Căutare

Yasunari Kawabata (14 iunie 1899 - 16 aprilie 1972) a fost un prozator japonez a cărui operă, scrisă într-un stil plin de lirism și subtilitate, i-a adus premiul Nobel pentru literatură în 1968. A fost primul japonez și al treilea asiatic (după Rabindranath Tagore și Șemuel Iosef Agnon), care a câstigat acest premiu. Scrierile lui Kawabata conțin un spațiu epic gol, non-acțiune și o reducere extremă a problematicii la câteva date, favorizând deplasarea centrului de greutate spre episod și detaliu. Kawabata povestește pe o linie unică, pe un singur plan, în care evenimentele sunt nivelate sub raport valoric, iar un conflict propriu-zis nu se constituie. Elementul-cheie, momentul-surpriză lipsesc, deși o tensiune difuz răspândită în text pare să le cheme. Yasunari Kawabata a fost fiul unui om cultivat. Deoarece a rămas singur la vârsta de trei ani, a fost crescut de bunici, dar a fost separat de singura lui soră. Evenimentele tragice din copilăria lui Kawabata continuă prin moartea...

0 poezii, 0 proze

Octavian Goga

Octavian Goga (n. 1 aprilie 1881, Rășinari — d. 7 mai 1938, Ciucea) a fost un poet român, ardelean, de origine aromână, politician de extremă dreaptă, (pro-nazist și anti-semit și prim-ministrul României din 28 decembrie 1937 până la 11 februarie 1938. Membru al Academiei Române din anul 1920. Octavian Goga s-a născut la 1 aprilie 1881 în satul Rășinari, de pe versantul nordic al Carpaților, în casa cu nr. 778 de pe Ulița popilor, fiul preotului ortodox Iosif Goga și al soției sale, Aurelia, învățătoare (și colaboratoare în tinerețe la ziarul Telegraful român și la revista Familia). Între anii 1886-1890, Goga a urmat școala primară din satul natal, avându-l învățător pe Moise Frățilă, intelectual patriot, prototipul posibil din poezia Dascălul, așa cum sora sa, Victoria, stinsă de timpuriu, a fost prototipul din Dăscălița. Cea mai mare parte a vacanțelor, așa cum povesteste autorul în diverse texte autobiografice, și le-a petrecut în satul natal al tatălui său, Crăciunelu de Sus, jud....

98 poezii, 0 proze

Dorina Enuica

sunt un bob marunt in lanul terrei dar un ocean pe brate pot sa tin, sunt vise si sperante si sunt vie dar, totusi, sunt atata de putin. Mda... despre mine sunt și nu sunt multe de spus, dacă ținem cont că "viața fiecărui om este o istorie" (There is history in all men's lives)așa cum a spus-o Sakesspearre, atunci și despre mine ar fii multe de spus, ca și despre tine și despre ei...Dar, când nu vrei să-ți povestești istoria vieții, te descrii în câteva cuvinte; să văd dacă reușesc!? Studii: Liceul(nu contează care)în Oravița.Trei calificări post liceeale:1. Operator PC,vânzător comercial și operator CTA.Trei ani de facultate:Științe Politice și Administrative Timișoara.Profesia mea de acum? AMP( asistent maternal profesionist)Situația mea civilă?Căsătorită pentru a treia oară:cu primul după 15 ani am rămas cu doi copii, fată și băiat și m-am ales cu un divorț.Al doilea după 6 ani a decedat(cancer pulmonar)iar al treilea e cu mine de un an și 2 luni, vom vedea ce urmează...Aspectul...

