"ochii se terminau întotdeauna frumos" – 20135 rezultate
0.05 secundeMeilisearchMares Raluca Maria
Buna! Eu mă numesc Mareș Raluca Maria, am 9 ani și sunt din Brăila. Acum, ca am făcut cunoștiință,vreau să vă spun ceva : vreți să fiți prieteni cu mine ? Știu că uneori sunt inervantă, dar eu nu sunt așa mereu. Scuze, vroiam să spun că mai nimeni nu mă place, și ,măcar tu să fii prieten/prietenă cu mine ! Am o familie foarte amuzantă, mai ales când vine vorba de baie.Cine face primul ? Mama ! Cine face ultimul ? Tata ! Cine face al 3 ? Eu ! Și uite așa se termina o zi frumoasă de sâmbătă sau vineri. Ei, cam atât despre mine ! Acum despre animalele mele de casă. Dar cu papagalii mei a fost o poveste tristă ... Mi-au murit! Asta e tot, despre ei. Și aveam 3: Coco, Alice și Paco... Dar mai am destule animale. Am un câine. Să vi-l prezint : RASA : ciobănesc german CULOAREA BLÃNII : maroniu-galben OCHII : caprui Și cam atât despre el... Dacă vreți mai multe informații despre animalele mele, scrieti într-un mesaj.
3 poezii, 0 proze
Stefan Leon Orzu
Vad ca toate textele postate de mine sunt catalogate drept "nesatisfacatoare". comentati-ma, oameni buni, injurati-ma cu patima si spuneti-mi cat sunt de dobitoc, sa stiu si eu ce-mi lipseste(in afara de creier). Despre mine: Am terminat Colegiul Costache Negruzzi din Iasi, locul unde formarea mea spirituala s-a conturat cel mai bine si unde am invatat sa deschid ochii larg. Nu e meritul liceului in sine, cat a oamenilor de acolo, atat colegi, cat si (unii) profesori. In prezent sunt student al Facultatii de Informatica Iasi, univ. Al. I. Cuza, si indiferent de orice ar crede majoritatea, acolo se afla oameni care au imaginatie vie si care pot crea mult mai mult decat programe de calculator.
7 poezii, 0 proze
Liliana Mușuc
Sunt zbor dacă-mi țeși aripi/Sunt dor dacă-mi făurești colivie/Sunt înger când ochii tăi se roagă/Și demon când ei acuză/Sunt prinț când am vise-n buzunar/Și cerșetor când le pierd.
20 poezii, 0 proze
Ardelean Alexandra
Incerc sa ma descriu cautand in adancul sufletului,dar gasesc doar mici urme de amintiri si picuri de gheata cristalizati.Ochii mei se afunda in apele verzi,iar parul meu luceste distinctiv in razele soarelui acum intunecat.Cine sunt eu? Asta nu voi stii niciodata.
4 poezii, 0 proze
A V
Ar fi multe de spus aici dar in acelasi timp nu ar trebui spus nimic. Sunt doar cineva care nu are nimic special. Sunt doar cineva cu multe secrete care iti minte adevarul uitandu-se in ochii tai. Nu ma lua in seama, nu imi place sa mint. Dar o mai fac uneori. Toti o facem. Cine sunt eu, zici? cine sunt eu? Cum as putea sa iti spun tie din moment ce nici eu nu stiu? Sunt doar eu. Si atat!
25 poezii, 0 proze
Oană Sînziana
las asta sa se descopere pe parcurs...
1 poezii, 0 proze
Turcan Catalin
Sensibilitatea si nesigurantza se citesc in ochii mei ...si in poeziile mele cred ca e acelasi lucru.
2 poezii, 0 proze
Mihai Chiriță
... ochii porți vii ale sufletului ... Trăiesc pe www.biomateriale.ro și visez pe www.poezie.ro N.B. Interzis a se introduce texte din această pagină pe blog-uri personale, alte site-uri sau publicarea sub orice formă fără acceptul expres al autorului
83 poezii, 0 proze
Raluca Oprita
Se născuse dintr-o noapte nedorită cu secunde rupte de timp răscolea ca o spaimă fața neînțeleasă a lucrurilor se oprea rar de tot neștiut de târziu se zărea o umbră în stâncă strângea întunericul ca pe niște șoapte abia rostite gândurile foite între mâini rugă pentru timpul ei deloc grăbit egal de tăcut odată cu plecarea peste gesturile obscure își furișa ochii ca o pală de vânt după o atingere după fiorul care mima căldura unei promise dimineți.
