"omul ca iarba" – 20078 rezultate
0.02 secundeMeilisearch
MCMihai Cantuniari
Mihai Cantuniari (n. 14 februarie 1945, București) este un poet și traducător român. Studii A absolvit liceul Matei Basarab în 1962 și Facultatea de Limbi Romanice, Clasice și Orientale a Universității din București, in 1967. Opere publicate * Poezii, 1977 * Ultramar, 1978 * Plante carnivore, 1980 * Nova, 1980 * Amadeus, 1983 * Bărbatul cu cele trei morți ale sale din ciclul Omul ca iarbă, jurnal intim, memorii, 2007 Traduceri A tradus din C. Valejjo, Mario Vargas Llosa, și O. Lara.
1 poezii, 0 proze
Luca Onul
* DATE BIOGRAFICE Urmeaza scoala primara in satul natal, liceul ,,A. Muresanu,, la Bistrita, Scoala Postliceala de Biblioteconomie la Bucuresti. A lucrat ca bibliotecar la Casa de Cultura a Sindicatelor Bistrita, din momentul absolvirii studiilor ,pana a murit, in decembrie 2000 Debutul literar in presa: s-a petrecut in anul 1969,in revista ,,Tribuna,, (Cluj) ii apar poeziile:"Romantism", "Secventa de vis" si "Lied" * BIBLIOGRAFIE 1988 -vol ,,Zapezi de sprijin,,-versuri, Ed. Dacia 1990 -vol ,,Jocul de-a soarele,,-versuri, Ed.Ion Creanga 1995 -vol ,,Camasa de iarba,,-versuri, Ed. Pop's Art(Timisoara) 1997 -vol,,Moara de roua,,-versuri, Ed.Tipomur.
7 poezii, 0 proze
ALBEI CORNELIU
Eu cred ca omul e asa cum ii este sufletul. De aceea imi doresc ca ceilalti sa ma vada asa cum imi este sufletul si nu trupul.
10 poezii, 0 proze
MAmaior alexandra
"CRED ÎN IUBIRE. Cred că numele cel mai frumos și mai nălțător dat Lui Dumnezeu este Iubire. Cred că iubirea nu poate exista fără comuniune, fără dialog, fără a te deschide altuia. Cred că iubirea trece prin cruce. CRED ÎN CREDINȚÃ. Cred că numai credința în Dumnezeu alungă din sufletul omului nesiguranța și oferă speranță și optimism. Cred că omul se poate realiza pe deplin atunci când se încrede în Dumnezeu și se poate împlini cu adevărat atunci când îl iubește pe aproapele asemenea Lui Dumnezeu. Cred că numai credința în Dumnezeu îl conduce pe om la fapte concrete de iubire. CRED ÎN SPERANȚÃ. Cred că speranța este sora mai mică ce se ține de mână cu credința și iubirea. Cred că speranța îl ajută pe om să privească departe, să depășească obstacolele și să se ridice după ce a căzut. Cred că cine nu speră se poate asemăna cu un bătrân care a pierdut totul, chiar dacă este tânăr." - Pr. Daniel Bulai ici_pici_sweet@yahoo.com
11 poezii, 0 proze
ozanda johanes
Sunt un om absolut obisnuit, unul dintre aceia pe langa care treci fara sa-l observi. Aproape invizibil. Totdeauna am fost indragostita de ceva sau de cineva . Intai am iubit satul in care m-am nascut , un sat de munte cu oameni calzi. Acolo am invatat sa iubesc oamenii, copacii, vantul. Am iubit ca un adolescent , cu inflacarare, apoi ca un om matur, cu ratiune aproape. Acolo am scris primele poezii. Am gasit in fiecare om pe care l-am intalnit ceva care sa-mi atraga atentia , o trasatura fizica sau morala care e unica. Imi iubesc copilul ,prin care retraiesc din nou toate etapele vietii . Sunt medic si imi iubesc pacientii ; de la ei am invatat ca omul isi scoate la iveala acea parte buna mai ales cand e in suferinta. Si ca in oricare individ, oricat de rau ar fi, tot exista o farama de bunatate. Imi doresc sa pot avea in suflet tot restul vietii puterea asta de a iubi. Ceva...Sau pe cineva..
