"scările, ca un ieri într-o gară " – 3849 rezultate
0.07 secundeMeilisearch
CCANTACUZU
Puritatea se mentine prin intermediul visului,care devine sublin, permitand individului sa fie creativ,intuitiv,plin de imaginatie!In "solitudinea mea infantila" am reusit sa-mi exprim emotiile si starile sufletesti.Astfel ma dezvalui,folosind un limbaj care ma reprezinta ca persoana visatoare,nostalgica,atrasa de metafizica, abstract,arta definita ca un "tot" ,care te invaluie si te poseda!
16 poezii, 0 proze
MAMondea Adrian
un fel de selfie... transcendentar. Cuvintele conturează. Cuvintele se conturează, dau naștere, un fel de „țesut” complex, învăluind stările, învăluind emisferele. Cuvintele se „regândesc” adesea într-un minunat vortex al trăirilor, coborând discret pe locurile intime, pe acea bandă a sufletului blocat în vibrație (...și distanța necesară pentru încă o sublimă respirație). Să fie poezia un spațiu vital al regăsirii? Sinele unui paradox în care am visat să avem o altă viață? Poate de aceea „curțile” noastre interioare nu ne aparțin. Nu au granițe. „Aleile” au devenit locuri de joacă, un panteon în jurul căruia nu există decât propriile noastre dorințe, senzații, eul creator și impactul psihic al nuanțelor. Dacă ar fi să investesc într-un selfie având ca fundal un joc teribil de ieșiri de urgență, unde „enclavele” intimității mele ar triumfa în ciuda mâinilor goale, aș putea, stenic, rupe marele pas al subconștientului, despărțit de oracole. Doar gândurile sunt umbrite de pleoape. Așa...
245 poezii, 0 proze
CAConrad Aiken
Conrad Aiken (1889-1973) a fost un poet la un moment dat prețuit de colegii săi de vocație (a fost prieten personal cu T.S. Eliot și cu Malcolm Lowry, de pildă), dar despre care s-a apreciat că nu a atins gradul de excelență al poeților cu adevărat mari ai vremii. Poate și din cauză că s-a arătat preocupat mai ales de melodicitatea versului, de impresionismul notațiilor (poezia, din punctul său de vedere, este „o serie caleidoscopică de momente incandescente”), de un „joc cu ideile deopotrivă de vesel ca cel cu stările de spirit sau cu senzațiile”. În realitate, spunea singur despre sine însuși, el a fost „în căutarea unui fel de poezie absolută, o poezie în care intenția nu ea tât să stârnească emoții doar, ci să convingă de o anume realitate, să folosească emoțiile sau simțul realității (tangențial și aluziv expus) cu aceeași rece detașare cu care un compozitor folosește notele sau acordurile”. Aceasta a contribut fără îndoială să facă versurile sale „excesiv de melodice” și ca...
1 poezii, 0 proze
Andreea
Sunt atatea evenimente, persoane, vorbe, zile relevante pentru ceea ce sunt eu astazi... bune, rele. In fine, am invatat ca sunt atatea lucruri gri pe lumea asta, incat ma feresc sa fiu bicolora. E mult prea riscant. De asemenea, as vrea sa evit sa ma definesc raportandu-ma la un anume lucru, prefer (macar pentru inceput) ca textele cuprinse pe acest site sa vorbeasca despre starile, gandurile, emotiile, reveriile mele. Si in final, despre mine.
2 poezii, 0 proze
SNSuflet Nomad
Nu scriu ca să îți placă sau să te oftice, să te trezească sau să te îngroape, ci pentru că în lume e haos și vreau să povestesc prin scris, nu prin glas, întrucat oricum nu m-ar auzi nimeni, tot așa cum nici eu nu aud sau, mă fac că nu aud. Eu măcar recunosc. Sunt clădită din imperfecțiuni, păcătuiesc și nu mă cred "cea mai tare din parcare", dar nu suport prostia, insensibilitatea și superficialitatea, motiv pentru care uneori risc să fiu mai acidă și extremistă. În rest... Dacă vrei să te deprimi, apasă Enter, fără să mă faci responsabilă de stările tale. Dacă nu vrei, folosește comanda: alt F4. Mulțumesc și... Succes.
2 poezii, 0 proze
CCCristian CUTEANU
Sunt arhitect...și precum în arhitectură există o anume poetică, îmi place poezia ca formă de exprimare interioară sau exterioară. Cand scriu trebuie ori să mă regăsesc, ori să mă transpun și orice cuvânt sau literă își are filozofia ei poetică. Poezia nu este o tehnologie literară ci o stare literară, ea nu poate sa existe constransă, supusă, dar pentru scufundarea cititorului in aceleiasi stări, poezia are nevoie dea putea fi simțită, aproape palpabilă, și pentru asta suntem nevoiti sa cautăm, sa găsim, să propunem tehnici. Mesajul, sensul, forma poeziei trebuie aleasă, pentru că induce stări. Stările cititorului chiar dacă nu le putem decide noi, dar le putem încerca.
