Căutare

Nicolae Davidescu (n. 24 octombrie 1888, București - d. 12 iunie 1954, București) a fost poet, prozator și critic literar legat de mișcarea simbolistă. Poezia A debutat la revista Viața nouă cu poezii de factură elegiacă, amintind de Jules Laforgue, George Bacovia și Demostene Botez: 1910 - La fântâna Castaliei: poezii parnasiene cizelate ireproșabil , dar preferința pentru morbid și macabru nu este decât o poză, cum însuși autorul mărturisește. 1916 - Inscripții: imaginea unui suflet scindat între \"vârtejuri albastre de vise\" și resemnare; teme frecvente: toamnele tragice, plictisul duminicilor provinciale. Ulterior, versul său devine mai rece, mai livresc, în stilul cerebral și cultivat al parnasianismului. Un exemplu îl constituie poemul amplu Cântecul omului (1927 - 1945). Acesta este compus din șase părți, cuprinzând momente din istoria omenirii: Iudeia, Helada, Roma, Evul Mediu, Țara Românească, Renașterea. Modelul este Legenda secolelor a lui Victor Hugo, dar lui Davidescu îi...

9 poezii, 0 proze

Geo Bogza

Geo Bogza s-a născut la 6 februarie 1908, la Blejoi lângă Ploiești, ca fiu al lui Alexandru Bozga și frate mai mare al lui Nicolae Bogza, numele adevărat al scriitorului Radu Tudoran. Geo Bogza a fost poet, reporter, creator al reportajului literar românesc, teoretician al avangardei, autor al câtorva din textele ei definitorii (Urmuz, Exasperarea creatoare, Reabilitarea visului), poet de mare întindere, de la "ciorchinul de negi" al Jurnalului de sex la recea și solemna puritate a lui Orion, ziarist de curajoasă și consecventă atitudine democratică, patriotică, umanistă (Anii împotrivirii (1953), Pagini contemporane, Paznic de far), reporter al unor lumi, țări, priveliști, meridiane devenite componente ale unui univers particular, specific scriitorului, prozator al opulenței tâmpe (Înmormântări) și al plictisului exasperant provincial (O sută șaptezeci și cinci de minute la Mizil), al destinului individual tragic, sub semnul dorinței de înavuțire (Cum a înnebunit regele petrolului),...

70 poezii, 0 proze

Geo Bogza

Geo Bogza s-a născut la 6 februarie 1908, la Blejoi lângă Ploiești, ca fiu al lui Alexandru Bozga și frate mai mare al lui Nicolae Bogza, numele adevărat al scriitorului Radu Tudoran. Geo Bogza a fost poet, reporter, creator al reportajului literar românesc, teoretician al avangardei, autor al câtorva din textele ei definitorii (Urmuz, Exasperarea creatoare, Reabilitarea visului), poet de mare întindere, de la \"ciorchinul de negi\" al Jurnalului de sex la recea și solemna puritate a lui Orion, ziarist de curajoasă și consecventă atitudine democratică, patriotică, umanistă (Anii împotrivirii (1953), Pagini contemporane, Paznic de far), reporter al unor lumi, țări, priveliști, meridiane devenite componente ale unui univers particular, specific scriitorului, prozator al opulenței tâmpe (Înmormântări) și al plictisului exasperant provincial (O sută șaptezeci și cinci de minute la Mizil), al destinului individual tragic, sub semnul dorinței de înavuțire (Cum a înnebunit regele...

0 poezii, 0 proze

Geo Bogza

Geo Bogza s-a născut la 6 februarie 1908, la Blejoi lângă Ploiești, ca fiu al lui Alexandru Bozga și frate mai mare al lui Nicolae Bogza, numele adevărat al scriitorului Radu Tudoran. Geo Bogza a fost poet, reporter, creator al reportajului literar românesc, teoretician al avangardei, autor al câtorva din textele ei definitorii (Urmuz, Exasperarea creatoare, Reabilitarea visului), poet de mare întindere, de la \"ciorchinul de negi\" al Jurnalului de sex la recea și solemna puritate a lui Orion, ziarist de curajoasă și consecventă atitudine democratică, patriotică, umanistă (Anii împotrivirii (1953), Pagini contemporane, Paznic de far), reporter al unor lumi, țări, priveliști, meridiane devenite componente ale unui univers particular, specific scriitorului, prozator al opulenței tâmpe (Înmormântări) și al plictisului exasperant provincial (O sută șaptezeci și cinci de minute la Mizil), al destinului individual tragic, sub semnul dorinței de înavuțire (Cum a înnebunit regele...