9 poezii, 0 proze

Ionelia Tugui

Suferința nu însumează altceva decât momentul unic în care se instalează. Apogeul ei este demn de a fi simțit și atât, căci orice intenție de a povesti sau reaminti de acel moment va fi degradantă. Vei vrea să povestești a doua zi cuiva, și mânat de dorința de a expectora acea trăire înecăcioasă, îți vei căuta cuvintele potrivite. Și chiar de cuvintele nu ar fi cele potrivite, chiar de ai exagera, tot nu o să te înțeleagă nimeni, căci a simți nu este egal cu a povesti. Vei fi privit cu o milă tâmpă, zi mersi și de aia, și cel din fața ta te va considera patetic sau mincinos sau nebun sau câte puțin din toate. Agonia acelui moment nu înseamnă nimic din ceea ce dai afară atunci când povestești, sau din ceea ce explodează poate fără voia ta, ci înseamnă să realizezi că esti un Cineva pe care nimeni nu îl va putea vreodată înțelege, și din acest motiv să te suporți și să te asculți pe tine însuți. A povesti ceea ce suferi este o ofensă la adresa acelor simțiri, căci interiorul nimănui nu...

14 poezii, 0 proze

Suflet Nomad

Nu scriu ca să îți placă sau să te oftice, să te trezească sau să te îngroape, ci pentru că în lume e haos și vreau să povestesc prin scris, nu prin glas, întrucat oricum nu m-ar auzi nimeni, tot așa cum nici eu nu aud sau, mă fac că nu aud. Eu măcar recunosc. Sunt clădită din imperfecțiuni, păcătuiesc și nu mă cred "cea mai tare din parcare", dar nu suport prostia, insensibilitatea și superficialitatea, motiv pentru care uneori risc să fiu mai acidă și extremistă. În rest... Dacă vrei să te deprimi, apasă Enter, fără să mă faci responsabilă de stările tale. Dacă nu vrei, folosește comanda: alt F4. Mulțumesc și... Succes.

2 poezii, 0 proze

Florina Handoca

povestea vieții mele începe în aprilie atunci când melcul iese din a lui cochilie; am fost, sunt și voi fi o revoluționară, chiar dacă pare-o "teorie" cam bizară; în viața asta n-am participat la nici o revoluție dar, sigur, pentru asta găsesc eu o soluție. acum sunt absolventă de liceu, mândrul Colegiu Național "Iulia Hasdeu"; am planuri mari pentru viitor... (oricum, nu să devin scriitor); în clipa asta visez să termin bine bacu' că dacă nu... mă ia dracu'! vreau foarte mult să vizitez această lume, să văd a Himalayei culme, să povestesc locuitorilor din România că doar în țara lor stăpână e prostia. *bacul, eu l-am terminat, evident, l-am si luat; acum ma pregatesc sa plec la facultate la una din strainatate.

1 poezii, 0 proze

George Coșbuc

George Coșbuc (n. 20 septembrie 1866, Hordou, comitatul Bistrița-Năsăud, azi Coșbuc, județul Bistrița-Năsăud — d. 9 mai 1918, București) a fost un poet român din Transilvania, membru titular al Academiei Române din anul 1916. George Coșbuc s-a născut al optulea dintre cei 14 copii ai preotului greco-catolic Sebastian Coșbuc și ai Mariei, fiica preotului greco-catolic Avacum din Telciu. Copilăria și-o va petrece la Hordou, în orizontul mitic al lumii satului, în tovărășia basmelor povestite de mama sa. Primele noțiuni despre învățătură le primește de la țăranul Ion Guriță, dintr-un sat vecin, despre care Maria Coșbuc auzise „că știe povești”. De la bătrânul diac Tănăsucă Mocodean, Coșbuc învață a citi încă de la vârsta de cinci ani. Poetul și-a început studiile la școala primară din Hordou, în toamna anului 1871, pe care, din motive de sănătate, le întrerupe după clasa I. Din toamna anului 1873, pentru clasele a II-a și a III-a, urmează cursurile școlii din Telciu, comună mare pe Valea...

102 poezii, 0 proze

Iordanescu Mircea

Poezia este mai filozofică și mai aleasă decât istoria, căci poezia povestește mai mult ceea ce este general, pe când istoria ceea ce este în particular. Să știi că frumos și într-adevăr sublim este ceea ce place întotdeauna și tuturora. Limba frumoasă este limba cu ritm, armonie și cânt.

