"roșul din pământ" – 20089 rezultate
0.03 secundeMeilisearch
LALorenzo Andreassen
Picture of my life....Jamiroquai " ceea ce castiga ei , pierdem noi" eu sunt ceea ce imi place.... ce iti place .....e un fel de a spune cine esti de fapt. de ex: pe mine ma definesc lucrurile care imi plac imi plac parfumurile.... imi place inceputul zilei....din concediu... imi place porumbul fiert ...sa vad crapaturile din pamantul de la tzara imi place la nebunie sa conduc....in toate sensurile imi placea puiul magic de la "Pui de urs" si tigaie ca la mama acasa la "La mama" si ficatei Lyonezi la "Phellipe" si stridiile cu sos de unt fierbinte si lamaie la " Sir Jack" si bif in sange spalat cu vin rosu , facut de mine.. imi place ca stau langa lac si imi place sa beau un pahar de vin la asfintit gandind ce am de facut in viata imi place sa vad zambetul si bucuria celei careia ii ofer flori imi place sa iubesc imi place cu adevarat sa dansez...si sunt super fericit cand gasesc ritmul in partenera... imi place Kazanzakis Imi plac Jack Daniels si Henri Wintermans imi place sa...
3 poezii, 0 proze
KHKnut Hamsun
Motivația Juriului Nobel: - pentru monumentala sa operă care este "Rodul pământului" - Knut Hamsun (n. 4 august, 1859 – d. 19 februarie, 1952) a fost un scriitor norvegian. A avut un rol important în modernizarea romanului european. În 1920 a primit Premiul Nobel pentru Literatură. Este reprezentant al realismului psihologic, în primul rând prin capodopera sa, romanul Foamea (1890). Knut Hamsun, născut Knud Pedersen, în Vågå, Gudbrandsal, Norvegia, a fost al patrulea fiu al lui Peder Pedersen și al soției lui, Tora Olsdatter (Garmostrædet). A copilărit în Hamarøy, Nordland. La vârsta de 17 ani a devenit ucenic la un producator de frânghii. În aceeași perioadă a început să scrie. A petrecut câțiva ani în America, călătorind și lucrând, publicând impresiile sub titlul "Fra det moderne Amerikas Aandsliv" (Din viața intelectuală a Americii moderne) (1889). În 1898, s-a căsătorit cu Bergljot Goepfert (născută Bech), căsătorie desfăcută în 1906. Ulterior s-a căsătorit cu...
0 poezii, 0 proze
DTDaniel Turcea
Născut în Tîrgu-Jiu la 22 iulie 1945. Absolvent al liceului „Nicolae Balcescu“ din Pitești (1963). Licențiat al Institutului de arhitectură „Ion Mincu“ din București (1968). Moare la 28 martie 1979 la nici 34 de ani. Debut în revista „Amfiteatru“ (1968). Bibliografia: „Entropia“ (Editura Cartea Românească, 1970) „Epifania“(Editura Cartea Românească, 1978) „Epifania“, colecția „Hyperion“(Editura Cartea Românească, 1982) Daniel Turcea este un mare poet creștin, despre care s-a scris mult prea puțin. El reprezintă un model de convertire, dar și de trăire intensă a credinței și a spiritualității creștine la Mănăstirea Cernica, unde și-a petrecut utimii ani din viață. Curajul și demnitatea de care a dat dovadă în fața unei crunte boli care l-a doborât „în floarea vârstei“ arată întregii lumi un creștin care a înțeles în profunzime planul divin și rostul omului pe acest pământ. Creația poetică a lui Daniel Turcea, împletită cu destinul tragic, unic în felul său în literatura noastră,...
33 poezii, 0 proze
ABAida Boldeanu
Născută într-o banală, caldă zi de 23 iulie, când bătrânul pământ avea miliarde de ani, iar noul calendar număra 1985, când se mai adăuga incă o zi la existența tuturor, eu o începeam pe a mea! Am primit rolul principal în toate cele 22 de reprezentații ale vieții. Am avut toate momentele ce alcătuiesc garanția veșniciei fericite, diluată la infinit, nezdruncinată de acțiuni sau simțiri omenești. Iubesc tot ce e frumos, orice artă în care se pune suflet, îmi place să scriu. Nu o să renunț niciodată la asta! Prin scris, mă pot considera un om cu puteri supranaturale. Pot transforma sentimentele în ceva real, palpabil, vizibil. E minunat… Urăsc răutatea și nedreptatea. Aș vrea să aud tăcerea muților, muzica surzilor, aș vrea să pot șterge lacrimile din suflete de copil abandonate, pătrunde chemarea înțelepților. Voi rămâne spirit rătăcitor, gură mută, privire uitată în colțul unor ochi triști, pierduți printre imagini groaznice cu mine vie și clară; braț de gheață, urmă de pas, de un...