63 poezii, 0 proze
Farcaș Alexandru-Emil
Visez cu ochii deschiși, și totodată încerc să raman cu picioarele pe pământ. Când se intâmplă să mă ridice vântul, mi-e teamă de momentul în care voi pune picioarele înapoi pe pământ, insă mă gândesc că e singura soluție. Decât a trăi într-o continuă iluzie? și caut cea mai ușoară metodă de a-mi face aterizarea cât mai lină. Odată cu picioarele pe pământ, mi-e greu să mă mențin, capul fiind la un metru și ceva in aer. E mai sigur, dar asta nu mă împiedică să îmi doresc mai mult. Un simplu elev la un liceu oarecare din Satu Mare. Născut pe 16 noiembrie 1993.
14 poezii, 0 proze
ochii se terminau întotdeauna frumos
de Ursu Marian Florentin
ochii tăi se terminau întotdeauna frumos uneori într-o lumină adâncă altădată într-o vale căpruie la lăsarea de noapte sa prefăceau în perle vii pe la colțuri ca să ți le poată culege vântul cu...
Pizdet
de Alexandru Vakulovski
Alexandru Vakulovski PIZDET r o m a n Se dedica tuturor prietenilor mei, tuturor celor care au trecut peste aceasta realitate (unii nu s-au mai intors) - din disperare, din sila, din nemultumire, de...
Suntem o muscă amestecată în nisip
de Fluerașu Petre
națiunile întineresc oceanul a fost înverzit de steaguri suntem viitorul suntem trecutul scârbos suntem aici nu mai există decât punctele de acumulare a iubirii și nici măcar ele nu pot stoca...
***Sâmbure de toamna***
de Diana Buftea
..... -Gabi, de ce sintem asha si nu altfel? intrebă Dya brusc -Asa cum, bebitza lui Zafiu? -Asa...\"bebitza lui Zafiu\", de exemplu! -Hm! Incă te miră chestia asta..Si noi incă sintem zburatori!...
Bătrâna
de Marian Malciu
Fă-te, suflete, copil Și strecoară-te tiptil Prin porumb cu moț și ciucuri, Ca să poți să te mai bucuri. („Creion” - Tudor Arghezi) Era prima zi de duminică a acestei primăveri în care Tudor a reușit...
Clar de luna
de Alex Paven
Pe raftul de lemn masiv se vedeau clar doar doua bibelouri. Orice alte obiecte erau ascunse de intuneric. O raza de lumina lumina doar cele doua bibelouri: o pisica alba, cu o atitudine tipic...
Parerile de rau ale unei virgine
de Adrian Roditis
Iti cautam buzele in palma dar nu-ti gaseam decat sarutul Rece,de vinilin Cerul de carton ne ameninta cu stele... Traisem diforme dimineti Iar glasul tau se obisnuise cu mine...Deci nu mai spunea...
Lacrimi de crocodil
de sophia elisa coreli
De când se știa, Valeriei îi mergeau toate alandala! În sensul că nimic nu se lega și la ea, ca la restul lumii, cât de cât, normală! Când era în clasa a unsprezecea, un vecin văduv, trecut de...
Cum trece timpul...
de Ileana Popescu Bâldea
… împachetat frumos în noi, fără să știm și deșirat doar când ieșim din el, cu grație, cu acceptare sau revoltă, cu… Dar, ce mai contează? Plecăm undeva aproape sau departe, poate vedem sau nu dâra...
Adagio
de Radu Tudor Ciornei
ea era diferita stia asta , nu, nu ma intrebati de unde sau cel putin nu ma intrebati pe mine ea isi chema supusii prin semne (da cititorule , sau prin noduri ) stia ca este asa cum nimeni nu poate...
