până la urmă ți-am sfâșiat cuvântul cu dinții

„Într-o cameră obscură” ți-ai izolat „zvârcolirile”, zădărniciile și frământările, pe care le-ai inițiat în tainele „supraviețuirii”.
Trăiești dintr-un „plin în altul”, care creează goluri și în care „nu se mai aude nimic”, și atunci „privirea ta” urmărește cuvintele „cursive”, care „se apropie din toate părțile” de poezie.