12 poezii, 0 proze
Violeta Zamfirescu
În mijlocul verii, la 21 iulie 1920, în familia ofițerului Sterian Lăzăroiu, venea pe lume viitoarea poetă și prozatoare Violeta Zamfirescu. Se școlește în orașul natal, Craiova, apoi urmează studii de drept la Universitatea din București, dar nu reușește să le finalizeze. Își câștigă existența lucrând în mass-media: redactor la Gazeta literară (1954-1976), la Radio, ca redactor pentru emisiunile literare (1953-1959), la revista Luceafărul, redactor șef al redacției de poezie la Editura „Eminescu” (1969-1971). Începe să scrie versuri în Viața Românească, iar editorial iese pe piață în 1955, cu volumul „Inima omului”, în care abundă portretul, descrierea și comentariul liric. Violeta Zamfirescu este un poet prolific, versurile sale fiind reunite în numeroase volume precum: „Rodul pământului” (1957); „Ceasul de slavă” (1960); „Frumusețe continuă” (1964); „La gură de rai” (1965); „Dragoste” (1968); „Colind de primăvară” (1969); „Poezii” (1972); „Simfonie” (1975); „În aerul vibrând”...
1 poezii, 0 proze
CCCiprian Ciuciu
(...) Ceea ce e deopotrivă fascinant la Ciuciu este că proza lui poate fi ușor dramatizată, lejer dramatizabilă, fără să dea senzația de scenariu premeditat, el face ieșirea rostirii în act; povestește un act; povestește un act de mimică chiar; teatrul devine în subtext ca suport tehnic de înțeles compulsivul necesar afișării personajului. Există un fir roșu care străbate prozele scurte ale lui Ciprian Ciuciu, o problemă a comunicării pusă altfel, același falling down care este vădit alimentat de un filon patologic cît și de o hipersensibilitate pe care autorul o pasează personajelor sale. La bun exemplu Gregor Samsa nu se mai metamorfozează în gîndac ci trăirile lui și le substituie posibilelor trăiri ale nefericitei viețuitoare de pămînt, parca amintind de proaspăta abordare hollywoodiana din „Armata celor 12 maimuțe” sau „Girl interrupted”. Ce mai aduce prozatorul debutant este plasarea simbolurilor pe post de recursuri de stil și de manieră. El îi conferă personajului atributul de...
62 poezii, 0 proze
VGVictor Adrian Georgescu
Un suflet calator, boem si sincer care iubeste oamenii ce il inconjoara, libertatea spiritului, vinul rosu din Toscana, muzica de calitate, proza bine scrisa si calatoriile lungi.
2 poezii, 0 proze
RSRadu Selejan
Se naște în orașul Brad –Hunedoara,primul dintre cei 3 copii ai lui Teodor și Victoria Selejan. Copilăria si-o petrece la Brad, orașul natal al mamei, sau la Arad, la început în casa bunicului dinspre tată, Radu, pe Calea Aurel Vlaicu nr.164. 1942-1944 Termină primele două clase primare la Arad: ״În fiecare an am luat premiul întâi cu coroniță. Spre mândria mamei. Tata n-a participat la nici o serbare școlară. 1944, primăvara. Familia se mută definitiv la Brad 1947, Începe studiile liceale la Brad, la Liceul Teoretic Ortodox Român „Avram Iancu” 1958 Radu Selejan debutează cu poezii în revista clujeană Tribuna. 1968-1970. Ziarist și redactor-șef la ziarul „Steagul roșu” din Petroșani. 1968 Debutează editorial cu volumul de versuri „Corturile neliniștei” 1969 Devine membru al Uniunii Scriitorilor. 1978-2000 Redactor la ziarul sibian tribuna”. După 1989 :editor la editura sibiană Thausib, editorialist, profesor-asociat la secția de jurnalism a Facultății de Litere, Istorie și...
