Căutare

Mi-e teama c-am ajuns de mult la jumatate si nu stiu, asa ca cere-mi orice vrei si daca depinde de mine iti voi da oricat de greu mi-ar ar fi!

4 poezii, 0 proze

OLARU ADRIANA

Am 14 ani.....am stat in Suceava si acuma m-am mutat in Dorohoi(Botosani) Sunt o fire foarte zambareata...fac glume mai mereu....imi place viata!!!!si ea ma place pe me!!!!! acum ma gandesc la ce liceu voi da....cred ca la militar.....nu prea mi se potriveste....dar nah.... NU UITATI O VIATA AVEM!!!!!oricat de rau mi-ar fi si oricat de suparata sunt zambesc?:) nu imi place sa ma vada cineva suparata.....am prieteni in toata tara...pe unde am stat....ca am locuit prin mai multe orase.....si prin afara...adica prin Austria....V-am pupat:*care vrea sa vb cu me luati idul meu: adriana_ada06 :*:*:*

2 poezii, 0 proze

Maftei Florentin

Evadare (tablou blitz spre un îndemn) Astăzi vremea însorită și al vremurilor caier M-au pornit, din cremenire, dând tribut un fel de vaier După luni de amorțire și noian de supărări, Teamă aspră de prigoană și pericol de-amendări! Cea mai de ales ocoală e spre râul ce îl știu; Scurt îmi asuprii căluțul, bicla-n rol de bidiviu, Înspre *Hatia Domnească, unde stiu eu o răstoacă De era cuibar de pește, lăng-a mănastirii toacă. Ierburile ce-mi lipsiră din timpuri de ghiocel Îs noian de albastrele, cimbrul si-n tufiș acel Fir măcriș cu frunza acră, lăstărișul din zăvoi Ține mura-n înflorire, ne asteaptă, cred, pe noi. Greieri în concert-orchestră masacrând tăcerea luncii, Cucul, numărând strigarea, îmi menește restul muncii, Iar o cucă mai blajină, din aval, un straniu capăt Mă avertizează cinic c-am trecut spre-al vietii scapăt. O înjur si-i strig: „cucoaie, nu mai arde-n glas furii, **Probozenii, or blesteme, că vei răguși-n Florii! Și, oricât, zeloasă cioară, tu încerci ca să mă sperii...

20 poezii, 0 proze

ozanda johanes

Sunt un om absolut obisnuit, unul dintre aceia pe langa care treci fara sa-l observi. Aproape invizibil. Totdeauna am fost indragostita de ceva sau de cineva . Intai am iubit satul in care m-am nascut , un sat de munte cu oameni calzi. Acolo am invatat sa iubesc oamenii, copacii, vantul. Am iubit ca un adolescent , cu inflacarare, apoi ca un om matur, cu ratiune aproape. Acolo am scris primele poezii. Am gasit in fiecare om pe care l-am intalnit ceva care sa-mi atraga atentia , o trasatura fizica sau morala care e unica. Imi iubesc copilul ,prin care retraiesc din nou toate etapele vietii . Sunt medic si imi iubesc pacientii ; de la ei am invatat ca omul isi scoate la iveala acea parte buna mai ales cand e in suferinta. Si ca in oricare individ, oricat de rau ar fi, tot exista o farama de bunatate. Imi doresc sa pot avea in suflet tot restul vietii puterea asta de a iubi. Ceva...Sau pe cineva..

4 poezii, 0 proze

Nicolae Rares

Nascut si crescut intr-o lume efemera ce m-a fortat sa iau supradoze de durere si suferinta , am ajuns la concluzia ca indiferent cat de rau iti este , tot va exista mereu un lucru oricat de mic pentru care merita sa lupti si sa zambesti !

