"omul amar" – 20079 rezultate
0.02 secundeMeilisearchAdrian Ruscea
M am nascut intr o lume lume gri, care amortea dureros sub un cer negru. Oamenii vineti se miscau mecanic fara un scop si o vointa proprie. peste noi cernan du si cenusa urgiile unor nebunii... Razvratirile singulare fulgerau efemer Intunericul Rasaritului. Eram condamnati sa fim Omul Nou programabil si previzibil. Asa a fost pana cand Gerul a clocotit...
11 poezii, 0 proze
EPEugen Popiți
Pesemne că m-am născut la o dată ploioasă, altfel de ce mi-ar plăcea ploaia atât? Și, probabil, s-a întâmplat pe timp de noapte, altfel de ce aș avea această atracție nedumerită față de întuneric? Dacă, la momentul respectiv, aș fi fost întrebat de vreau să mă nasc, tot ce se poate să fi refuzat măgărește. Omul e un univers. Am depășit demult vârsta adolescenței, dar încă mă mai caut... Poezia mea?! Ooo..., un fel de-a răspunde mirării, un fel de-a surâde durerii, cum, mai sus, o stea, chiar și căzând e un fel de-a spune infinitului pe nume... Și-afară plouă...!
74 poezii, 0 proze
MCMihai Cantuniari
Mihai Cantuniari (n. 14 februarie 1945, București) este un poet și traducător român. Studii A absolvit liceul Matei Basarab în 1962 și Facultatea de Limbi Romanice, Clasice și Orientale a Universității din București, in 1967. Opere publicate * Poezii, 1977 * Ultramar, 1978 * Plante carnivore, 1980 * Nova, 1980 * Amadeus, 1983 * Bărbatul cu cele trei morți ale sale din ciclul Omul ca iarbă, jurnal intim, memorii, 2007 Traduceri A tradus din C. Valejjo, Mario Vargas Llosa, și O. Lara.
1 poezii, 0 proze
Omul Cu Sobolani
1 poezii, 0 proze
OComul din carligi
3 poezii, 0 proze
mitz omul
1 poezii, 0 proze
DNdragomir stefan(Iubeste Alegria SI Iubirea ,omul n
105 poezii, 0 proze
Marius Sutu
heh .. a shiny motherfucker
6 poezii, 0 proze
Lucian Bratu
azi sunt omul din lift
3 poezii, 0 proze
Rapid Daniel
Am fost nascut. Traiesc ... N-am murit ?
2 poezii, 0 proze
omul amar
de Ștefan Petrea
târziu m-am născut om dintr-o fiară domestică plapumele ochilor aveau pe ele zăpadă m-am născut om amar zăpada se topește pe ochi îngheboșat de gânduri amare mă îngheboșez și mai tare prin lăcrimare...
omul amar
de Ștefan Petrea
omul amar își încleie clipa în surparea diamantică a statuii omul amar este rece ca un chip de monedă, aducătoare aminte a toate vânzările omul amar flagelează râsetul, doar un sărut scăpat printre...
Smochinul
de Viorel Darie
Smochinul La marginea pustiului, pe drumul ce trecea dinspre Ierihon spre Ierusalim, era așezată o neînsemnată localitate, cu doar câțiva localnici, care trăiau din te miri ce. Mai ales în acest an,...
Înțelepciunea lui Solomon
de Constantin Stamati
Deșertăciunea deșertăciunilor, toate sunt deșertăciuni. În tânăra floare a tinerei vârste, Gustăi fericirea unui amor fraged; Dar vai! veșteziră amabila floare, Ce-mi mângâia ochii cu-a sa frumusețe!...
Fulguiri
de Angi Cristea
se ninge prea rar străzile cască hai la lopată dă zapada flască din mijlocul urbei /polei resemnat/ mi-am scrântit piciorul înghețând în halat mi te știu vulnerabil neatins de polei nu degust al tău...
Povestea de dimineață
de Marius Marian Șolea
Povestea de dimineață Rîuri uitate de către mișcarea timpului s-au adunat în neumblate păduri de rost al curgerii lor. ape nemișcate rostuiau marginile cerului și-l curățau de păsări, iar luna venea...
OMUL
de dudu
Omul este un regret amar Născut din lacrima lui Dumnezeu Își cântărește anii pe-un cântar Și își cântă amarul mai mereu. Este creat după chipul și asemănarea suferinței LUI Iar viața lui plânge cu...
Omul aproximativ
de Necula Florin Danut
VIII îmi amintesc de o dezamăgire șerpuitoare care își trage substanța amară din trecut navigînd fără lumină necunoscutul unde am văzut uneori deschizîndu-se pe fruntea cîntecului o oglindă ca o...
Omul cu brațul retezat
de Andrei Pavel
Cu pieptul costeliv se răsucesc în scrâșnete din os de aramă, remușcări amare ce prevestesc infernul împovărat de teamă. Zorii aclamă aerul mulat pe orificii cu forme de lut. Infinitul de-azur...
Amăreșteanul înamorat
de Ica Ungureanu
Tot cu ochii la muiere, Omul a oftat adânc: \"Ochii văd, stomacul cere, Zău că-mi vine s-o... mănânc!\"