Poezie
Tăceri, oglinzi și sensuri
1 min lectură·
Mediu
împăcată cu sine
tristețea
mă înghite
din mers
ca pe un bob
de linte
de-am muri
și ne-am trezi
cu ochii întregi
să îi facem loc
veșniciei
înaintea
pământului
deschid adânc ochii
te privesc
și mă înfricoșez
omule
ești
tot
o rană deschisă
însingurări ale zilei
însingurările binecuvântate
ale celui alungat
de vocile care nu spun nimic
se adună singurătatea
ca apa rece în burdufuri
și ține pentru încă
o jumătate de sahară
între timp timpul devine prieten
chiar și când știi
că e prieten și cu nisipurile
omul ca iarba
zilele lui ca floarea câmpului
așa va înflori.
012.468
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Alexandru Mărchidan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 99
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 34
- Actualizat
Cum sa citezi
Alexandru Mărchidan. “Tăceri, oglinzi și sensuri.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/alexandru-marchidan/poezie/14073103/taceri-oglinzi-si-sensuriComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
RRRRrazvan rachieriu✓Împăcarea dintre sine și suflet alungă blazarea și obnubilarea, hrănindu-se cu depresie, și aduce armonia, echilibrul și sincronizarea dintre diferitele entități ale corpului, iar dacă am face pasul final înspre nefiind, ne-am trezi cu veșnicia în brațe și nu am ști ce să facem cu ea, poate am presăra-o peste rănile deschise pentru a le cicatriza, poate ne-am antifona cu ea solitudinea prelingându-se în timpul prieten, pentru ca sonoritățile ei să fie silențioase, auzite numai de noi.
0