Poezie
desaga de cumpene
1 min lectură·
Mediu
fredonam melodii inventate
păream în sine compozitor
nu simțeam cum trec anii fără sens
și muzelor cum le albesc penele
nu ascultam niciodată glasul din ceruri
dicteul niciodată nu mi-a pătruns conștiința
și iată-mă în vîrsta înflorită
călcînd anii cu nepăsarea celui ce moare
oricum
într-o desagă purtam cumpenele
desaga s-a îngreunat într-atît
încît i-am dat drumul într-o fîntînă
și am privit cum o luminează luna
ușurat am fredonat iară și iară
melodii pe care oamenii le știau
în sinea lor
un cor de tînguiri a devenit lumea
-pentru mine cu siguranță-
iar glasul din ceruri tăcuse de mult
mi-am cumpărat din tîrg desagă nouă
era o modă să porți cumpenele
la vedere
să fredonezi
anotimpuri și pajiști fierbinți
și tot nu simțeam cum trec anii
în sensul ciudat al ticăitului
iată o pun pe piatra aceasta
e grea plină de cumpene
mă așez pe iarba moale
și fredonez
001829
0