24 poezii, 0 proze

Nicolae Popescu-Meriș

S-a născut la data de 26 octombrie 1907 în satul Meriș din județul Mehedinți. Între anii 1915-1920 face clasele primare la Meriș, apoi gimnaziul tot în satul natal, după care urmează cursurile liceale la Școala Normală de învățători „Domnul Tudor” din Turnu-Severin. În anul 1926, se angajează ca învățător la școala din Dedovița, Mehedinți. În toată viața lui, s-a dedicat apostolatului și poeziei. În 1929 scrie poezia De vorbă cu mama dedicată mamei pe care o venerează. În 1931 publică, în 2000 de exemplare, Povestește moșul – partea I, la editura Datina românească din Turnu-Severin. În 1932 se căsătorește cu Ioana Strechescu, învățătoare și ea. În 1937 publică un alt volum de poezii, Glumește moșul, și partea a doua la Povestește moșul, la aceeași editură severineană. În 1950 ocupă postul de profesor de limba română la catedra Școlii Generale Broșteni și până în 1968 predă, pe rând, la Roșiuța, Ploștina, Horăști și Motru unde este pentru o perioadă director de liceu....

1 poezii, 0 proze

povestește-te

de ștefan ciobanu

foto: ștefan ciobanu

Fabulă la Pol

de Demelza

Fabulă la Pol La Polul Sud sunt pinguini, La Polul Nord sunt urși polari, La Pol de fabulă, arțari Ce poartă-n tumbe arlechini O focă brună cu mustăți „No, iștenem” că te primește ! Și după cum se...

Visul

de Ioan-Mircea Popovici

(Astăzi, de Sfântul Alexandru, pe dunga albastră, fac un nod cu jumătăți inegale. Imaginile dansează în acord cu Arborele Sângelui de pe scara comentariilor povestitorului, spre rotunjirea unor vechi...

Atelier

Frunza de plop

de Maria Gheorghe

Ai îmbătrânit în uitare, Miroane! La ce bun? Plouă cu tăceri uscate. Norii sunt grei... din inima lor, am auzit împușcături. Nu cred că trage cineva în vise. Așteptarea a inundat țărmul. În zare,...

Atelier

Codul economiei de piață - teorii

de Emil Dogaru

Procesul era una din marile porcării ce se tot abăteau cu perseverență asupra lui de la o vreme încoace. Povestea își avea începutul prin 1994. I-o spusese îndeajuns de detaliat Anei cu doi ani în...

ProzăAtelier

Sonet LXXIX de William Shakespeare

de William Shakespeare

Când reazim te visam, știam că scrisul din harul tău își trage-al lui noroc dar azi în vers port toamna și plictisul și muza altora le lasă loc. Cred că-nteleg iubite, vrednic este de pene mai...

PoezieClasic

Lamentația povestitorului bătrân

de Nicolae Oancea

Nici n-o să vină balaurul, Apa se risipește, Podul se risipește Și mă întunec povestind. Iată, numele tău, Carnea și viul făpturii Cum se îngroapă În steaua de apă Din cerul gurii. Ieși, Făt-Frumos,...

PoezieClasic

gândindu-l pe Eminescu

de FLOARE PETROV

a mai răsărit un Luceafăr pe cer să lumineze nopți sihastre de poeți acolo nu sunt mărăcini și nici scaieți acolo strălucirile nu suferă nu pier. e nevoie de tine Luceafăr sfânt mai ninge-ți...

Poesie cu șoapte

de Radu Tudor Ciornei

Hei, tu Da, tu Mă visai? E timpul să mergem La cai Așteptai? E timpul Să hai Din mai până În mai La mine Să stai Și iar să Mai stai E timpul să Rai Poarta Deschisă Aproape Cuprinsă Era În zile De...