"până la urmă ți-am sfâșiat cuvântul cu dinții" – 20681 rezultate
0.07 secundeMeilisearch
PMPopa Ana Maria
Dorul vine si pleaca foarte usor,ca adierea vantului si a timpului...Ochii,parul,zambetul,chipul...dispar odata cu dorul si raman doar o amintire...Pana la urma cu toti ramanem doar umbre,amintiri. Ce se leaga de noi?...doar praf...pt ca tot in tarana ne intoarcem... Asa ca...ia aminte si nu-ti risipi timpul,traieste-ti clipele pt ca sunt scurte si le poti lua o data cu tine,in schimb avutia nu o poti lua.
17 poezii, 0 proze
GMGheorghe Mădălina
Când o vei cunoaște pe ea, s-ar putea să ți se pară scorpie, sau s-ar putea să ți se parâ cea mai dulce fata. Uneori poate să fie atât de rea iar alteori atât de bună… Nu știe nimeni cum, majoritatea doar cred că iși schimbă măstile la fiecare minut. Dar ea nu poartă măști pentru că a învățat că e mai bine fără ele. Nu. Se schimă atât de repede pentru că de fapt ea e mai multe persoane într-una, dar nimeni nu pare să realizeze asta. Mădălina e serioasă, bea cafea și știe că fiecare sfârșit e inevitabil și ca pâna la urmă totul va păli cândva. Ea nu iubește niciodata cu toata inima pentru că știe că intr-un final inima ei va ajunge zdrobită pe podea și va plânge atât de mult.Mădălina nu se atașează niciodata de obiecte sau de locuri pentru că știe că se sparg, se pierd și se uită. E atât de matura încât te izbește cu capul de asfalt doar spunându-ți adevarul.Mădălina nu urlă niciodată. Ea doar se uită la tine fără să spună nimic și atunci poti să știi că i-ai făcut cel mai rău lucru și...
8 poezii, 0 proze
IAIosif Andrei
Cioban pana la 24 de ani, in prezent student la matematica. Imi place sa adun si sa scad oamenii din animale domestice, sa privesc cum se inmultesc iepele, sa adorm in fin. La coasa am fost intotdeauna lenes, adica mi-a placut sa raman in urma cu fetele. De aceea cred ca fetele sunt cosite cel mai la urma. Intai se duc oamenii lot. Nu am scris nimic nimanui, niciodata. Am zis numai. Acum ca am si invatat literele o sa le pun si pe ele sa ma invete.
3 poezii, 0 proze
Bala Lucian Claudiu
M-am nascut in Alba Iulia si aici am copilarit pana pe la varsta de 10 ani ,dar pana la urma ne-am mutat la sat .Acum sunt la liceul teoretic din Alba Iulia Horea ,Closca Si Crisan la o clasa da informatica.In general imi place matematica si nu numai atat ...incep sa sa simpt o viata noua scriind.Im place proza existentialista si altele...
1 poezii, 0 proze
Motoc Lavinia
Am debutat cu cateva poeme in Ceaiul de la ora cinci, cu ceva ani in urma, insa activez literar abia din 2002, cu ajutorul sitului www.poezie.ro. Am mai publicat poezie si proza in paginile ziarului Ziua literara si in Atheneum. Desi nu am publicat nici un volum, cateva poeme personale sunt incluse intr-una din antologiile colective publicate de comunitatea poezie.ro. Am castigat un premiu I de creatie literara la Bacau. Poezia este pana la urma un fel de ' acasa' pentru cei care nu isi mai gasesc locul. Sau este ceea ce vrea poetul sa fie.
248 poezii, 0 proze
ilies vlad ionut
Un romantic incurabil care nu si-a gasit adevarata iubire...dar care incearca mereu si poate pana la urma o sa o gaseasca.
1 poezii, 0 proze
MCMelinte Liviu Constantin
Scriitor obscur , scurt si la obiect ,filosofez. Daca ar fi sa spun ceva despre mine e ca si cum as spune ca totul este nimic si nimicul este tot , pana la urma un paradox.
1 poezii, 0 proze
Paul Alexandrescu
M-am născut pe 29 aprilie 1985 la Tulcea. Mutându-mă la o vârstă foarte fragedă în Brăila, am avut parte de o copilărie simplă și plăcută la țară într-o atmosferă tipic crengiană. Am inceput să scriu poezii pe la 13 ani și am continuat în liceu în general pe tema metafizică a misterelor de nedeslușit ale vieții și futilitatea deranjantă a încercărilor noastre de a afla scopul propriei existențe ce duce de obicei la depresie. Prin liceu, am început să scriu proză, câștigând pe parcurs cateva concursuri de "short stories" în limba engleză și încercând în general să abordez tema geniului dintr-o perspectivă nouă. Totodată doresc să stimulez cititorul să își pună constant întrebări , să emită ipoteze, pentru că până la urmă, viața chiar nu are sens dacă nu încercăm să provocăm destinul. Destul de ironic, mă pregătesc să termin facultatea de Automatică și Calculatoare pe meleaguri bucureștene și lucrez ca web-designer și programator
22 poezii, 0 proze
MVMihai Vogoride
Am descoperit că mă bucur de fiecare dată când mai apare câte o scriere proastă, ba chiar îmi face plăcere să citesc astfel de texte. Publicatul e opțional, nu obligatoriu. Singurul lucru care contează până la urmă este de fapt mesajul de profunzime, dincolo de formele care de la o zi la alta își schimbă înfățisarea. Și asta pentru că o adevarată cultură este întotdeauna centrată pe valori, nu pe chestiuni perisabile.
