Catrenul Dragostei
Ca o clipă tandră de visare ai apărut în viața mea, cu tine fericirea nu are hotare, fără tine eu nu pot exista.
Povață
Când te depărtezi în singurătate ia cu tine clepsidra cuvintelor mele și descoperă într-o albă noapte ce taină se ascunde în ele.
Apoteoza mâinilor
Copil ieri,răsfoind din întâmplare Cartea Vieții a descoperit uimit că sunt ascunse, prin gălăgia de culori și zâmbete monna-lisiene, mâini ce se roagă la margine de noapte cutremurate de povara unor
Toamna venise,timpul încremenise,zeii zâmbeau...
Toamna venise când mi-am aruncat prejudecățile într-un sertar și cu un dulce"adio!" pe furiș,am pecetluit frunzele de stejar jilave,ruginite la fereastra cu pleoape îngenuncheate de noaptea în
De ce mărul este roșu?
A intrat pe neașteptate în odaia mea și zâmbește trist printre aburi de cafea În buzunaru-i de la piept zăresc niște obrăjiori este un măr,îl așez șovăind lângă necitite scrisori. De ce mărul
Ringul Căsniciei
Are alură de Goliat păzea...să-l fi mâniat Dar nevasta e năpasta- are randez-vous cu tipii că el bate doar câmpii
Uneori
Uneori cuvintele sunt ca un stol de rândunele pribeag între ceruri și pământ căutând zadarnic rima Paradisului spulberată de șăgalnicul vânt Si uneori sufletul simte tortura insomniei veșnice când
Voiaj
Vara vine din adânc, cu mantia sa verde, dăruită de pâmânt Și poposește într-un poem, născocit în noapte, de insomniacul boem Și pleacă vara...în amintire, cu poveștile sale de iubire cu valuri
Destin Dansabil
Îl aștept,inima cha cha dansează Mă așteaptă,nervii step dansează Ne întâlnim,încingem o sârbă în doi Ne iubim,valsăm în parfum de caprifoi Ne căsătorim,în pași de tango începem și sfârșim
Condeiul-amicul timidului
Timidul nu ridică pumnii spre cer când nouri cerniți îi umbresc destinul,ia doar condeiul și făurește din file,o cupă în care clocotește veninul. Timidul nu caută râvnitul"Eldorado"când de mizeria
Sisif
el nu se lasă mai prejos și vrea să ajungă cât mai sus dar oboseala l-a răpus că lumea e cu susu-n jos.
Toamnă și-n suflet
Sosește toamna-sobru dirijor, sub bagheta sa rozele mor, vântul fredonează"Corul Sclavilor" ,zarea e tulburată de graba aripilor În acest melancolic decor ,ochii sunt arși sub lacrimi de
Proverb
Într-o celebră mahala,o babă se pieptăna,fiindcă o zbârliseră, fără sentimente,oameni și evenimente Baba aflase din ziare,că în clipe incendiare,este foarte indicat, părul să fie pieptănat
Aș vrea...
aș vrea să mă reîntorc în copilărie, grija mea doar joaca să fie, aș vrea un pocal cu apă vie, visele toate să reînvie, și un petic de rai aș mai vrea, pentru gândul ostenit de clipa cea grea.
Cine sunt Eu?
Cine sunt eu? pentru mâinile tale sunt rouă și petale, pentru cele străine sunt ghimpe furios, pentru ochii tăi sunt fruct pârguit, pentru cei străini sunt viermănos, pentru auzul tău sunt
