"oameni prea cuminți" – 20228 rezultate
0.02 secundeMeilisearch
BRbarbu roxana-maria
am vazut lumina zilei pe 21 iunie 1990,in orasul bacau,dar ,am avut norocul de a-mi petrece primii ani ai copilariei intr-o lume de vis,intr-un sat linistit,aflat pe malul stang al dunarii ,un sat cu oameni cuminti,si cu frica de Dumnezeu.am scris inca de mica,si aveam satisfactia de a-mi fi ascultate poeziile.dupa cum era obiceiul prin acele locuri,ieseam seara dupa o zi lunga si obositoare,cu totii ,la poarta.femeile,unele coseau,altele torceau lana sau impleteau,in timp ce barbatii curatau porumb sau alte mestesuguri ce le voi mentiona in alte imprejurari; eu,nefiind prea multi copii pe-acolo,aveam de fiecare data privilegiu de a fi in centrul atentii,si astfel imi erau ascultate poziile.dupa ce am mai crescut ,nu am mai avut la tara timp de scris,fiind programul mult prea incarcat,dimineata la trei plecam la camp,si ne intorceam o data cu soarele ce se lasa peste sat.dar asta nu m-a impiedicat sa adun impresii si sa memorez imagini de o tulburatoare frumusete si...
4 poezii, 0 proze
Marinciu Andreea Claudia
M-am nascut intr-un sat de langa granita. un sat de oameni prea curiosi care nu mi s-au potrivit. Acum sunt studenta la Litere, in Iasi, un oras de oameni amortiti, care parca nu mi se potrivesc. unde o fi locul meu?
1 poezii, 0 proze
CICiocoiu Ioana
Nascuta sub creasta de munte, intr-un bloc de beton din fata unui camp de albastrele...ajunsa in prezent intr-o lume de beton,cu sufletul trudind spre creste printre oameni cu ochi prea albastri.Etapele... s-au ars...
3 poezii, 0 proze
Dragus Andreea
M-am nascut in Cluj! Sunt produsul a doi oameni simpli, poate prea sensibili. Asadar, eu sunt de doua ori mai simpla si mai sensibila. Am absolvit Facultatea de Stiinta Mediului, cu rezultate mediocre. Nu m-am zbatut pentru rezultate fabuloase. Abia acum invat sa invat! Sper sa mor invatand...
2 poezii, 0 proze
Alexandru Ciobanu
Părinții, Ion și Ecaterina, oameni obișnuiți; s-au întâlnit și s-au plăcut. După un scurt circuit de câțiva ani, fiecare a mers pe drumul lui. Din flamă, M-am născut eu, la 27 ianuarie 1947 în București. Am avut o copilărie minunată, la bunici. Minunată copilărie am avut, undeva într-un ținut neiubit de nimeni, fiindcă era prea departe de toți. Un ținut pe care toate administrațiile l-au ignorat fiindcă le era peste mână. A fost pe rând când de Vlașca, când de Teleorman, când de Videle, când de Alexandria, cand de Giurgiu, dar nu s-a lipit nicăieri și a rămas pe loc. De oriunde ar fi venit banii bugetari până acolo se terminau. Acolo nu era asfalt, nu era canalizare, nu era electricitate; apa și-o scotea fiecare de lângă casă, ca să-i ajute circuitul în natură. De acolo lumea pleca, dar eu veneam. Acolo nimeni nu se întoarcea fiindcă peste tot era mai bine. Era un fel de never land, dar era nevărlendul meu, pe care îl iubesc și acum. Un nevărlend la 65 de kilometri de București. Acolo...
