Liliana Mușuc

Ca o clipă tandră de visare ai apărut în viața mea, cu tine fericirea nu are hotare, fără tine eu nu pot exista.

Când te depărtezi în singurătate ia cu tine clepsidra cuvintelor mele și descoperă într-o albă noapte ce taină se ascunde în ele.

Copil ieri,răsfoind din întâmplare Cartea Vieții a descoperit uimit că sunt ascunse, prin gălăgia de culori și zâmbete monna-lisiene, mâini ce se roagă la margine de noapte cutremurate de povara unor

Toamna venise când mi-am aruncat prejudecățile într-un sertar și cu un dulce"adio!" pe furiș,am pecetluit frunzele de stejar jilave,ruginite la fereastra cu pleoape îngenuncheate de noaptea în

A intrat pe neașteptate în odaia mea și zâmbește trist printre aburi de cafea În buzunaru-i de la piept zăresc niște obrăjiori este un măr,îl așez șovăind lângă necitite scrisori. De ce mărul

Are alură de Goliat păzea...să-l fi mâniat Dar nevasta e năpasta- are randez-vous cu tipii că el bate doar câmpii

Uneori cuvintele sunt ca un stol de rândunele pribeag între ceruri și pământ căutând zadarnic rima Paradisului spulberată de șăgalnicul vânt Si uneori sufletul simte tortura insomniei veșnice când

Vara vine din adânc, cu mantia sa verde, dăruită de pâmânt Și poposește într-un poem, născocit în noapte, de insomniacul boem Și pleacă vara...în amintire, cu poveștile sale de iubire cu valuri

Luni,criză de timp în orice anotimp Marți,clipe grele în trei ceasuri rele Miercuri,se ține post dar se stă la post Joi,argonaut nerăbdător către week-end-ul următor Vineri,erată săptămânală în prag

Tic-tacul orologiului fărâmițează timpul în ore, minute și secunde cu aceeași durată.Tic-tacul inimii fărâmițează viața în dimineți și amurguri,senine sau mohorâte,ilare sau patetice. Zilele sunt

Îl aștept,inima cha cha dansează Mă așteaptă,nervii step dansează Ne întâlnim,încingem o sârbă în doi Ne iubim,valsăm în parfum de caprifoi Ne căsătorim,în pași de tango începem și sfârșim

Timidul nu ridică pumnii spre cer când nouri cerniți îi umbresc destinul,ia doar condeiul și făurește din file,o cupă în care clocotește veninul. Timidul nu caută râvnitul"Eldorado"când de mizeria

el nu se lasă mai prejos și vrea să ajungă cât mai sus dar oboseala l-a răpus că lumea e cu susu-n jos.

Sosește toamna-sobru dirijor, sub bagheta sa rozele mor, vântul fredonează"Corul Sclavilor" ,zarea e tulburată de graba aripilor În acest melancolic decor ,ochii sunt arși sub lacrimi de

Într-o celebră mahala,o babă se pieptăna,fiindcă o zbârliseră, fără sentimente,oameni și evenimente Baba aflase din ziare,că în clipe incendiare,este foarte indicat, părul să fie pieptănat

Copilul întreabă,rolul său este de"a afla" Tânărul visează,rolul său este de"a realiza" Bătrânul iscălește,rolul său este de a"oferi"lumii răspunsurile găsite și ceva-ul realizat de-a lungul vieții.

aș vrea să mă reîntorc în copilărie, grija mea doar joaca să fie, aș vrea un pocal cu apă vie, visele toate să reînvie, și un petic de rai aș mai vrea, pentru gândul ostenit de clipa cea grea.

Frumosul e scris în suflet și se citește-n ochi, toamna e scrisă-n timp și o citim pe frunze, lacrimile sunt nescrise dar le citim în ochi și pe frunze, uitarea este nescrisă dar se citește-n noi.

Cine sunt eu? pentru mâinile tale sunt rouă și petale, pentru cele străine sunt ghimpe furios, pentru ochii tăi sunt fruct pârguit, pentru cei străini sunt viermănos, pentru auzul tău sunt