"resemnați pe-aceleași străzi banale" – 3622 rezultate
0.07 secundeMeilisearch
ESEne Stefan
Optimistul: –Eu știu că ești sătul de mine, Aceeași voce prea subțire, Ce scârțâie pe scăriță Pană sus la muzicuță... Da` n-am ce să fac, NU tac, că-s pui de dac, și pac, plac! Și mâine, când n-oi mai vrea să vorbesc, Parcă-n inimă-ți clipesc... Neutrul: –Da! Eu, pe el, îl vreau! Să-mi cânte l-aspirator, Mor! de plâns, când ia ficatul, Și spală de noroi păcatul... Optimistul: –Ca’așa-i în poker, sa iei asu’, la-nceput Ca dup-aia să spui: „Mut!”... E și-un final de catapult. Neutrul(menținând sinfonia aprobării): –De când așa ceva am vrut! Pesimistul: –Da` nu-i bine, că numai ține: Același om, cu alta poantă, Aceeași inimă curată, Același sictir valabil, Și-altă-ntorsătură de scalpabil! Resemnatul: –Nu-i la fel, să vorbești cu-n pix și-o hârtie Vreo două ore la beție... Furiosul: –Nu!... Stop! Mai taci odată! Că nu poti vorbi de lumea toată... Și filosofia ta-i cam’lată! Și se zbate, adormită, Și-a ta găină-i coc-codăcită! Paranoicul: -Da! așa e, că-i o glumă Și-o glumă va ramâne,...
7 poezii, 0 proze
Jean Nicolas Arthur Rimbaud
Jean Nicolas Arthur Rimbaud (*20 octombrie 1854, Charleville-Mézières - †10 noiembrie 1891, Marsilia) a fost un poet francez, figură centrală a literaturii moderne, precursor al simbolismului. A început să scrie poezii deja la vârsta de 10 ani, în 1870 publică prima sa scriere \"Les étrennes des orphelins\". În același an, la 29 august, fuge de acasă la Paris, unde vagabondează și este închis într-o casă de corecție pentru minori. Este eliberat de un prieten al familiei, Georges Izambart, care-l readuce acasă. La vârsta de 17 ani, în 1871, scrie poemul esoteric \"Le Bateau ivre\" (\"Corabia beată\"), pe care i-l prezintă poetului Paul Verlaine. În aceste creații de debut se simte influența lui Charles Baudelaire, dar - în același timp - se recunoaște propria sa originalitate în asociațiile metaforice neașteptate și în amestecul între conștiința de sine și resemnare, care va fi prezent și în operele ulterioare. La propunerea lui Paul Verlaine, Rimbaud se stabilește în 1871 în...
0 poezii, 0 proze
Jean Nicolas Arthur Rimbaud
Jean Nicolas Arthur Rimbaud (*20 octombrie 1854, Charleville-Mézières - †10 noiembrie 1891, Marsilia) a fost un poet francez, figură centrală a literaturii moderne, precursor al simbolismului. A început să scrie poezii deja la vârsta de 10 ani, în 1870 publică prima sa scriere \"Les étrennes des orphelins\". În același an, la 29 august, fuge de acasă la Paris, unde vagabondează și este închis într-o casă de corecție pentru minori. Este eliberat de un prieten al familiei, Georges Izambart, care-l readuce acasă. La vârsta de 17 ani, în 1871, scrie poemul esoteric \"Le Bateau ivre\" (\"Corabia beată\"), pe care i-l prezintă poetului Paul Verlaine. În aceste creații de debut se simte influența lui Charles Baudelaire, dar - în același timp - se recunoaște propria sa originalitate în asociațiile metaforice neașteptate și în amestecul între conștiința de sine și resemnare, care va fi prezent și în operele ulterioare. La propunerea lui Paul Verlaine, Rimbaud se stabilește în 1871 în...
0 poezii, 0 proze
ARArthur Rimbaud
Jean-Nicolas-Arthur RIMBAUD (Cherleville, 20 oct. 1854 – Marseille, 10 nov. 1891) Jean Nicolas Arthur Rimbaud (*20 octombrie 1854, Charleville-Mézières - †10 noiembrie 1891, Marsilia) a fost un poet francez, figură centrală a literaturii moderne, precursor al simbolismului. A început să scrie poezii deja la vârsta de 10 ani, în 1870 publică prima sa scriere "Les étrennes des orphelins". În același an, la 29 august, fuge de acasă la Paris, unde vagabondează și este închis într-o casă de corecție pentru minori. Este eliberat de un prieten al familiei, Georges Izambart, care-l readuce acasă. La vârsta de 17 ani, în 1871, scrie poemul esoteric "Le Bateau ivre" ("Corabia beată"), pe care i-l prezintă poetului Paul Verlaine. În aceste creații de debut se simte influența lui Charles Baudelaire, dar - în același timp - se recunoaște propria sa originalitate în asociațiile metaforice neașteptate și în amestecul între conștiința de sine și resemnare, care va fi prezent și în operele...
