Cristian CUTEANU

În tristețea mea zâmbesc Nimeni să nu mă vadă, Când lacrimile mă ocrotesc De parșivi și lumea fadă. Să nu crezi că nu te văd, Oricât tu te-ai ascunde După măști și adevăr Nu ai loc să fugi

Am încercat să fiu - Viu - Pentru tine. Și-a nu știu câta oară Mor Și iar mă nasc. Azi și-n fiecare zi Aflu Despre tine. Și-am încercat să fiu - Știu - Că nu e tot. Nu se termină

Să exprimi inexprimabilul așternându-l pe hârtie prin cuvinte alese dincolo de percepte - unde toate simțămintele te-ndoaie, te ridică, acolo să știi că tu ai atins abisul. Și-o numim

Erau două grade-afar' și-mi venea să urlu, Priveam din geamu-ncețoșat, Către viitorul sumbru. În cas' mai lumina cu-o ultimă sclipire, ceara ce mai purpura, a lacrimei lucire. În cas' noi

fff multe diacritice lipsă Cenaclu - poezie – tu simbol al simțămintelor, Ce-și caută sentimentele dincolo de cuvinte, Cuvinte scrise, transpusen-n alegoricul folclor, Chiar de-ar fi sa mor,

Despre mine, despre tine Scriu, scriind despre mine, despre tine, Dar îmi dau seama că suntem un tot ! Și totul n-ar putea fi, tu nefiind, ști bine, Căci dacă tu n-ai fi, totul n-ar avea un

(oglindire cu speranța) Pas cu pas tresar, mă-nfior ușor Efemer din gânduri mă cobor. Trec anii și te văd prin ochii tăi, Reamintindu-mi că sunt mii de căi. Oriunde de mă duc, tu ești cu

Din puțul gândirii, din grădina fericirii, contemplez în nemurire, scufundându-mă-n iubire. Și-auzind cuvinte-alese... “ tu poet suav cu-al tău suflet brav te naști și mori încet scriind al

Cu gândul încarcerat de-atâta iubire, Și trupul a amuțit. Buzele nu i se mai mișcau de orbire... E patos neliniștit. Și ardea, într-un extaz de nebănuit, dar eliberandu-și urletul, înfometat,

Să stai, să înveți să privești, Să observi tot ce miștă și stă, Să vezi printre lucrurile simple, Să ai cui să

Frenetic, îmi dă modernitatea să înghit Conglomerate poleite-n metale prețioase. Să rod nici nu mai apuc, parcă-s toate numai oase, Și îmi stau în gat scarbit, parcă sunt bulimic! Și nimic nu

Azi să iradiezi de iubire, Dar să nu ști de ce. Toți să te admire, Chiar de-i anotimpul rece! Tu să fi fierbinte... Cu patos mă aprinde... Și de crezi că eu nu merit, Tot tu să te simți

Dă-mi a ta buză, Să te sărute o meduză. Fii tu a mea muză Mintea, creionul mi-l abuză ! Incurca-mi literele, Da-mi si rime rele, Ca te caut de-atata vreme Innecat de zeci migrene. Si mă

Trecut-au anii peste noi... Da\' tot nebuniile din liceu mi le-amintesc ! Eram cu toti copii, file intre foi, Da\'-abia acum, literele ne-alcatuiesc ! Trecut-au anii peste noi... Eram haotici

De-as fi din nou viu, as da timpul inapoi, m-as intoarce la tot ce-a fost, pe cand eram noi doi. Cand te vedeam doar in auriu si erai un parfum de floare, eu nu stiam sa te inbiu spre

Am scris multe versuri, am avut coborasuri si urcusuri, Dara viata asta are, poate, prea multe sur-uri. Raman iarasi singur, aici e sumbru-rece, nimic nu se vede Iara voi aveti tot ce eu nu mai

Acrostih (...) de Cuteanu Cristian la 20 octombrie 2010 la 16:19 Randuri, rauri, siroaie de cuvinte Agale se plimba, le prind, le intind Libere se-aleg si se scriu in minte. Urla-n mine eu-l,

Si stau si ma uit in oglinda, dar oglinda-i goala... Astept cumva sa se desprinda secunda atemporala. Doar timpul trece, eu sunt tot aici asteptand ceva... Acum eu de plec, cat ai da din

Dor de mine... (2005) ...și-acum stau și mi-amintesc. Trecură ani peste clipe ce le jelesc, Aș vrea s-ating din nou tot ce-a fost, Aș vrea să fiu din nou, să am și eu un rost, Cine-ar crede

Acrostih Agonie si extaz Langa mine,Alcatraz Idealul geloziei, Naluca poeziei, Alintul nebanuit. Intelectul ma agata Unde merg, doar suprafata Langa tine sunt o stea Iarasi nu ajungi la

LUMINA by Cuteanu Cristian Esti departe, aproape, Cu caldura-mi invelesti trupul Nu te pot atinge Dar te simt in tot stropul. Mereu te caut, dar nu te vad Fara tine sunt haotic, sunt

Am zarit lumina / noapte by Cuteanu Cristian on 19 octombrie 2010 la 23:45 completare la MARIN SORESCU, Am zarit lumina \"Am zărit lumină pe pământ, Și m-am născut și eu Să văd ce mai

Dragoste letala Tu, dragoste letala, Ma chinui adanc, Ma stingi din avant, Ma scutur de petale. Tu, ce ma omori, Ce ma atragi, Ce ma sustragi, Ce ma infiori, Tu, dragoste

Uit, mor... Mi-e dor...răsuflu, mă sting. Tresar, mă nasc, ating. Uit... Bubuie-\'mi sparge pieptul, pulsul Tu istorie intoarce-ți cursul ! Uit.. Și dau uitării și urlu frustrării Clipa