deși psihologic se deosebeau, în plan mai larg se întâlneau și se \"completau\" în chip fericit: pe când interiorizatul Șt. O. Iosif se simțea atras de exuberantul Anghel, acesta din urmă afla în...
0 poezii, 0 proze
simteam cum
de dinu decuble
i-am ținut capul în mîini pînă a murit. simțeam cum se rostogolesc golurile printre degete în spirale. și inima era altă figură geometrică. puteam să merg încet după el să-mi stăpînesc lacrimile sau...
Ce simțeam
de Cioban Stela
ce simțeam cum se jucau cuvintele în palma ta cum spaima se plimba printre clipe spaima că s-ar putea să vii dezlegând trecutul ca pe un câine ademenind prezentul cu gustul cumplit al vieții...
desaga de cumpene
de Liviu-Ioan Muresan
fredonam melodii inventate păream în sine compozitor nu simțeam cum trec anii fără sens și muzelor cum le albesc penele nu ascultam niciodată glasul din ceruri dicteul niciodată nu mi-a pătruns...
Jurnal postestival sau Cum a fost prima mea întîlnire cu România
de xiu
12.09.07 Acum ,aflîndu-mă în febra pregătirii pentru ultimul an de liceu , voi încerca totuşi să culeg din paginile vacanței ce-a trecut cele mai memorabile momente...
Amurg
de Doar eu
Simteam cum sangele alerga-n vene Stiam ca doar privirea ei e vinovata Cu trupul ei de jar mergea agale Oare tu esti faptura pamanteana? Ma uit o clipa si vad paradisul Esti tot ce un barbat ar vrea...
S o n e t 4 5
de Adrian Munteanu
Simțeam cum trec prin mine lumi visate, Cum strălucesc palatele de aur ; Mări furtunoase, forțe de centaur Scobeau pe sub pământuri cangrenate. Trăiri profunde împlineau tezaur De umilință, curățind...
Epilog
de Cristian Alexandru Groza
Simțeam cum mâna lui cuprindea Taina ce nu a fost nicicând; Auzeam cum părul tău cădea În izvorârea pașilor fără cadență; Speram că uitarea este o haină Cu trepetele în spirală, fără o logică. Din...
S o n e t 1 2
de Adrian Munteanu
Tocmai simțeam cum ghes îmi dă voinței Plăcerea de-a iubi pe scut vestale, De-a mă-nveli în fulgere letale. Nimic nu-i nou sub soarele ființei. Îmi prelungesc sub humă lumi vitale, Sunt ancorat în...
a bătut cineva la ușă dar eram prea departe să mai întreb ce vrea
de Daniel Dăian
îl simțeam cum împroșca lumină din toți porii pielii acoperite de câteva resturi textile cărora le spunea în șoaptă haine la câteva zeci de mii de secunde de locul unde dormeam în fiecare seară se...
Privind în oglindă...
de iscru adrian
Privind în oglindă simțeam cum eu însumi mă contopesc cu eu însuni privindu-mi privirea simțeam că oglinda are proriul timp simțeam că de fapt oglinda are o dimensiune și în plus/și în minus în...
Despre ochii iubitei
de petru c.cretu
Privindu-i simteam cum crește poezia-n mine prin porii dilatați de fericire si îmbătrânite ore aleargă parcă-s clipe Privindu-i acești mici sori ce ard sub mângâieri de pleoape- raiul- ca o balta de...
dangăte albe venind dinspre pădure
de Ottilia Ardeleanu
când înfloreau salcâmii simțeam cum pocnesc celulele albe lăstarii păreau șerpi cu clopoței zăngăneau mi se încolăceau în priviri toate nodurile erau atât de verzi ochi de clorofilă zefirul mușca...
la oraș e frumos doar în adolescență
de Florentin Cristian
Chiar dacă ne distram Simțeam cum trece timpul Clipele parcă le filtram Nu-n clepsidră ca nisipul Îmi doream și să învăț Dar să nu-mi uit prietenii Totuși era un crivăț Ispita mă însoțea cu insomnii...