"res nullius" – 155 rezultate
0.01 secundeMeilisearch
ARArthur Rimbaud
Jean-Nicolas-Arthur RIMBAUD (Cherleville, 20 oct. 1854 – Marseille, 10 nov. 1891) Jean Nicolas Arthur Rimbaud (*20 octombrie 1854, Charleville-Mézières - †10 noiembrie 1891, Marsilia) a fost un poet francez, figură centrală a literaturii moderne, precursor al simbolismului. A început să scrie poezii deja la vârsta de 10 ani, în 1870 publică prima sa scriere "Les étrennes des orphelins". În același an, la 29 august, fuge de acasă la Paris, unde vagabondează și este închis într-o casă de corecție pentru minori. Este eliberat de un prieten al familiei, Georges Izambart, care-l readuce acasă. La vârsta de 17 ani, în 1871, scrie poemul esoteric "Le Bateau ivre" ("Corabia beată"), pe care i-l prezintă poetului Paul Verlaine. În aceste creații de debut se simte influența lui Charles Baudelaire, dar - în același timp - se recunoaște propria sa originalitate în asociațiile metaforice neașteptate și în amestecul între conștiința de sine și resemnare, care va fi prezent și în operele...
142 poezii, 0 proze
Jean Nicolas Arthur Rimbaud
Jean Nicolas Arthur Rimbaud (*20 octombrie 1854, Charleville-Mézières - †10 noiembrie 1891, Marsilia) a fost un poet francez, figură centrală a literaturii moderne, precursor al simbolismului. A început să scrie poezii deja la vârsta de 10 ani, în 1870 publică prima sa scriere \"Les étrennes des orphelins\". În același an, la 29 august, fuge de acasă la Paris, unde vagabondează și este închis într-o casă de corecție pentru minori. Este eliberat de un prieten al familiei, Georges Izambart, care-l readuce acasă. La vârsta de 17 ani, în 1871, scrie poemul esoteric \"Le Bateau ivre\" (\"Corabia beată\"), pe care i-l prezintă poetului Paul Verlaine. În aceste creații de debut se simte influența lui Charles Baudelaire, dar - în același timp - se recunoaște propria sa originalitate în asociațiile metaforice neașteptate și în amestecul între conștiința de sine și resemnare, care va fi prezent și în operele ulterioare. La propunerea lui Paul Verlaine, Rimbaud se stabilește în 1871 în...
0 poezii, 0 proze
Jean Nicolas Arthur Rimbaud
Jean Nicolas Arthur Rimbaud (*20 octombrie 1854, Charleville-Mézières - †10 noiembrie 1891, Marsilia) a fost un poet francez, figură centrală a literaturii moderne, precursor al simbolismului. A început să scrie poezii deja la vârsta de 10 ani, în 1870 publică prima sa scriere \"Les étrennes des orphelins\". În același an, la 29 august, fuge de acasă la Paris, unde vagabondează și este închis într-o casă de corecție pentru minori. Este eliberat de un prieten al familiei, Georges Izambart, care-l readuce acasă. La vârsta de 17 ani, în 1871, scrie poemul esoteric \"Le Bateau ivre\" (\"Corabia beată\"), pe care i-l prezintă poetului Paul Verlaine. În aceste creații de debut se simte influența lui Charles Baudelaire, dar - în același timp - se recunoaște propria sa originalitate în asociațiile metaforice neașteptate și în amestecul între conștiința de sine și resemnare, care va fi prezent și în operele ulterioare. La propunerea lui Paul Verlaine, Rimbaud se stabilește în 1871 în...
0 poezii, 0 proze
LVLouise de Vilmorin
Louise de Vilmorin est née le 4 avril 1902 ŕ Verričres-le-Buisson (Essonne) dans une célčbre famille de grainetiers. Elle a été fiancée ŕ Saint-Exupéry, puis devint la grande amie d’André Malraux, qui l’encourage ŕ publier son premier roman au style délicat « Sainte-Unefois » en 1934. Le succčs est immédiat et la fait reconnaître du Tout-Paris, et elle enchaîne tour ŕ tour avec des succčs littéraires. Citons : Le Lit ŕ colonnes (1941), Julietta (1951), Madame de... (1951), La Lettre dans un taxi (1958). Louise de Vilmorin publie aussi plusieurs recueils de počmes, imprégnés de fantaisie et de féerie, dont : Fiançailles pour rire (1939), Le Sable du sablier (1945), l’Alphabet des aveux (1954) et Solitude, ô mon éléphant, počmes. Sa fantaisie se manifeste dans les figures de style dont elle est friande, holorimes (mot qu'elle orthographie « olorime »), palindromes dont elle a écrit un grand nombre et de grande taille. Elle est aussi...
