"pe-atunci se murea de singurătate" – 22200 rezultate
0.04 secundeMeilisearchDancu Andreea-Diana
Am putut vreodată să aleg între a mă îndrepta către interior sau exterior? Am putut atunci, albă și nepăcătoasă, să-ți reintru în uter, Mamă? M-am încuiat pentru prima oară în propria-mi piele și apoi în pereți și granițe de timp și spatiu. Nu sunt decât omul-țestoasă, care, în ciuda zecilor de învelișuri de piele sau piatră... se teme. Ce pradă usoară. Țestoasă fiind, mă târăsc către mare. Marea de oameni - să mă înghită, să mă cuprindă, să mă înece. Căci în albastrul chipurilor, în albastrul mării mascate elegant pentru balul omenirii, zace negrul smoalei în care-mi odihnesc membrele. O să mă reproduc, asemeni reptilei leneșe pe care o reprezint printre voi, și apoi o să-mi depun ouăle minții sub nisip, ascunzându-le de vulturi. Imediat după, mă voi întoarce să mor pe propria-mi plajă de idei, știind că nu le voi mai vedea... niciodată. Sub piele și carapace - din noiembrie '88.
8 poezii, 0 proze
Karin Boye
Karin Boye s-a născut pe 26 Octombrie 1900, în orașul Suedez Göteborg. Ea a început să scrie și sã participe la dezbateri culturale chiar din vremea studenției, la început din punct de vedere religios, răzvrătindu-se pe atunci împotriva politicii conservatoare culturale. Poeziile din tinerețe au fost influențate de Buddhism, Schopenhauer și în cele din urmã de Nietzsche. A scris în tinerețe volumele de poezii: MOLN(1922), GÖMDA LAND(1924) și HÄRDARNA(1927). În volumul FÖR TRÄDETS SKULL( 1935) ea își schimbă stilul… Romanele și povestirile scurte pe care le-a scris au tratat dificile probleme psihologice și morale… În 1931 Boye a fondat cu Erik Mesterton revista de poezie Riwkin Spektrum, prezentându-i pe T.S.Eliot și Surrealists cititorilor Suedezi. Împreunã cu criticul Erik Mesterton, ea a tradus Eliot's Waste Land. Boye a contribuit de asemenea la revista Arbetet(între anii 1932-1933). A scris și povestiri științifico-fantastice, KALLOCAIN (1940). Torturată de...
4 poezii, 0 proze
maior alexandra
"CRED ÎN IUBIRE. Cred că numele cel mai frumos și mai nălțător dat Lui Dumnezeu este Iubire. Cred că iubirea nu poate exista fără comuniune, fără dialog, fără a te deschide altuia. Cred că iubirea trece prin cruce. CRED ÎN CREDINȚÃ. Cred că numai credința în Dumnezeu alungă din sufletul omului nesiguranța și oferă speranță și optimism. Cred că omul se poate realiza pe deplin atunci când se încrede în Dumnezeu și se poate împlini cu adevărat atunci când îl iubește pe aproapele asemenea Lui Dumnezeu. Cred că numai credința în Dumnezeu îl conduce pe om la fapte concrete de iubire. CRED ÎN SPERANȚÃ. Cred că speranța este sora mai mică ce se ține de mână cu credința și iubirea. Cred că speranța îl ajută pe om să privească departe, să depășească obstacolele și să se ridice după ce a căzut. Cred că cine nu speră se poate asemăna cu un bătrân care a pierdut totul, chiar dacă este tânăr." - Pr. Daniel Bulai ici_pici_sweet@yahoo.com
11 poezii, 0 proze
Mario Paparadzzi
Născut în municipiul Pitești ,dar petrecînd copilăria și adolescența în micuțul oraș Mioveni, orășel care de altfel mi se părea pe atunci atât de lipsit de culoare și plin tentații murdare . Între timp orașul a evoluat destul de frumos și parcă îmi pare rău că am ajuns să-i trec pragul atât de rar. Fiind cel mai mare dintre cei 4 frați, am simțit de mic să fiu mai responsabil, mai grijuliu, mai altfel. Din această cauză, dar și datorită faptului că familia nu avea tocmai o situație financiară bună aveam să fiu mai retras decât ceilalți din rândul meu, pe alocuri simțind un fel de rușine. Privind înapoi sunt mândru de felul în care am putut să mă abțin de ispitele ce băteau la ușă din toate părțile și de relația cu familia. După ce primii opt ani școlari i-am absolvit la școala Racovița, oraș Mioveni, opt ani în care de multe ori am fost lăudat pentru notele obținute, dar și pentru comportamentul de bun gust, anii de liceu au însemnat un regres, deși am fost absolvent al diplomei de...