24 poezii, 0 proze
NSNicolae Szekely
Fac. de Metalurgie (Politehnica Bucuresti) Carti publicate: Alchimia divinului - eseu filosofic, ed. Emia Astrele interioare - poezie, ed. Signata (Helicon), seria Liliput Starile imnice - poezie, ed. Mirador, Arad Sine piezis - poezie, ed. Corvin Buletin de stiri - [pezie, ed. Corvin Membru al Uniunii Scriitorilor din Romania - Filiala Arad, din 2002 Pasiune complementara: Chitara clasica Serviciul actual: tehnoredactor (la o editura/tipografie din Deva) Timpul aduce cu sine aluviuni, dar si spala... Iata ca a disparut chitara, in locul ei a aparut lauta, cu repertoriul ei vast, mult prea vast si adanc... De fapt lauta este Biblia instrumentelor... http://www.youtube.com/watch?v=G4e25lUk8Qw si alte inregistrari daca dati cautare dupa simplul nume pe care il port...
50 poezii, 0 proze
CCchirescu manuela catalina
Nu stiu exact ce as putea scrie aici... din compozitiile proprii am avut publicate doar in revista liceului Spiru Haret din Targoviste unde am invatat, in revista UNDE din constanta. in revista ROMAN IN LUME din madrid ,si in volumul de poezii¨Roman in lume...¨ volum publicat in spania in urma cu ceva timp .Sper ca pe viitor sa pot spune mai multe despre mine. Cu mult respect, Catalina STAREA DE POEZIE Obiectul poeziei il constituie starile sufletesti nelamurite,confuze,care neputand fi formulate clar, nu vor putea fi transmise decat pe calea sugestiei.Poezia ofera cititorului o placere deosebita.Placere care consta in bucuria de a ghici incetul cu incetul,ceea ce se ascunde in spatele fiecarui vers.Aceasta placere este data si de muzicalitatea exterioara obtinuta nu numai prin ritmuri si rime perfecte,ci prin repetitia obsedanta a unor cuvinte sau a unor anumite vocale. Poezia, scria Victor Hugo ,"este ceea ce este mai intim in toate". Poezia este inclinatia spre meditatia...
90 poezii, 0 proze
scările, ca un ieri într-o gară
de Anghel Geicu
îmi este greu să afirm/ urc scări cobor scări totul pornește din clipa când pun piciorul pe ele atunci ușile se deschid precum o capcană de șoareci ce pândește încontinuu lângă mine o doamnă poate o...
Noaptea Perseidelor
de Ioan-Mircea Popovici
Între sublim şi frumos, un gând drăgăstos o ia noaptea pe jos, la pas desculţ prin stropii de rouă. Un moment m-am oprit să-mi ascult gândul din urmă. Venea după mine obosit. Voiajul la Infinit l-a...
octombrie căruia zeii i-au rupt picioarele
de Vasile Munteanu
amintiți-mi că în fiecare an ziua mea a fost într-o noapte stau pe mal și te caut în carnea răsăritului dar nu mai există răsărit părul tău înnourat a șters aripile păsărilor și zborul zborul în care...
o singură umbră
de viorel gongu
Am senzația pe care trebuie s-o încerce omul din ultimul vagon al trenului, când omida compusă din treisprezece segmente trece, cu speranța că merge pe drumul cel bun, la fiecare trecere(schimbare)...
Căpcăunul și nimfomana
de Somesan Sergiu
Sergiu Someșan Căpcăunul și nimfomana Când Vasile Tudorache se visă prima dată pe scările Gării de Nord, nu i se păru nimic ciudat în asta. Nu mai fusese prin gară de vreo cinci, șase ani, de când...
La belle epoque
de cornel marginean
La belle epoque insa eu...si discoteca 303 Nu vreau sa propun nimanui trairea din amintiri ci sa propun o traire fireasca a amintirilor. Asa incep pentru a nu i parea cuiva ca aici ar fi planset sau...
Cercul
de Dana Mușat
„Sunt nebun. Am citit despre asta într-o carte. Știu sigur că sufăr de nebunie temporară din cauza lucrurilor pe care le văd sau cred că le văd și din cauza timpului care se scurge aparent atât de...
despre oameni și alte obsesii
de emilian valeriu pal
E cinci de fapt puțin trecut de cinci stau pe o piatră din vechiul dig. Doi pescari spintecă aerul cu nuielele apa se lovește de mal ca și cum s-ar ciocni doi oameni pe stradă. Oh apa această...
Timişoara, ce mult ne-am iubit dadaist
de Ioan-Mircea Popovici
Amforă ce eşti când gândeşti la cele sufleteşti Din toată plaja cu suflet, tu ai ales ceva mic, infinit de mic Ceea ce te apropie foarte mult de vecinătatea cu Infinitul... Rămâi tu în ale tale, nu...
Martirii lui Eros (IV)
de Ion Ionescu
Toamna se pierdu printre codrii Bahluiului și ieși un pui de soare rupt din grădina lui Dumnezeu care se topi într-un imens tablou galben-ruginiu până peste vârfurile Ceahlăului. Dealurile molcome...
Luky (II)
de Maria Coros
Profii de la școală îs cool, în general. Când mă văd în clasă, se miră prima dată, fac tot felul de comentarii idioate : « O, da’ ce onoare pe noi, d-nu’ Moga » sau « Þi-ai amintit unde-i școala ? »...
Confuzia
de Chitul Grigore
Pe o bancă din parcul din curtea spitalului orăşenesc, într-un halat maro curat dar cam spălăcit, Parfenie Cotineac se ohihnea la umbră. Avea 67 de ani, părul alb, faţa rotundă şi o burtă...