21 decemvrie
de Lucian Blaga(2005)
1 min lectură
Mediu
Părere asemenea unui
cuvînt scris de-o mînă pe apă
ce - încă-naintea citirii -
în cercul de unde ne scapă
e orice legendă. Dar cine
trăiește pe vaste aceste
tărîmuri, pe-adîncile, altfel
decît pe un prund de poveste?
Amară e însă amiaza
de astăzi, și nu se-nfiripă
în larguri nici tîlc, nici visare.
Doar frunzele zboară-n risipă.
În iarnă stă țara. Vai, unde-i
albastrul ei atribut?
Pădure, restituie-mi zeii,
pe cari ți i-am dat împrumut.