10 poezii, 0 proze
Iosif Trifa
Parintele Iosif TRIFA Preotul Iosif Trifa s-a nascut la 3 martie 1888 în comuna Certege, judetul (pe atunci) Turda, ca cel de-al patrulea - din cei sase - fiu al familiei Dumitru si Ana Trifa. Pe linia descendentei paterne, bunicul lui Iosif Trifa (tatal lui Dumitru) a fost unul din centurionii si oamenii de încredere ai lui Avram Iancu. Între 1895-1889 Iosif Trifa urmeaza scoala primara în satul natal, apoi cursurile gimnaziale în Brad si Beius. În 1907 se înscrie la Academia Teologica din Sibiu. În 1910, prin “Decret învatatoresc”, obtine titlul de învatator la Scoala Poporala din comuna Vidra de Sus, protopopiatul Câmpeni (învatamântul românesc din Ardeal fiind confesional, preotii, în cele mai multe sate, erau si învatatori). În acelasi an obtine si “Atestatul de Cualificatiune” pentru misiunea de preot. În anul scolar 1910-1911 îsi începe activitatea ca învatator în Vidra de Sus. Aici o cunoaste pe Iuliana Iancu, nepoata dinspre frate a lui Avram Iancu. Se casatoresc în toamna...
3 poezii, 0 proze
cristian george brebenel
arhitect si grafician. hobby:filosofie,literatura,arte plastice,muzica preclasica si clasica, film, teatru. e-mail: cristgeorg@yahoo.com curriculum vitae Cristian George Brebenel e săgetător născut pe 10 decembrie 1955 în Bumbești-Jiu (colonia muncitorească Sadu), o mică localitate de munte situată pe valea Jiului la 18 kilometrii de Târgu-Jiu, unde tatăl său lucra pe atunci ca inginer mecanic la o fabrică de armament. Cei opt ani de școală generală, și liceul, îi face în orașul lui Brâncuși, unde se va întoarce stagiar după facultate, în 1980, și unde va rămâne, “prizonier perpetuu”, până în prezent. Studii superioare de arhitectură la Cluj-Napoca și București (Institutul “Ion Mincu”) precum și, recent (din 1999), de filosofie la Universitatea din București. Constante preocupări literare și plastice încă din anii de liceu. Din 1981 este membru fondator al Cenaclului Uniunii Artiștilor Plastici din Târgu.-Jiu, cenaclu fundat cu sprijinul criticului Ion Frunzetti. Din 1982 frecventează...
31 poezii, 0 proze
Dan Constantin
Născut în Hunedoara. " Daca as fi fost singur nesupravegheat de mult as fi fost un firicel de praf ratacind haotic, fara de tel, far' de credinta, prin universul finit nedescifrat inca" De cind am descoperit acest site am intinerit, am redevenit din nou copil. Au trecut mai bine de 20 de ani de cind nu am mai scris o poezie. Nu eram nici pe atunci un membru activ al cenaclurilor literare, de aici mi se trage lipsa de experienta, gafele gramaticale, de punctuatie, de forma sau continut, de tehnoredactare sau exprimare, motiv pentru care doresc sa va multumesc pentru atentia cu care cititi fiecare poezie atentionandu-ma. Doamne! de unde aveti atita putere si rabdare sa cititi atitea poezii? Spuneti-mi si mie cum ati reusit sa condensati timpul!! Umil va cer acum iertare ca v-am rapit din timp. Cu stima si respect Dan Constantin
128 poezii, 0 proze
Ibn΄ Arabi
Abu-Bakr Muhyi ad-Din Muhammad bin 'Ali bin al-'Arabi(1165 - 1240), supranumit aș-Șaykh al-Akbar (în latină: Doctor Maximus) și al-Kibrit al-Ahmar (Sulful Roșu), este unul dintre cei mai mari mistici musulmani. Ibn ‘Arabi s-a născut pe data 7 august 1165 la Murcia, în Andaluzia într-o familie arabă. Tatăl său, mare erudit, era vizir al lui Muhammad bin Mardaniș, conducătorul cetății Murcia. În 1173, după înfrângerea lui Muhammad bin Mardaniș și ocuparea cetății Murcia de către armata distastiei almohade (al-muwahhiduna, 1130-1269, cu capitala la Marrakech), familia sa se mută la Sevilla unde Ibn 'Arabi, în vârstă de opt ani, își începe studiile. Învață Coranul, exegeza coranică, tradiția profetică, gramatica arabă, jurisprudența islamică și retorica. După terminarea studiilor, va lucra pe post secretar pe lângă conducătorii Sevilliei. În 1179, după primele sale viziuni mistice, tatăl său îl duce la celebrul Ibn Rușd (Averroes), pe atunci cadiu al Cordobei. După această dată, el începe...