142 poezii, 0 proze
Daniela Mariana Zamostean
Nascuta in Turda, am crescut in blocurile muncitoresti din Campia Turzii. Mama avea grija sa invat, chiar daca nu mi-a permis sa citesc atat cat as fi vrut. Am invatat la Scoala Generala nr.1 in Campia Turzii, iar invatatoarei si profesorilor mei le multumesc pentru ca educatia primita imi e partener de drum oricand. Am fost prima pe lista de admitere la Liceul Pedagogic Gh. Lazar din Cluj. Anii de liceu si viata de internat mi-au oferit posibilitatea de a invata despre viata, a fost prima perioada de expansiune, de care am profitat citind, studiind, exersand si literatura si arta plastica. Doream sa studiez Filologia, dar , dupa absolvirea liceului, am optat pentru Institutul de Arte Plastice. Mi-am vazut numele pe al patrulea rand sub linia de admitere si m-am resemnat 30 de ani ca educatoare. Nu pot preciza cand am scris prima poezie, dar pastrez lucrari din scoala generala. Prin 2006 am inceput sa scriu haiku, ma atrage forma concisa (sau ordinea 5-7-5) . Inca nu am publicat, dar...
8 poezii, 0 proze
Dragos Farmazon
http://dragos.fluidity.ro Un om. Nascut in ‘87 (martie, 18). A ajuns, de curând, la concluzia că a citi, de altminteri, este o activitate superioară aceleia de a scrie: mai resemnată, mai cuviincioasă, mai intelectuală. Jorge Luis Borges. Întrebat de ce scrie ar răspunde, cu siguranță: De-ndrăgostit ce-am fost și locuind de veacuri în adâncul mării [da, e pești] / am învățat și scrisul și cititul. Odysseas Elytis. IN MARE: s-a născut. A crescut. A făcut școală. Și liceu (de artă, la secția Arhitectură). Acum, student la Facultatea de Istoria și Teoria Artei, în cadrul Universității Naționale de Arte din București. ÎNAINTE, A TRECUT PE LA: Augur (Co-fondator și Redactor șef între 2003 și 2006), Viitorul Argeșului și Societatea Argeșaneă (Redactor, ambele prin 2006), Compact București, Time Out București și Metropotam (Redactor, toate în 2007), Weekendmaniac (Colaborator, în 2008). ÎNTRE TIMP: a scris unele versuri (și puțină proză), apoi le-a risipit prin câteva ziare și reviste...
3 poezii, 0 proze
CCSF
Ce înseamnă a te scrie într-o biografie? Nu e nimic altceva decât a-ți resemna trecutul, a semna un contract, oarecum, declarându-l - pe el, trecutul - trecut. Ce-a fost a fost și așa a fost, zică-se. Scrisul, ca pasiune, nu a trăit decat în mod temporal în mine. Nu am cunoscut încă atemporalitatea acestui amor. E greu, sincer, fiindcă nu le este multora "la'ndemână". Pentru asta e nevoie de ceva mai mult. Din punct de vedere lumesc, sunt absolvent al liceului Nikolaus Lenau și am pus de-un BSc de la Imperial College London în studiile management-ului aplicat. De când scriu, am dat cu condeiul pe la mai multe competiții, agățând pe ici, pe colo câte o remarcă mai amiabilă și câte un premiu. Dintre cele trei graiuri principale în care sunt fluent, le iubesc pe toate pentru ceea ce îmi oferă: româna o ironie tandră, germana un cinism flegmatic/contemplativ și engleza un sarcasm copilăresc. Cuvinte rotunde, dar presărate cu bune intenții, ca tot în lume.
39 poezii, 0 proze
Felicia Mariana Orban
"Nu sunt ce par a fi - Nu sunt Nimic din ce-aș fi vrut să fiu! Dar fiindcă m-am născut fără să știu, Sau prea curând Sau poate prea târziu... M-am resemnat, ca orice bun creștin, Si n-am rămas decât..." Cea care sunt!... Mai concret: Numele meu este, așa cum scrie in caseta de sus, Felicia Mariana Orban. Data nașteri: 7 februarie 1978. 1993 – 1997 Liceul Teoretic "Al. I Cuza" – Ploiești (profilul Chimie – Biologie) 1998 – 2002 Facultatea de Limbi și Literaturi Străine din cadrul Universității "Spiru Haret" București, specializarea Engleză – Germană. Momentan… visătoare. În viitorul apropiat… profesoară. Mai târziu… time will tell! După cum se vede, n-ar fi prea multe de spus despre mine. Cum am început să scriu: îmi aduc vag aminte că am scris câteva poezii prin clasele primare (parca erau despre mama…), dar la modul serios am început să scriu în liceu. O părere negativă m-a făcut însă să renunț la un moment dat și am reînceput să scriu acum un an și trei luni, adică prin februarie...