9 poezii, 0 proze

oricât mi-aş dori sã-mi fiu propriul centru

de Calotescu Tudor Gheorghe

de unde sã-mi caut evadãrile trupeşti spre oriunde ori spre nicãieri sfârşesc ca un netot mãsurând firescul cu fantasme urcat parcã pe lunã dirijând mareele ca un criminalist celebru decâzut din...

PoezieAtelier

Ea

de Paul Simion

E foarte ciudată situația. M-am îndragostit iar dupa ce am zis să renunț. Cred că iubirea e mai puternică decât ceea ce ne propunem noi și că orice plan oricât de bun ar fi nu înseamnă nimic în fața...

Primăvara a început cu o nouă moarte.

de Oana Izbașa

“Închide ochii, te rog. Mi-e frig. Da, o să îmi fie mai bine așa. Vreau să îți șoptesc ceva la ureche”, își zise ea și se îndreptă spre oglindă: “a venit primăvara. De ce vorbesc în șoaptă? Pentru că...

Stări excitate

de Doru Mihail

Mă uit la foaie. Prima chestie care-mi vine-n minte – cine pula mea e ăsta și ce vrea de la viața mea? Serios, la câte ore am chiulit… Hai să vedem. Prima problemă. Absorbție, emisie stimulată…...

Vroiam sa scriu despre oameni complicati.

de Muresan Laura

Diana plange de mult timp din cauza prietenului ei. Atat pe subiect. Comunicare?! Am trecut la propria persoana. Oare sunt chiar atat de egocentrista? Nu. Voiam sa spun ca nu pot sa ii fac pe toti...

Jar încins

de Nicolae Diaconescu

Jar încins Declara un regizor celebru „artiștii au nevoie de confirmare pentru a continua. Succesele, premiile sunt combustibilul care te ajută să lupți oricât de greu ar fi.” Eu unde să-mi găsesc...

Sănătate, dragă Mică !

de Titus Doboș

Mama mea va împlini luni, 26 februarie 84 de ani. Să-mi trăiască ! Are mare nevoie de urarea aceasta, acum fiind pe masa de operație a unui spital din Cluj. În zona noastră mamei i se spune mică,...

Eu formez creatori

de corui mihai george

Eu formez creatori (câteva cuvinte deschise, din inima antrenorului coachzen- B.C.Together – Tg.Mureș) Azi vreau să aștern pe hârtie niște gânduri sincere ale mele. Trebuie să o fac, în ultimele zile...

propriu-mi carusel (II)

de Vali Nițu

La revedere, singurătate! Până mai ieri mă „îndrăgostisem" de tine. Acum trebuie sa aleg între doi trandafiri, să alerg după ei și să-i ud cu lacrimile și roua buzelor. Unul alb, celălalt roșu. Nu...

Ziua a șasea- epilog și prolog pentru lume

de Bogdan Cristian Blascioc

Se spune că El Eljon, zeul suprem canaanit, ar fi \"creat\" întunericul și ar fi \"făcut\" lumina. În paranteză fie spus, El Eljon, care avea atributul cosmic de Eloah- Stăpân, se dovedise ca fiind...

PoezieAtelier

Întâia venire -XXII-

de Dan Gabriel

-XXII- Cu toate că duminicile în care am fost nevoit să merg la biserică au fost relativ puține, mi-aș fi dorit să nu fi mers deloc. Câtă diferență era între vremea când aveam mintea tulbure și nu...

Coasa cu clopoței

de ion burhan

Îmi amintesc cu nostalgie de vremea când, flăcau fiind la coasa pe dealurile Mușcelului, găseam prin ierburi felurite viețuitoare din mentalul nostru idilic: puiul de căprioara, iepuri de câmp, arici...

EseuAtelier

Înainte de magnolii (20) - Capitol final

de Florentina-Loredana Dalian

Drumul șerpuia printre dealuri despădurite, forma de relief în care sufletul mi se simte acasă. Mai ales în ziua aceea de toamnă coborâtă parcă din mâinile lui Dumnezeu. Soarele, apropiindu-se de...