3 poezii, 0 proze
Mirela Neagu
Mirela-Ramona Neagu s-a născut în cea de-a patra zi a anului 1988, în Făurei, județul Brăila. Este o fire romantică, echilibrată, liniștită și nebunatică deopotrivă, un capricorn veritabil. Disciplinată și mereu serioasă se îndreaptă cu pași repezi către succes. Cu un simț al datoriei și al realității foarte bine dezvoltate, Mirela și-a început „cariera” încă de la 14 ani când a avut norocul de a întâlni-o pe Luciana Zainea, cea care i-a deschis ușa spre ceea ce a urmat a fi nu doar o pasiune, ci și o descărcare emoțională și o carieră în continuă ascendență. Încă de pe atunci știa că a învăța să înveți mereu, în funcție de sistemul în care ești pus, e cheia succesului. În toamna anului 2002, ca boboc a liceului „George Vâlsan” din Făurei, a publicat și prima sa creație literară în revista „Visuri”, având ca titlu, coincidență sau nu, „Prima oară”, urmând mai apoi a fi, pe lângă elevă de liceu, redactor șef și tehnoredactor al aceleași publicații până în vara anului 2006. Deși...
4 poezii, 0 proze
Arthur Schnitzler
Arthur Schnitzler (n. 15 mai 1862, Leopoldstadt - d. 21 octombrie 1931, Viena) a fost un scriitor și dramaturg austriac, precum și cel mai important reprezentant al Modernității vieneze. Arthur Schnitzler, fiul unui proeminent medic laringologist evreu, Johann Schnitzler, și al fiicei doctorului vienez Philipp Markbreiter, Luise Markbreiter, s-a născut la Viena, pe Praterstraße 16, Leopoldstadt. Viena era pe atunci capitala Imperiului Austro-Ungar. Și-a început studiile în medicină la Universitatea din Viena în 1879. Își obține titlul de doctor în medicină în 1885 și profesează la Spitalul General din Viena (Allgemeines Krankenhaus der Stadt Wien, AKH), dar abandonează medicina pentru a se dedica scrisului. Operele sale a fost adesea controversate, atât datorită francheței în descrierea sexualității (într-o scrisoare către Schnitzler, Sigmund Freud mărturisea chiar : "Am impresia că dumneata ai dobândit în mod intuitiv - ca rezultat al unei introspecții - tot ceea ce eu a trebuit să...
6 poezii, 0 proze
pe-atunci se murea de singurătate
de Ștefania Pușcalãu
mă mai văd câteodată de sus cum aruncam la gunoi clipele noastre cum nu mai credeam în nimic tot plânsul ăla mă numea femeie mă îmbrăca în rochii lungi de poezie sfâșiate de lupi pe-atunci se murea...
Clișeu46: Copacul
de Ottilia Ardeleanu
Să vă povestesc despre mine. Eu sunt un arbore imens, crescut în ograda bătrânului anticar. Dacă l-ai fi întrebat, nici el nu ar mai fi știut cum am ajuns în felul acesta. Semănase, cu mulți ani în...
Singuratatea despicata in doua
de Alexandru
Singuratatea despicata in doua Laptele diminetii dupa ce ne-am trezit in acea dimineata ne-am spalat mainile impreuna in laptele ce iesea din pamint ca un pom la umbra caruia te-am tinut in brate...
Aripi încărcate de dorul luminii
de ghinea vasile
ARIPI ÎNCÃRCATE DE DORUL LUMINII Pentru a doua oară, postum, prin‘‘Câmp cu margarete”, Titel Constantinescu este printre noi. Cartea, într-o ediție deosebită, a văzut lumina zilei la Ed. Victor...
partea a doua - GNUM
de Bogdan Gagu
Nici un timp nu mai era dispus să mai acorde o șansă. Oamenii se mișcau prin văgăuni publice. Mi-era greață. Îmi este greață. Niciun ucenic nu a încercat să spargă bariera dintre om și gunum. Un...
Agenda 1978
de Nicolae Diaconescu
Agenda 1978 20 01 2024 Una din dorințele soției mele, decedată în 3 august 2023, a fost publicarea volumului Muzeul Tehnic Național în perioada 1977-2012. Deja întocmisem acest volum, cca 300 de...
trup hidos - ratarea adolescenței
de Coculeanu Paul
nu mai știam ce-i cu mine prietene n-aveam nicio boală depistată ci degeneram în trupul hidos adolescentin doar gândul metafizic mă deforma ca pe-o pendulă antic încremenită pe-un perete al camerei...
Jurnal foarte intim(1964)
de marin preda
Am sentimentul ca gindirea mea a ajuns la o oarecare stabilitate si ca n-o sa-mi fie, mai tirziu, rusine de formele ei intime de manifestare, cum imi e acum, de pilda, de toate scrisorile mele de...
A șaptea singurătate
de Octavian Paler
Scrisoare domnului Kafka Mă gândesc cum ați murit dumneavoastră, domnule Kafka, și cum a murit Socrate. Dumneavoastră internat într-un sanatoriu lângă Viena, unde nu mai puteați comunica decât în...
în seara aia n-a plouat
de Medeea Radu
Gabi zicea că îl știe de prin 2004. De când stăteam pe Teilor. Noi stăteam la A, el la B. Când a murit bunica în 2007, ne-am mutat mai aproape de Universitate. La vremea aia mama crezuse că e cel mai...