2 poezii, 0 proze
Rasul Gamzatov
Rasul Gamzatov s-a născut pe 8 septembrie 1923, în satul Avar de Tsada în nord-estul Caucazului. Tatãl sãu, Gamzat Tsadasa, a fost un bard, moștenitor al tradiției antice a menestrelilor care încã prospera în munți. Așadar tatăl a fost primul său profesor în arta de poeziei. Tinărul Rasul asculta ore întregi, fără întrerupere, povestirile din Avar, legende și fabulele narate de tatăl sãu . Copil fiind, Rasul, pentru o povestire pe măsură, păstea calul vecinului timp de trei zile! Altădată a urcat o jumătate de zi pe munte pentru a asculta, de la ciobani, o singură poezie! În clasa a doua de școalã a mers doisprezece mile pentru a vedea un bãtrân, prieten al tatălui său, care știa multe cântece, poezii și legende. Bãtrânul i-a cântat și i-a recitat patru zile de la dimineațã pânã seara! La unsprezece ani a scris prima lui poezie. În 1945 cu câteva cărți sub braț și cu o sumă mică de bani în buzunar, el a ajuns în Moscova pentru a urma...
1 poezii, 0 proze
Romul Munteanu
Romul MUNTEANU (n.18 martie 1926, Călanul Mic, jud. Hunedoara - d.17 martie 2011 ) Profesorul și scriitorul Romul Munteanu a decedat joi, cu o zi înainte să împlinească 85 de ani, informează un comunicat de presă remis AGERPRES. "Romul Munteanu a fost un profesor de prestigiu al Facultății de Litere a Universității din București, spirit academic de largă cuprindere, din speța marilor profesori europeni, creator de școală în domeniul literaturii comparate, autor al unei prodigioase opere, maestru și mentor pentru generații de studenți. A fost, în același timp, unul dintre marii editori ai culturii române, care a făcut din Editura Univers o instituție cardinală a literelor și cunoașterii, o fereastră deschisă spre cultura europeană și universală, într-un timp ingrat cu accesul la ideile și gândirea occidentală", se arată în comunicat. Studii - Școala primară Batiz (1933-1938). Scoala Normală din Deva (1938-1946). Urmează studii la Facultatea de Litere de la Universitatea din Cluj, între...
2 poezii, 0 proze
roșul din pământ
de Ela Victoria Luca
dacă aș putea să mă trezesc din starea de umbră să las omul pe acel perete alb întors către lumea lui și să mor înainte de vremea apelor încrucișate aș deveni lumină strânsă în dumnezeu pentru...
Câmpul de luptă
de Diana Todea
Prin plasa de fier ruginit, vedeam cum terenurile de joacă sunt demolate. Pământul era răscolit de niște buldozere, care adulmecau orice sămânță de copilărie rămasă. Leagănele erau duse la fier...
Eu beat
de Baubec Izzet
Din rănile pământului tresare o mireasmă, Pierdută ca un zvon pe scoarțele arborilor, Acolo unde dintre fagi, țâșnește-o căprioară, Sufletul meu se spovedește zărilor. Din lacul alb de spoleiala...
orașul etern
de Botu Cătălin
orașul etern se ascunde în frunze aștept revenirea acum și aici prin ochi și prin burtă-mi-noată meduze sunt spermă, ovul, fetus, mort și furnici. suprim bolta în mine ca burtă de chit busola de-o am...
Inălțare
de VIOREL MUHA
Am ieșit la poarta acestei vieți să întâmpin noua naștere. Dincolo de răsărituri de stele am pus soare, o nestemată scânteie din foc stelar ce în plasmă portocalie a răsărit. L-am pus pe Meșterul...
Și acum un poem pentru cei care comercializează roșul din obraji!
de Daniel Dăian
tremurul tremuratului tremura în sinea ta iar tu ca o bestie te-ai aruncat să tremuri și tu cu restul meu care își făcea de lucru sub resturile contorsionate ale unui cuvânt pe patru roți puțin mai...
Eros e mort
de Ioana Camelia Sîrbu
i se șerpuiește sângele între paginile prafului roșul i se scurge-n vișiniu rănile nu i se mai cojbesc de vinul strâns din vise se ridică titanii din cadavrul lui alcoolici anonimi ridicând ploaia...
dintr-o acoperire de dune
de Daniela Luminita Teleoaca
e secetă nu-mi amintesc iubirea nici felul în care coapte cireșele își prelungeau roșul din agonia copacului în buzele mele într-o culoare mereu amânată a rochiei prea mult lăsată deșertului arsurii...
Efemer
de Doru Alexandru
Tu erai luna, eu pamantul - impreuna steaua de gheata Ma gandea sa ma-ntorc si sa uit freamat ascuns, razele tale Oriunde acasa - printre tine pierdut - iti spuneam mereu incruntat Asculta! Sunet de...
Triunghiul de taina
de mircea trifu
Sunt dorul născut în formă de cruce, Crescută în lemnul purtat de-un sărman, O milă de-un veac timid să ridice, Un cântec în bradul sfârșitului an. Se aprinde un roșul din albul zăpezii, Trezirea la...