91 poezii, 0 proze
CGCristina Grigore
Eu si copac imbatranind… Undeva In mine, Zac lucruri nespuse: Credinta, Echilibrul, Efemerul, Evadarea, Gustul sangelui, Haosul. Eu. Aspiratii Si aceasta seara trista Imi pun masca de femeie Resemnata Si incep aceasta scrisoare Catre El: Eu Si copac Imbatranind...
28 poezii, 0 proze
NDNicolae Davidescu
Nicolae Davidescu (n. 24 octombrie 1888, București - d. 12 iunie 1954, București) a fost poet, prozator și critic literar legat de mișcarea simbolistă. Poezia A debutat la revista Viața nouă cu poezii de factură elegiacă, amintind de Jules Laforgue, George Bacovia și Demostene Botez: 1910 - La fântâna Castaliei: poezii parnasiene cizelate ireproșabil , dar preferința pentru morbid și macabru nu este decât o poză, cum însuși autorul mărturisește. 1916 - Inscripții: imaginea unui suflet scindat între \"vârtejuri albastre de vise\" și resemnare; teme frecvente: toamnele tragice, plictisul duminicilor provinciale. Ulterior, versul său devine mai rece, mai livresc, în stilul cerebral și cultivat al parnasianismului. Un exemplu îl constituie poemul amplu Cântecul omului (1927 - 1945). Acesta este compus din șase părți, cuprinzând momente din istoria omenirii: Iudeia, Helada, Roma, Evul Mediu, Țara Românească, Renașterea. Modelul este Legenda secolelor a lui Victor Hugo, dar lui Davidescu îi...
9 poezii, 0 proze
resemnați pe-aceleași străzi banale
de Ion Nimerencu
resemnați pe-aceleași străzi banale sclavi moderni cu ochi legați de sfori forfotim de zor sub macarale viața noastră sfârâie prin pori taie lama timpului în carne hașurează ploi pe-un cer havai noi...
Oglinda si pendulul 14
de Cristian Vasiliu
Peste ani stațiunea și muntele nu s-au schimbat. Doar eu am îmbătrânit! Aceeași oameni cu pași moi și înceți pentru care timpul trebuie să aștepte, aceleași străzi monotone, tăcute și line, aceleași...
Cerșetorul sau dreptul la fericire
de Eduard Zalle
Soarele dimineții de vară înțeapă aerul stătut al pieței care începe să prindă viață. Târgoveți cu fețe obosite și țărănci planturoase, într-un ritual cunoscut, își așează cu grijă și oarece rutină...
Poveste cu repetiţii
de Manolescu Gorun
Primele două apariţii Există un colț de lume unde timpul își ține respirația: grădina botanică, acel sanctuar verde unde zgomotele orașului mor în pământ, iar zilele se preling ca roua pe nervurile...
Iubirea pungă
de George L. Dumitru
Frigul se încăpățânează să păstreze iarna vie. Pe străzi, grămezi omniprezente de zăpadă murdară își dispută întâietatea cu gunoaiele și excrementele de câine. Dedesubtul unui cer vânăt, șuierul...
Dublu E
de Ioana Veronica Epure
So we are told this is the golden age, And gold is the reason for the wars we wage... (U2) Cred că am auzit voci care îmi strigau “Întoarce-te!”. Dar nu sunt sigur, pentru că propriul meu răcnet a...
Pacientul cu accent polinezian (partea a II-a)
de Sorin Stoica
Asistenta medicală zâmbi amar. Domnul Zizkov își pierduse mințile sau trăia deja într-o lume paralelă, nu era sigură. Mai văzuse pacienți așa, drept pentru care îi cântă în strună și îl strânse de...
Pentru A
de Oana Izbașa
Nu are un nume exact, vârstă sau adresă, e peste tot, iar azi o cheamă doar A; se rătăcește cu ușurință prin mulțimi, uitând cine e de fapt, cutremură pământul când plânge, și se hrănește numai cu...
fragmente de amintiri
de Buna Csaba
visam să alunec lin pe o plută ca huckleberry finn pe un mississippi uriaș visam că sunt un erou de roman și eram mereu cineva mereu altcineva personaje uitate înviau prin mine rând pe rând pe-atunci...
Ultima dată
de Caragata Cristiana Oana
Cu mult timp în urmă, într-o zi de 15 noiembrie, am început să scriu o scrisoare numită „Ultima dată”. Era o confesiune, cântecul de lebădă al unei toamne apuse care credeam că nu o să-și mai...