4 poezii, 0 proze
ISIoana scrie
OM, oameni, s.m. 1. Ființă superioară, socială, care se caracterizează prin gândire, inteligență și limbaj articulat, iar din punct de vedere morfologic prin poziția verticală a corpului și structura piciorului adaptată la aceasta, mâinile libere și apte de a efectua mișcări fine și creierul deosebit de dezvoltat. ♢ Loc. adv. Din om în om = de la unul la altul. Ca de la om la om = în mod sincer, deschis, prietenește. ♢ Expr. (A fi) la mintea omului = (a fi) evident, clar. (Nu-i) nici picior de om sau nu-i (nici) picior de om = (nu-i) nimeni. Om ca (toți) oamenii = om obișnuit, care nu se deosebește prin nimic esențial de alții. Ca omul = cum se întâmplă sau s-ar putea întâmpla oricui. Ca oamenii = cu manifestări obișnuite oamenilor; cum trebuie, cum se cuvine. Om bun! = răspuns pe care îl dă o persoană care bate la ușă pentru a-l asigura pe stăpânul casei că vine cu intenții bune. ♦ Persoană integră, care întrunește calități morale deosebite, care se remarcă prin...
38 poezii, 0 proze
ȘAȘerbănescu Ana
M-am născut la ora 14.27 pe cale naturală cu ajutorul mamei și al dr. Andrei în data de 28 august 1994. La grădiniță am fost trei ani la grupa pregătitoare pentru că tata a stabilit că sunt prea deșteaptă să încep ca tot omul cu grupa mică. Din clasa I până în 2013 am fost elevă la Colegiul German Goethe. Acum studiez relații internaționale la SNSPA și la ASE. Am participat la olimpiada de limba și literatura română - minorități - faza pe țară în 2007 și în 2008, când am luat mențiune. Pe 1 iunie 2009 am participat la a 6-a ediție a Festivalului de poezie Gellu Naum organizat la C.N. Mihai Eminescu și am luat premiu I la secțiunea gimnaziu. În anul 2009 am luat mențiune la olimpiada de limba, comunicare și literatura română “George Călinescu”- faza pe municipiu. În anul 2010 devin vice-campioană la karate, stilul shito-ryu.
108 poezii, 0 proze
Negrescu Maria
Hm...O stea pe un soare...Adica doua stele... Nu mi-am facut niciodata o biografie, asa ca ce o sa scriu eu aici nu stiu daca o sa corespunda cu ceea ce se cere.. Eu m-am nascut si am trait(cel putin pana acum) in acelasi oras, in acelasi cartier, cu aceeasi familie.. Am muncit la copilaria mea, am mers si pe la gradinita(de la vreo 3-4 ani), apoi am trecut la scoala generala nr 12 si la sfarsitul ei, am dat(ca tot omul) examenul de capacitate. Am intrat si la liceu si au urmat 4 ani frumosi. Apoi, am terminat si liceul(yeah!...)..de fapt, scuze, Colegiul National I.C.Bratianu si am intrat(cica!) la A.S.E.(sectia SELS) la Bucuresti. Ce-o sa fie de acum incolo? Habar n-am... Cam atat despre mine... Cam putin si prea normal?!Ata ete!
7 poezii, 0 proze
IAIulian Andriescu
M-am născut în dulcele (acu vreo sută de ani) târg al Ieșilor, în luna lui Făurar, în a șaptea zi, în anul de la Dumnezeu 1980. Școala am trecut-o destul de greu, că nah, cine era să mai hoinărească prin minunatele păduri ale Ciricului sau ale Buciumului și să hălăduiască pe toate aleile și străduțele târgului, din Tătărași și până-n Copou, de la CUG și până pe dealul Păcurarilor? De ajuns la facultate, am ajuns, ca tot omul, și-am și terminat-o, că deh, au trecut cinci ani. Amu, bunul Dumnezeu știe pe ce căi am s-o apuc...
