Teodor Tudor Topan

Mi-era rau dor de tine, soare ranit de timp, Cand cu ochii plini de lacrimi Te visam si te-nviam. Viata ti-o impodobeai cu rogvaiv de duzi. Cu mana dezvaleai planetele ce-apun Si cu sufletul, prin infinituri, cautata-i a ta mama. Cu vocea-ti bantuiesti o clasa fara alb de sfant, Iar mersu-ti zgomoteste printr-o casa de sticla. Patru pereti, patru ceasuri iti erau, Numarandu-ti vesnicia clipei Care iti inchide sicriul cu un juramant: NU AI SA MORI UITAT!

15 poezii, 0 proze

Mihai Tița

o fuga pe scari in 89 la taicamiu in brate, spre ultimele etaje. stateam la parter, in militari. prin 92 parca ne-am mutat in baicului. cateva saptamani camera mea si a lu nicu a fost goala, cu linoleu gri pe jos si o draperie pe langa perete. ma jucam cu calaretii aia de care nu stiam ca se agata perdeaua; imi imaginam un tren cu foarte multe vagoane. mihaitita.blogspot.com/

30 poezii, 0 proze

alexandra popescu

1 poezii, 0 proze

Bianca T.

13 poezii, 0 proze

Ionut G.

Prin anii 80 erau ierni frumoase, zapada si mos nicolae. Sunt nascut in Iasi in dealul Copoului, crescut la oras, la tara, la oras, dupa caz. Colectionez scoli, adun diplome, mai nou construiesc, consum ani, luni, zile, sper sa nu fie totul degeaba. peace

51 poezii, 0 proze

Pele Otniel

Prin poezie eu imi las cu fiecare cuvat o parte din sufletul meu...traiesc ceea ce scriu si arunc povara sentimentelor in cuvintele pe care le scriu.

1 poezii, 0 proze

buga dorin

Prin lume a trecut un om si inca trece. Pe unii i-a incantat din mers, Pe altii poate suparat Pe cei mai multi ii lasa rece! Mergand mereu spre ce va fi Incearca sa traiasca clipa. O clipa ce spre vcesnicii In gandul ei-si fixaza tinta!

5 poezii, 0 proze

Bude Viorel

prin pseudo-autocunoasterea ce mi-a fost dat sa am, nu pot sa transmit si altora ceea ce nu posed, deci cred ca stiti ce vrea sa zica non-existenta mea metalingvistica. o biografie vaga o veti descoperi din ceea ce voi incerca sa creez oarecum absurd, urmuz-ianesc poate. bizar-ian (de la pseudonimu-mi)

5 poezii, 0 proze

Lupu Radu

Prin voia Domnului, în seara zilei de 16 decembrie a anului 1977, am privit în jurul meu. Era primul meu pas în viața aceasta. Ca un Părinte plin de iubire, Domnul m-a însoțit de-alungul pașilor mei, ajutându-mă să cresc. să prind rădăcini, să fiu mai înțelept decât ieri și mai puțin înțelept decât mâine. Pe la vârsta de zece ani am simțit nevoia să nasc cuvinte, nevoie ce nu m-a părăsit nici în prezent. Nu de mult, când Domnul a bătut la ușa mea, această nevoie s-a reorientat, astfel încât am decis să-mi dedic cuvintele trecătoare Cuvântului Veșnic. Sunt student la Facultatea de Teologie Ortodoxă, secția Teologie Socială. Am ales această cale spre a lupta pentru cei pe care oamenii i-au părăsit. În final, multe cuvinte aș putea așterne, dar nici un cuvânt nu ar putea să mă descrie, să mă picteze așa cum sunt.Descoperiți-mă printre rânduri, în poveștiile mele.

3 poezii, 0 proze