Între izvoarele dezvrăjite

Drag mi-e omul care iubeşte un câine Şi câinele care păzeşte un om Ca pe un zeu. Tu ştii asta! Când lătrătoarele cântă la izvoarele dezvrăjite Gândurile și literele-şi încep neastâmpărul Provocarea cu care m-am trezit acum când Pulsul, respiraţia şi curgerea gândurilor Foşneau între şoapte şi aşteptări Este o călătorie prin dorul care m-a cadorisit Cu lumea văzută prin ochii frumoşi ai Dorrei Am tras un fum din pipă şi-un rotocol de fum S-a împărţit între atunci şi acum În fire subţiri care legau între ele O mie și una de iubiri ale lumii Trecem peste amănunte Şi răspundem la prima întrebare Dacă lumea-i atât de frumoasă De ce nu o vedem cu ochii ei? Între toate iubirile lumii Cea mai frumoasă iubire Aşa am găsit-o eu că ar fi Iubirea Dorrei Căţeluşa care-a nimerit la noi Pe scară, într-o seară de 13 decembrie Speriată de petardele străzii Fugită din Piaţa Chiliei de bătaia cu cizma A unui stăpân violent şi urâcios Cu vocaţia nefericirii şi trasul la măsea Niciodată mulţumit de nimeni din casă Nici de femeia lui, nici de copil Cu atât mai puţin de ea, de căţea Care, oricât de cuminte ar fi fost Parcă avea o dambla Toată ziua de-ar fi alergat pe afară Când intra în casă Făcea pipi pe covor Ba, uneori, se întâmpla Să facă şi nevoia mare Se zice că aşa face câinele din răzbunare Am deschis ușa cu încetinitorul, în așa fel încât să surprind bucuria clipelor lungi care se hrănesc cu imagini din viitorul în care acestea sunt izvorul viu al vieții tinerilor care-n Școala de vară, seară de seară, n-au liniște până când nu împlinesc cel mai bun gând... Urările de bine și împliniri să ajungă la tine calde, așa cum pleacă acum din inima mea... https://www.youtube.com/watch?v=4zcUDjJ_bUI Deschid o fereastră spre plaja de la Costinești, plajă pe care, cu memoria ta de artistă trecută prin Școala de arte de la Timișoara îl recunoști pe Mircea Jr, copil de doi ani și două luni, într-un început de septembrie, pe Tușica Dorina și pe Unchiuțul Mircea... Dimineața de luni, 6 Noiembrie, 2023, într-un interior de poveste. Ca niciodată sau ca întotdeauna, am de ales. Evident, aleg ca niciodată. Ca niciodată, răsfoiesc paginile tale de facebook și dau peste Interioare de Galerie cu Pictură, Poveste și Poezie. Interiorul acesta-l cunoști tu mai bine ca mine. Îmi place că are draperie, ca o cortină în fața căreia stă Domnișoara de la Timișoara, ieșită dintr-un trecut, pregătită să intre într-un viitor... Doamne ajută să fie cu sănătate și bucurie... Adela, prietena lui Remmy, papagalul lui Alexis, a ajuns la mine cu cântecul, chiar pe 8 Julie, de ziua de naștere a fiului meu... Întru bucurie, cu sănătate și iubire, să fie multă poveste, poezie și mulți, mulți, mulți ani de aici înainte… https://www.facebook.com/reel/806614657534231 De cum a ajuns la noi, pe scară Eu şi Dorra ne-am vorbit din priviri... - Ce-i cu tine, frumoaso? am întrebat-o eu. - Mi-e frică de petarde, a fost răspunsul primit, Când o petardă a pocnit şi ea a tresărit - Da, ştiu, e nebunie mare. Nici mie nu-mi plac petardele. - Stai liniştită aici. Uite, stai pe pătură. - Culoarea albastră-mi place, a părut că spune privirea ei. - O felie de parizer, un lăptic cald şi o brânzică, mănâncă fetiţa?... Treceau gândurile printr-o mie de gări Câte-un gând rătăcea pe peron Altul urca într-un vagon neluminat şi rece De acum lucrurile s-au simplificat Toate gândurile duc la Dorra… inima verde din traista ciobanului trece cântând prin viaţă de dimineaţă, aburii cafelei mă cheamă la o pipă cu un pic de risipă-n povestea ceşcuţei în care Ponna şi Dorruţa sunt prinţesele plajei cu suflet spre fericirea lui Dorra şi Picasso ambasadorii mei în ale fericirii ale devenirii şi ale iubirii semn de bun venit ziua-ntreagă, aburi de-ntrebare: ai ajuns acasă suflet rătăcit? În prezenţa ta, omule, Toate întrebările şi ieşirile sunt pe fond albastru Ca pătura care-a fost patul Dorrei În zilele de aşteptare pe scară Anii au trecut, poveştile au rămas Am aşteptat destul. Îmi iau câinii, urcăm în barcă Două perechi de vâsle se afundă-n apă Fără nici o comandă trag împreună Eu şi omul meu numărăm fiecare-n gând Uuuunuuuu, doooiii, treiiii, patruuuu Unu, doi, trei, patru... Să punem umărul, să sprijinim digul Am zis în seara în care a venit Dorra la noi La mare distanţă față de Zero şi Infinit Naturi solare suntem osândiţi să trăim în noapte Seară de seară ne trezim că vine dimineaţa Şi ziua care-a trecut, n-am trăit-o până la capăt Încălţaţi trecem prin viaţă străini de memoria piciorului desculţ... Constanța, Luni, 6 Noiembrie, 2023