37 poezii, 0 proze
SCSandu-Milea Constantin
Câte ceva despre autor.. S-a născut la 26 septembrie 1955 în comuna Agăș, județul Bacău. A lucrat încă de foarte tânar ca lăcătuș mecanic CFR,locomotive, în industria aviației, la mina de cupru si în domeniul geologie până în anul 1989. A făcut studii libere de pictură, sculptură, actorie, regie, teatru, apoi , ca autodidact convins, a ales meseria de sculptor și de cercetator privat în istoria formelor plastice pe care o practică timp de peste 25 de ani.Până în prezent a realizat peste 500 de sculpturi în lemn, bronz și marmura. Are un site:www.constantinmileasandu.bravehost.com; unde prezinta opera lui de sculptură, zece proiecte de monumente pentru lumea civilizată, și câteva conferințe despre arta modernă și despre Fundamentele Modernității Europene. In prezent trăiește la Brașov si sculpteaza. adresa atelier: Str. Neagoe Basarab.nr.17.( Piata Teatrului) Tel:0744994454 e- mail:cmileasandu@yahho.com; www.constantinmileasandu.bravehost.com
1 poezii, 0 proze
omul ca iarba
de Iftime Vasile
de la o vreme mă obsedează neputința de a fi Eu lașitatea de a fi altul incompatibil cu Dumnezeu cu ce a mai rămas din mine mă exilez pe partea stângă până la următorul și următorul partaj (de...
Axioma durerii II
de Radu Sorin Danut
\"Omul ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului; așa va înflori\". (Psalmul 102) lacrimele sunt flori ale aceluiași câmp iar tristețea are același parfum... de inima mea strânsă inel ca un fir de...
Tăceri, oglinzi și sensuri
de Alexandru Mărchidan
împăcată cu sine tristețea mă înghite din mers ca pe un bob de linte de-am muri și ne-am trezi cu ochii întregi să îi facem loc veșniciei înaintea pământului deschid adânc ochii te privesc și mă...
Darul iubirii
de Marian Malciu
Ce-i dragostea? Un sentiment? Trăire? Afecțiune? Ori altceva nelămurit ce vine fără știre? (Marian Malciu, „Celei ce nu mai este” – Te-am iubit ) Viata noastră, a oamenilor, este așa cum spunea...
Vladimir Albu [Negru] - magicianul cuvintelor
de Maria Prochipiuc
Astăzi vi-l aduc în fața voastră pe cel care în decursul celor 2 ani de acticvitate pe poezie.ro a reușit ca nimeni altul să transforme Negrul în Alb. Intrarea este liberă, vă aștept să-l cunoașteți...
Sonetul XV
de William Shakespeare
Cînd mă gîndesc că orișice răsare Stă doar o clipă în desăvîrșire, Că tot ce poartă scena asta mare E-nrîurit de-a stelelor rotire ; Cînd văd că omul ca și iarba crește Îmbucurat și frînt de-același...
Serafim se uită pe gaura cheii să vadă cum se îmbracă Domnul
de florian stoian -silișteanu
Serafim se uita pe gaura cheii să vadă cum se îmbracă Domnul În timpanul unei idei creștea un arțar Apele trase în matcă, altfel de soare, o singură pasăre Serafim tresări Fugea pământul de sub...
Lunca florilor - VI -
de Emil Iliescu
Stroici și Prigor se opriră la malul Siretului vrând parcă să dea semn de odihnă și lipovenilor. Știau că aceștia nu vor mai sta în spinarea lor decât prin locurile unde sperau că se vor ivi căi noi...
Și unde merg?
de Dimitrie Stelaru
Și unde merg? Știți, poemele - au mucegăit, vânturile nu mai au aripi, florile răsar pentru nimeni. Domnule, mă sufoci, mă sufoci cu dinții roților - în praf îmi sapi groapă, mănânci rotocoalele mele...
Omul
de Gherghina Tofan
Omul ! ca floarea ... Răsare și crește. Senină e zarea Frumos înflorește. Omu-i ca iarba ... Rămâne-n picioare Cât vântul și ploaia Nu-l bate prea tare. Omul ! ca bradul ... Tot drept ‘naintează,...