73 poezii, 0 proze
Louise Labé
Fille et femme de riches cordiers, son surnom de «belle cordière» est fort explicable. Louise Labé, femme de lettres surtout poétesse, ravissante joueuse de luth qui s\'initia au latin, à l\'italien et à la musique, était aussi une amazone pour qui l\'escrime ou l\'équitation n\'avaient aucun secret. Par surcroit, l\'une des premières féministes de l\'histoire, Louise Labé ne laisse personne indifférent. La belle cordière tenait «bureau d\'esprit» dans sa maison à Lyon. Le domicile de Louise Labé était le rendez-vous de la société la plus distinguée et la plus lettrée. Les artistes, des avocats, des érudits, de riches Italiens figuraient aussi dans ce cénacle.
0 poezii, 0 proze
IMIon Mureșan
Ion Mureșan (n. 9 ianuarie 1955, Vultureni, județul Cluj) este un poet și publicist român contemporan. A absolvit Facultatea de Istorie-Filosofie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj (1981). A făcut parte din gruparea revistei „Echinox”. După absolvire devine membru al cenaclului „Saeculum” din Beclean. Între anii 1981 și 1988 a fost profesor de istorie în comuna Strâmbu. Din 1988 devine redactor la revista „Tribuna” din Cluj. În prezent este publicist comentator la un ziar clujean și redactor-șef al revistei „Verso” din Cluj. A debutat cu poezie în revista „Cutezătorii” (1968). În 2005 a fost invitat în Franța în cadrul programului „Les Belles Étrangères”. Poeme Cartea de iarnă, București, Ed. Cartea Românească, 1981 Poemul care nu poate fi înțeles, Târgu Mureș, Ed. Arhipelag, 1993 Le mouvement sans coeur de l'image, traducere în franceză de Dumitru Țepeneag, Belin, 2001 Paharul / Glass / Au fond de verre, cu desene de Ion Marchiș, traduceri de Virgil Stanciu și Dumitru...
21 poezii, 0 proze
MWMax Waller
Léopold-Nicolas-Maurice-Édouard Warlomont, mieux connu sous son nom de plume Max Waller (Bruxelles, 24 février 1860 - Saint-Gilles, 6 mars 1889) est un poète belge. Il est l'un des fondateurs de la revue littéraire La Jeune Belgique* en 1881. Max Waller avait vingt ans en 1880 lorsqu’un groupe de jeunes écrivains, enthousiastes comme lui, prirent conscience de l’originalité de leurs œuvres et que, dans le vaste empire de la littérature française, existait une littérature belge dont les caractères spécifiques s’affirmaient. C’est ainsi qu’ils fondèrent en 1880, la Jeune Revue Littéraire qui en 1881, prit pour titre définitif «La Jeune Belgique» et pour emblème un écusson barré de la fière devise «Ne crains». Bientôt un public lettré, en Belgique et à l’étranger, comprit l’importance de ce mouvement qui lui révélait la littérature belge et le talent d’une pléiade d’écrivains, collaborateurs de la revue, tel que Camille Lemonnier, Maurice Maeterlinck, Emile...
1 poezii, 0 proze
EDEric Dubois
Eric Dubois est né en 1966 à Paris. Auteur, lecteur-récitant et performeur avec l`association Hélices et le Club-Poésie de Champigny sur Marne. Auteur de plusieurs recueils dont «L`âme du peintre» ( publié en 2004) , «Catastrophe Intime» (2005), «Laboureurs» (2006), «Poussières de plaintes»(2007) , «Robe de jour au bout du pavé»(2008), «Allée de la voûte»(2008), «Les mains de la lune» (2009) aux éditions Encres Vives, «Estuaires»(2006) aux éditions Hélices (réédité aux éditions Encres Vives en 2009), «C`est encore l`hiver» (2009), «Radiographie», «Mais qui lira le dernier poème?» (2011) aux éditions Publie.net, "Entre gouffre et lumière" (2010) aux éditions L`Harmattan , «Le canal», «Récurrences» (2004) , «Acrylic blues»(2002) aux éditions Le Manuscrit, entre autres. Textes inédits dans les anthologies Et si le rouge n`existait pas ( Editions Le Temps des Cerises, 2010) et Nous, la multitude (Editions Le Temps des Cerises, 2011), Pour Haĩti (Editions...