0 poezii, 0 proze

mayia iusuff

"Plictiseala" - scenariu scurt metraj "Ce s-a intamplat!?" - short story "Gradina rosie si Nuca cea verde" - poveste copii

1 poezii, 0 proze

Garbi Mario

Plictisit intelectual.

1 poezii, 0 proze

cristina dobreanu

jurist plictisit..

43 poezii, 0 proze

Chwoika

mă plictisesc. într-o zi așa urâtă chiar nu am ce face. melodia se repeta obsesiv. îmi place. mă gândesc la tine și pe ritmul agresiv al lui marylin manson încep sa mă ating. mâna mea coboară lasciv pe tot corpul. îmi imaginez că ești tu, iubire. mintea mi-o ia aiurea și m-i te imaginez la picioarele mele, sărutându-mă cum numai tu știi să o faci. mâinile tale mă ating peste tot, iar buzele tale moi mă alintă. Mâna mea alunecă… „ I don’t care if you don’t want me… ‘ Cause I’m yours, yours, yours anyhow… “ și nu mă interesează nimic. mă gândesc numai la mâinile tale fine, la săruturile fără sfârșit. închid ochii și mă pierd. deodată simt o mână. aș putea să o recunosc oriunde. mă privești curios și mă întrebi ce fac. mă rușinez… nu am mai făcut-o niciodată … - Mi-era dor de tine iubire… când ai venit ? nu spui nimic și îmi faci semn să continui. mi-e greu la început, dar intru în joc. continui să mă mângâi și din când în când îți arunc câte o privire. mă privești și îți umezești...

1 poezii, 0 proze

iulian

sunt un student plictisit de lume care cauta cativa prieteni de-ai lui "noi prieteni"

21 poezii, 0 proze

plictisul

de Andu Moldovan

percep recent plictisul ca pe o emo-noțiune alte sentimente mi se par derivative artificii se aprind ard apoi mor și poate luminează o perioadă care e mereu inversul frecvenței uite să iau nonsensul...

Plictisul

de florin Vasilescu

Plictisul ne omoară De-avem sau nu Nevoi, De-i vreme bună Sau Se face Pentru oricine, Deci Și pentru noi. Plictisul e voios, Vezi bine, Are un scop, Tortura, Puțin Esop Și-apoi ne plictisim Oricare...

Plictisul și refuzul de a gândi

de Vlad Stangu

Apoi venise vremea să plec. Plângeam. Gândiri nebune și uzate de mult alcool și de cafea. Noaptea dură un sfert de veșnicie. Ceasul sunase să ne lepădăm unii de alții și să renunț la tine, să renunți...

Plictisul ca stare de plumb

de razvan rachieriu

M-am plictisit să număr pietrele din oameni să le scot cu privirea și să le sparg între două gânduri de bazalt pielea lor e ca o casă cu ferestre sparte prin care pătrunde vântul și le împrăștie...

Plictisul și spleenul 2,3. Viața 8

de razvan rachieriu

Spleenul urcă greața în gâtlej, îmi pune dizgrațiosul în exces pe limbă, și-l vomez, căci nu-i suport substanța imundă, dizolv pe limbă o pastilă de estetică, care-mi curăță și împrospătează...

Plictisul și spleenul 1,2,3,4

de razvan rachieriu

Plictisul generează un simulacru de oboseală ce ține mai mult de letargie decât de surmenare. Ființa-spirit e cea mai puternică entitate a omului, energia sa uriașă întărește pozitivul și...

Plictisul și spleenul 5,6,7,8

de razvan rachieriu

Letargia amestecată cu suferință și delăsare, generează spleenul, care înăbușă cheful de viață și personalizează indispoziția, luând diferite forme nefaste în funcție de matricile oamenilor. Spleenul...

Plictisul și spleenul 9,10,11,12

de razvan rachieriu

Letargia provocată de inactivitate, îmi măsoară amplitudinea și intensitatea spleenului, și acesta manifestă idiosincrazie la febrilitatea, fervoarea și fecunditatea creației. Spleenul este invers...

Plictisul și spleenul 13,14,15,16

de razvan rachieriu

Spleenul îmi zgârâie timpul propriu, și din el țâșnesc secrețiile, îmi sfâșie sufletul și din fâșii elastice face un arc, cu săgeata plictisul, trage cu arcul și săgeata se înfige într-o biserică de...

Ascult plictisul, întrebarea și fericirea 29,30

de razvan rachieriu

Ascult plictisul zgârâie cu ghearele fereastra primind lumina așa cum un cerșetor primește daruri de la un filantrop plictisul se înșurubează în fasongul timpului și împrăștie lumină moartă ca un bec...