Ieri nu credeam că poimaine se va sfarși totul.
Ieri chiar nu credeam că la bordul meu va intra apă. . . .
macar de ar fi fost curată. . . .
dar e tulbure,e mult prea tulbure.
Este peste puterea
E lună undeva pe cer și vântu-mi suflă crengile.
Ploaia îmi tot cântă dar eu sunt din ce în ce mai surdă.
Privesc obsesiv în vitrina și vad că sutienul e prea mare pentru sânii manechinului din
Cum poți fii atât de crud încat să tai cu foarfeca o apă de izvor?
Cum poți să impingi în sange viața insorită din mintea mea?
Cum îndraznești să mă omori în iad si recunoști că traiesc?
Imi crezi
Nu sunt doar un fir de nisip din imensul ocean,
Nu m-am scufundat incă în profan.
Nu sunt încă o piatră de mormânt în cimitirul vieții,
Nu m-am spulberat încă în ale iluziilor intenții.
Nu sunt
S-a deșteptat cea din urma piatră de mormânt din sicriul de demult.
Imens sicriu unde s-au fost îngropate irealitati în căutare de adevăr.
Limba ceasului sub privirea-mi se scaldă în
Când valea vieții te stinge
Și scaparea in cer ușor te atinge
Fii bun și daruieste-mi lacrimile tale
Etern izvor al puritații
Neuitat dușman al Satanei.
Iți privesc sangele cum umbla pe mine
Și
Nu încerca să găsesti formă fără fond
Sau piatra de mormânt
Când nici măcar nu știi să respiri.
Nu mai alerga în disperare profană
După un cer umbrit de tine.
De ce încerci să găsești marea
Am privit lumina înconjurată de umbre și am zâmbit.
Am urmarit jocul stelelor și încet,încet am adormit pe o geană de iluzii.
În casa morții am recitit trecutul
și am reinventat prezentul.
Am
M-ai adormit în neștiința uitării
Și mi-ai publicat visele-n gand.
Mi-ai sfințit viitorul trecutului
Și m-ai angajat în infinit.
Ai dăruit duhului intensitatea uitării
Și ai procreat simțirea în
O lacrimă se pogoară din privirea mea
Eu respir spre apus
Mă întorc spre lumină
Dar mă adâncesc în lumi negre
Îmi sărut inima
Și îmi înalț sufletul în zare
Îmi iubesc sfârșitul.
Caut in van dar nu gasesc
Nimic cu ce durerea să irosesc
îmi plâng lacrimile în cer
și mă dezbin în crunta agonie
Stelele-s pragul mântuirii eu nu le pot privi
Umbre mi se asează pe suflet și
Eu am desenat realitatea.
Am iubit singuratatea.
Am murit in infinit și am alergat spre cer.
M-am ridicat și am înaintat.
Eu am zburat prin tine și ți-am dat o viață.
Mi-am îndreptat privirea
În tăcere tristă se ascund valurile mării
Iar luna mă privește.
Apa îmi purifică inima
Iar cerul îmi zâmbește.
Înaintez spre infinit
Și imi dau sufletul adâncului.
Privesc spre
BT