"risipă-n albastru" – 2580 rezultate
0.02 secundeMeilisearch
EBEta Boeriu
Eta Boeriu (n. 25 februarie 1923, Turda - d. 13 noiembrie 1984, Cluj-Napoca) a fost o scriitoare, poetă și o traducătoare română. S-a născut la 25 februarie 1923, la Turda. Pe numele său de fată, Margareta Caranica, Eta Boeriu a fost fiica lui Ion Caranica, profesor, și a Sevei (n. Capidan). A fost nepoata pictorului Pericle Capidan și a etnografului Theodor Capidan, precum și sora poetului Nicu Caranica. A urmat Liceul la Cluj (1933-1940) și Sibiu (1940-1941). Licențiată a Facultății de Litere și Filosofie din Cluj-Sibiu (1941-1945). A participat la ședințele Cercului Literar de la Sibiu. Este considerată a fi cea mai importantă traducătoare din limba italiană în limba română din toate timpurile. Poezii Ce vânăt crâng, 1971 Dezordine de umbre, 1973 Risipă de iubire, 1976 Miere de întuneric, 1980 La capătul meu de înserare, postume, 1985 Din pragul frigului statornic, antologie poetică, 1999 Traduceri Giovanni Boccaccio, Decameronul, 1957 Cesare Pavese, Tovarășul, 1960 Giovanni Verga,...
4 poezii, 0 proze
Szasz Emeric
Declaratie de dragoste E ziua ta calendarul ca o amendă nimic schimbat Doamne ajută!copiii si sănătate același chimir rate rulante nu nu vreau să ieșim mai cîrpim risipa și desfată-te acum măcar după douăzeci de ani cu o halcă de hatîr ce-o fi:un chilipir o mărunțime -ancoră mocnitelor valuri aride Alt an egal ritual: îmi fac mea culpa deși palmele-mi curg rîu inflație pe milostivi-ți sîni nu le știu măsura nici atît la chiloți ștrampi pantofi etîcî așa că te rog reverberează plenar andante andante fosnet al ierburilor necosite-n extaze la tocita ofrandă a simetrice roze Și ce-ți doresc? Ce gingaș tupeu! din bolovan nu iscă stele poezia mea pecum mersul pe jos știu si eu așa la prima strigare La nesfîrșit siamezi să mulgem zorii și molcoma datina matinală: cafeaua cu caimac cescuță de vitrină farfurioară linguriță de argint invariabila rugăminte mai tare si mai amară
4 poezii, 0 proze
AAAlexandru Adrian Ardelean
Iată-mă. Colindând meleaguri blânde ori de-a dreptul vrăjmașe, pendulând între frumuseți mărunte și mizerii de necuprins, mă deprinsesem să potrivesc în gând cuvinte măiestre, cuvinte a căror vrajă, fără nici o îndoială, ar fi subjugat până și pe cel mai pretențios cititor. Le întorceam pe toate părțile, căutând armonia și-o muzică numai de mine auzită, le înnobilam cu freamătul cel mai de taină al simțirii mele, chipurile, pentru când voi ajunge la masa de scris, să le aștern dintr-o răsuflare. Adevăruri unanim acceptate se oglindeau, iată, limpezi și de neclintit, în cugetul meu. Nu am nici o îndoială, nu este om care să nu fi trăit acest sentiment, această bucurie arareori împărtășită. Mai întotdeauna se ivea însă ceva neprevăzut, o cunoștință pusă pe bârfe, un detaliu aproape neînsemnat și-n clipa aceea fugară vraja se risipea, cuvintele se destrămau din îmbrățișarea suavă. Uitarea își râdea atunci de mine, amintirea zăbovea haotic împrejurul unei taine ce n-avea să se mai...
3 poezii, 0 proze
PMPopa Ana Maria
Dorul vine si pleaca foarte usor,ca adierea vantului si a timpului...Ochii,parul,zambetul,chipul...dispar odata cu dorul si raman doar o amintire...Pana la urma cu toti ramanem doar umbre,amintiri. Ce se leaga de noi?...doar praf...pt ca tot in tarana ne intoarcem... Asa ca...ia aminte si nu-ti risipi timpul,traieste-ti clipele pt ca sunt scurte si le poti lua o data cu tine,in schimb avutia nu o poti lua.
17 poezii, 0 proze
risipă-n albastru
de Silviu Somesanu
încerc să-mi vindec sufletul pârjolit îi las amprentele să se șteargă de pe filele scrise cu patimă până tăcerea se va întrupa-n cuvinte și devine risipă-n albastru nopțile devin franjuri în vânt...