1 poezii, 0 proze
JSJules Supervielle
Jules Supervielle (1884-1960) Poète, romancier et dramaturge français, auteur d\'une poésie très personnelle, hantée par l\'angoisse de l\'absence et le sens du mystère. Né à Montevideo, en Uruguay, issu d\'une famille de grande bourgeoisie, orphelin huit mois après sa naissance, il fut élevé par son oncle et sa tante, et partagea sa vie entre la France et l\'Amérique du Sud. Il se maria en 1904, et fut père de six enfants. Tandis que ses premiers poèmes sont d\'une facture assez traditionnelle (Brumes du passé, 1900 ; Comme des voiliers, 1910), la fréquentation de Jules Laforgue le poussa à cultiver l\'humour (Poèmes de l\'humour triste, 1919). Il se libéra de toute influence à partir de Débarcadères (1922), le premier de ses recueils en vers libres, où se retrouve toutefois le goût pour les voyages qu\'il partageait avec Valéry Larbaud. Après un roman fantastique (L\'Homme de la pampa,...
22 poezii, 0 proze
Jules Supervielle
Jules Supervielle (1884-1960) Poète, romancier et dramaturge français, auteur d\'une poésie très personnelle, hantée par l\'angoisse de l\'absence et le sens du mystère. Né à Montevideo, en Uruguay, issu d\'une famille de grande bourgeoisie, orphelin huit mois après sa naissance, il fut élevé par son oncle et sa tante, et partagea sa vie entre la France et l\'Amérique du Sud. Il se maria en 1904, et fut père de six enfants. Tandis que ses premiers poèmes sont d\'une facture assez traditionnelle (Brumes du passé, 1900 ; Comme des voiliers, 1910), la fréquentation de Jules Laforgue le poussa à cultiver l\'humour (Poèmes de l\'humour triste, 1919). Il se libéra de toute influence à partir de Débarcadères (1922), le premier de ses recueils en vers libres, où se retrouve toutefois le goût pour les voyages qu\'il partageait avec Valéry Larbaud. Après un roman fantastique (L\'Homme de la pampa,...
1 poezii, 0 proze
res nullius
de Vasile Munteanu
nu pot să dorm - pe holul nostru trece-un copil cu un inel de chei stau pe un scaun în mijlocul casei și țin o bere rece lângă tâmplă nu n-o să intre îi place să se joace de mult i-am pus porecla...
res nullius
de Albu Oana
părul tau mirosea a iarnă și a bomboanele de brad dintr-un cămin fără șemineu fără obloane în mână aveai un creion, dintre acelea fără gumă de șters decretând ce e al tău ce e res nullius ce ar mai...
res publica
de Vasile Munteanu
ieri i-am cerut contabilului: numără și umblă mâine îi voi spune avocatului: ispitește judele păcatului meu gardianului public administratorului de bloc femeii de serviciu vecinului care îmi bate în...
degrada-res
de Vasile Munteanu
primind în brațe vlaga mâniei care zace sorbit-am cu privirea femeia pân’ la os din sânii ei de mamă și de fecioară bleagă am întocmit icoane cu lapte de cristos cu mine aș fi stins oricare licărire...
In Mediam Res
de Laurentiu Moise
I. Gânduri fără de somn îmi perindă nepătrunsul, afară, dincolo de ceas, aspre câmpii galbene – țipete roșii de maci îmbrobodite de vântul tandru – mi se-aștern privirilor : e cumpăna de ceas. Eu nu...
In medias res
de Șerban Foarță
Elevul mediu știe și el că Evul Mediu fu un castel, astăzi defunct, prin care circulă fantomele. Punct (și nici o virgulă). Că,-ntreg Evul Mediu, castelul a fost în stare de-asediu și adăpost al...
In medias res
de George Pașa
Liniile se întindeau, cumva nedeslușit, printre semnele lucrurilor, șerpuiau printre alte linii abandonate. Cuprins de febra risipirii, roșul se-amesteca timid cu-albastrul pe pânza îngustă a...
in medias res
de Mondea Adrian
într-un mod ciclic / propriile fantezii dezvăluie doar o potrivire de sens // acești vapori de nervi // apele tulburi ale unui corpus cu picioarele lungi păstorind meteori / limitând semizeii. nu te...
la mort sans frontières
de enea gela
nu m-a întrebat nimeni nimic dar răspund în cazul că s-ar găsi cineva cândva interesat de mine caut oase așa cum alții caută metale rare în cutia neagră a pământului tot felul de oase ale marelui...
REFLECTIE
de Aristotel
AMINA UMANA PERCIPIIT RES IMMATERIALES QUOD PERCIPIIT RES IMMATERIALES EST INTELLIGENS QUOD EST INTELLIGENS EST SPIRITUALLE QUOD EST SPIRITUALLE EST INCORRUPTIBILE QOUD EST INCORRUPTIBILE EST ETERNO...