12 poezii, 0 proze
LPLigia Pârvulescu
Motor: sunt tinerr duamnă am / puță de om serios / îmi place veșnicia de la buric în jos (G. Azstalos) Texte publicate în revistele: Oglinda Literară 2007 Arcada 2008 24:ORE 2010 EgoPHobia 2011 Feed-Back 2011 Litere 2011 Familia 2011 Negru pe Alb 2014 Din întâmplare, ca orice se întâmplă :) ...iar din 2009 m-am întâmplat mai rar pe-aici. Când am început să-mi revin, m-am temut că-mi voi pierde integritatea mintală. Îmi amintesc că mama voia să-mi citească dintr-o carte pe care i-o cerusem eu, "Dincolo de planeta tăcerii", de C.S. Lewis, dar timp de două-trei nopți n-am lăsat-o să-mi citească. Până la urmă am acceptat și, după ce am ascultat-o ceva mai mult de o pagină, am izbucnit în plâns. Mama m-a întrebat de ce plâng. Fiindcă înțeleg, i-am zis. Apoi m-am întrebat dacă voi mai putea să scriu vreodată. (J.L. Borges) Pe drumul lung de la pește, pasăre și maimuță până la animalul belicos al timpurilor noastre, pe drumul acesta lung la capătul căruia sperăm să devenim oameni și zei, nu...
213 poezii, 0 proze
până la urmă ți-am sfâșiat cuvântul cu dinții
de Daniel Dăian
într-o cameră obscură dezbrăcat și beat dintotdeauna nu ai spus nimic deși privirea ta cursivă părea că se apropie din toate părțile ca un sfat organic care știa clar cum se macină mintea unui bărbat...
Iubirile pierdute ale Silviei Van
de Liviu Comșia
O carte de poeme de dragoste? În lumea noastră supertehnologizată, care își pierde rapid însușirile esențial umane? În lumea contemporană, care își dezvăluie cu o superbă inconștiență pierderea...
Agonie
de Vieriu Despina Mihaela
Era acolo, de ca si cum m-ar fi asteptat de multa vreme. Ochii caprui si blanzi ii erau larg deschisi ca intr-o mirare. Sclipeau. Puteam ghici in ei un fel de bucurie pe care expresia rioasa a fetei...
1.28 - Mentorii spirituali
de cristiana pricop
iubite frate întru Hristos, cătălin- - pe acei “apostați criminali (din acea secta eretica), care te-au torturat sălbatec, care făceau într-una pângăriri împotriva Duhului Sfânt -- iar aceste...
obscur (II)
de Petru Teodor
Textul acesta nu spune nimic, chiar nimic. Nu are rost să-l citiți! Este doar un grup de gânduri, amestec obscur, nimic important. N-o să vă spună diferența, nimeni nu vi-o poate spune în mod...
Revederea (18)
de Helia Rimoga
Nu am nicio amintire despre desfășurarea fizică a actului. M-am programat să uit imediat detaliile. După ce lucrul acela s-a petrecut, el a fost nespus de crud. Și-a aprins o țigară și a început să...
Dobi. Reaua deprindere a zeilor
de george geafir
Ajutor! Ajutor! Nu mă aude nimeni?... - Te aud, Cineva, prietene!, îmi răspunde Nimeni cu o voce ca venind din adâncul pământului. O, Doamne! Am adormit pe neașteptate. Stând pe fundul meu cu...
Cerbul fermecat
de Victor Eftimiu
Cerbul fermecat de Victor Eftimiu Era odată un împărat care avea nenumărate moșii, păduri, vii și eleștee. Stăpânea multe sate și târguri. Și îl chema împăratul Negură. Mii și mii de țărani trudeau...
Intoarcerea acasă
de Emma Greceanu
Toamna și-a urmat traseul iremediabil în jocul ei cu nuanțe de roșu, galben, mai apoi cenușiu, distrugând treptat dar din ce în ce mai vizibil, vegetația. Lumea mea se transformase într-un imens...
Nefericiților nu le e frică de moarte, vol. I, Vieți paralele
de Paul Pietraru
- Unii oameni se cred puternici, dar ţin în ei tristeţea fără să o dea afară. Se agaţă de oameni mai slabi ca ei, oameni care exteriorizându-se îşi fac poate bine. Dar acei oameni sunt egoişti, se...