Cîntec sub stele
de Lucian Blaga
Cu alesături de aur timpul curge prin albastru. Jinduiesc la cậte-un astru răsărit ca o ispită peste-amurgul meu de-o clipă peste basmul in risipă. Curge timpul prin inalturi, astru poartă...
Cîntec sub stele
de Lucian Blaga
Cu alesături de aur timpul curge prin albastru. Jinduiesc la cîte-un astru răsărit ca o ispită peste-amurgul meu de-o clipă, peste basmul în risipă. Curge timpul prin înalturi astru poartă lîngă...
Sus pe munte
de Hanus Nicolae
Sus pe munte am pornit De mână cu draga mea, Pas cu pas noi am răzbit Perdeaua de ceață grea, Ș-am fi mers în continuare Dacă nu ne-ar fi oprit Timide raze de soare Care ceața au topit. El plutea...
Dacă lumea-i atât de frumoasă/ De ce nu o vedem cu ochii ei?
de Ioan-Mircea Popovici
1. În prezenţa ta, omule, Toate întrebările şi ieşirile sunt pe fond albastru Mă plimb ca un abur pe la cuiburi La lebede lucrurile sunt pe bune Nu știu cum ați intuit acriturile din cancelarie,...
Între izvoarele dezvrăjite
de Ioan-Mircea Popovici
Drag mi-e omul care iubeşte un câine Şi câinele care păzeşte un om Ca pe un zeu. Tu ştii asta! Când lătrătoarele cântă la izvoarele dezvrăjite Gândurile și literele-şi încep neastâmpărul Provocarea...
același ultim inorog
de Silvia Miler
oprește-mi inima la kilometrul zero prea mult am mers și aripi mi-au crescut de atâtea ori am străbătut înaltul albastrului pământ i-am dat tot ce-am avut al nimănui și-al tuturor rămân o stea-ntr-o...
21 decemvrie
de Lucian Blaga
Părere asemenea unui cuvînt scris de-o mînă pe apă ce - încă-naintea citirii - în cercul de unde ne scapă e orice legendă. Dar cine trăiește pe vaste aceste tărîmuri, pe-adîncile, altfel decît pe un...
Te iubesc???
de Lory Cristea
Nu-ți spun ,,te iubesc`` E un cuvânt plin de praf Dar am pentru tine alte surprize Ca de exemplu: Hei tu! ai grijă Hormonii mei joacă fotbal în prezența ta Și-i simt cum fac: zzduf!, zduf! Pe sub...
de-aș fi un cal albastru
de Alexandru Gheție
nimicul rătăcea-n risipire de-aș fi (măcar) un cal albastru. doi ochi coamă potcoave. măcar trei. iar am văzut-o. frumoasă-n draci. arunca-mi-aș risipa de sărut pe spinarea ei. of of femeie... cum...
Un trandafir albastru - poveste
de Anamaria Julia Dragomir
- Vânt frumos! - Stâncă de-adăpost! - Vânt de primăvară! - Crengile-ți aboară! - Trup de necuprins! - Ram de neînvins! - Suflare de viață! - Sevă de sub scoarță! - Frânturi de cuvânt! - Piatră și...
cupa
de serrena nicoleta
Strivită-n cupa vieții, de-albastrul din etern ce-și dă tributul ceții, iubesc, râd și mă tem. Îmi strig descătușarea și chem alint străbun în van, căci alinarea nu-i în trecut, e-acum! Din efemeră...
Tânăr menaj
de Arthur Rimbaud
Odaia dă spre ceru-albastru-mat, Nu-i loc de lăzi, de alibii, scăunele ! De volburi zidu,-afară,-i încărcat : Gingii de spiriduși vibrează-n ele. Ce uneltiri de spirite mai cer Așa, risipă și...
Inima Albastră în desfășurare, la Mare
de Ioan-Mircea Popovici
Aleargă clipa-n sus şi-n jos Cu scara dorului duios Pe plaja Tympului de ieri Când ai venit să-mi spui, să-mi ceri Portretul cu tutun de pipă În săculeţul cu risipă Plimbat prin lume cu vaporu Prin...
Furat de mirajul eclipsei
de Silviu Somesanu
Prin fereastra încadrată-n pereții umbrei privește în depărtare migdalul cu fructe aromate stăpâne peste tării ce vindecă ce se mai poate. Un paharnic se pare de viță domnească dezleagă taine cu...
emindoină
de Ottilia Ardeleanu
adesea lângă plopul cunoscut poezia soață cuminte așteaptă lacul singurătății mele de nuferi este albastru la citit chipul tău oglindește luna pe deal însereză după cântec de bucium viața intră...