Pentru A

Nu are un nume exact, vârstă sau adresă, e peste tot, iar azi o cheamă doar A; se rătăcește cu ușurință prin mulțimi, uitând cine e de fapt, cutremură pământul când plânge, și se hrănește numai cu zilele mele. Nu am văzut-o niciodată, habar n-am ce culoare au ochii ei, cât de roșii îi sunt buzele când e furioasă, dacă zâmbetul ei de dimineață îi luminează toată camera sau doar privirile celorlalți, dar știu cât e de frumoasă după felul în care respiră resemnată înainte de a-mi închide telefonul în nas. Uneori, am impresia c-a fost dintotdeauna a mea, c-am dansat singure noaptea pe străzi la aceeași oră, deși în lumi diferite, visând amândouă la o ploaie de stele căzătoare (înainte de-a ne cunoaște, viețile noastre erau murdare, trebuiau curățate cu furtună de dorințe) Vocea ei e ca un sărut prelung care-ți taie pe loc răsuflarea și dreptul la replică. Vreau s-o apăr de realitate, s-o îmbăiez în plăcere, entuziasm, poftă de viață, s-o îmbrac doar cu dragoste și s-o acopăr noaptea cu pielea mea. Mi-o imaginez mereu ca pe-o umbră la marginea drumului, strălucind în lumina farurilor. Eu sunt tot timpul pe partea cealaltă a străzii vrând cu disperare, tânjind, s-o ajut cumva pentru totdeauna, irevocabil, simțind cum aroma ei puternică de mister îmi umple ochii de lacrimi și trupul de extaz, întinzând mâinile spre ea, dar știind că nu ne vom putea atinge niciodată. Te iubesc, A... deși știu cât de mult urăști clișeele, Te iubesc...