Poezie
Poezie nemuritoare
(în vers alb)
1 min lectură·
Mediu
Să exprimi inexprimabilul
așternându-l pe hârtie
prin cuvinte alese
dincolo de percepte -
unde toate simțămintele
te-ndoaie, te ridică,
acolo să știi că tu
ai atins abisul.
Și-o numim ironic poezie
- poezia vieții -
căci fără-a știi vreodată
e sortită morții.
Dar, se zbate, ar vrea să-nvie
însă numai cu iubire
străpungându-ți sufletul,
renaște iar nemuritoare !
001416
0