66 poezii, 0 proze
Eugen Onoscenco
Nascut in Chisinau....la 29 Mai.. De mic eram inconjurat de Proza..Schite...Literatura. La un moment dat cind m-am trezit din acel vis frumos deja eram un baiat prea mare pentru poezii !! Insa unii oameni..mai bine zis prietenii m-au incurajat in general imi duc viata foarte activ sunt pasionat de box..inot..schite,,drama,,POEZII Ma straduiesc sa imi duc viata la maxim...fara piedici
1 poezii, 0 proze
IBioana bolba
biografie Februarie, 1973, Oradea, România -copilărie prea complicată ( de atunci tot caut răspunsuri la inexplicabil) - școli și studii, câteva diplome - mă atrage Lumina de la căpătul drumului, natura cu tot foșnetul ei, câteva răsărituri, apele limpezi, dealurile din Peștiș și biserica de lemn, cărțile unor oameni deștepți - poezia e doar forma în care îmi permit să "respir". În rest, iubesc. cosmina.bolba@yahoo.com
142 poezii, 0 proze
ATAnghelina Tiberiu
Bucurestean pierdut printre muntii cavernosi si umpluti pana la refuz cu fiinte, ridicati inca dinaintea existentei. Ma uit prea adesea in mine cautand un raspuns pentru cei din exterior, uitand mereu ca viata este doar imitatie... pentru ca asa cum a trait primul dintre oameni asa vor trai toti: cu stiinta mortii si frica neexistentei. Contact: http://tezeu.wordpress.com/ at_tezeu@yahoo.com at.tezeu@gmail.com
27 poezii, 0 proze
AHAna Leibovici Hutanu
Biografia poeziei mele cuprinde anii 1994-1998, adică între 15 și 19 ani. ...După aceea am fost mult prea ocupată să-mi trăiesc viața, așa cum a fost ea până acum, cu bune și cu rele. De ce scot la lumină toate acestea la 30 de ani? Nu m-am gândit, poate pur și simplu le-a venit vremea sau mai degrabă pentru că cineva m-a învățat să nu-mi fie rușine de ceea ce am fost, fiindcă am devenit astfel un om mai bun. M-am reîntors la cuvintele simple. Vreau să mă scutur de mantia îmbâcsită a expresiilor savante - intelectualitatea nu stă în utilizarea câtor mai multe neologisme și în fluturarea superiorității în fața prostiei. Înainte de toate suntem oameni, avem cu toții momente memorabile de prostie, de naivitate, de neputință, când toată școala pe care am facut-o se reduce la un "ăăă..." paralizant. Vreau să îmi redescopăr umanitatea, cu toată stângăcia ei. Vreau să uit în aceste momente de meseria mea și de ochii celorlalți. Nu vă place, nu vă uitați. Mă mândresc cu faptul că sunt doar un...
28 poezii, 0 proze
DSDumitru Sava
Conceput pe prispa casei părintești într-o noapte de vară cu lună plină am fost predestinat să fiu “vâslaș pe submarin” ori “lunaticul de pe Terra”. Barza m-a scăpat în ograda unor oameni sărmani care, de atâta trudă, rămăseseră numai suflet. Am fost un copil minune. Pe la șapte ani știam etnologia neamului meu și învățasem războiul din Rusia sub sticla afumată a lămpii, din a cărei palidă lumină tata făcea amfiteatru și teatru de operații militare. Deși, la școală, eram mereu premiant “moșul” venea rar de sărbători. Nu mă vedea! Pentru că ai mei făceau mereu economie la gaz. Ori coșul casei era prea mic. Pe la unsprezece ani încă mă mai țineam de coada vacii și umblam cu sloiurile pe Dâmbovița. Apoi am plecat în cătănie la un liceu militar. Și cătană am rămas. În serviciul lui Ares, Psyhe și episteme! Am fost paznic de aerodrom, profesor de școală înaltă, sfetnic de taină, sol și iarăși paznic… de cărți. Am rostit solemn: ”Vă ordon faceți ca mine!” și “Servesc patria!” Am mâzgălit...
1000 poezii, 0 proze
oameni prea cuminți
de Daniela Luminita Teleoaca
singură pe un drum căutând o stradă, un nume exact cu cifră și atmosferă trecători apatici fiecare la timpul și locul său ridică din umeri literele străzii mele sună straniu ca dintr-o altă lume nu...
La cules de rodii în cartierul Rahova 26
de Anni- Lorei Mainka
Aici, la Köln, mulți pleacă de sărbătorile de Crăciun de acasă fără nici un regret; se grăbesc, lasă impresia unei evadări obligatorii din propriul prezent. Fug repede și mai ales departe de...
Universul copilăriei
de Vieriu Despina Mihaela
Ador Crăciunul! Aștept într-un mod egoist această sărbătoare, de ca și cum aș trăi-o numai pentru mine. Magia bradului, a luminițelor care-l împodobesc, frumusețea colindelor ce răsună de...
Florii (Intrarea lui Isus în Ierusalim)
de Mărușteri Marius
Mulțimea Te-așteaptă, copii și părinți, Covor de verdeață ți-aștern înainte, Doar asinu-și grăbește iar pașii cuminți, Parc-ar vrea să te scape de cel ce Te vinde. Și gloata Te-aclamă, vuind...
de dor
de Eliza Popescu
Ai plecat.Si mi-ai lasat sufletul gol si pustiit ca o umbra de hartie pe marginea unui inceput de plans.Te-as striga inapoi dar nu mai privit in ochi si n-ai cum sa m-auzi.Bat prea multe clopote...
Povești de adormit fetițele cuminți
de Maria Gold
Era primăvară, o primăvară din acelea care prevesteau lucruri nemaiîntîmplate, nemaivăzute și nemaitrăite de fetița Iulia. Iulia era o fetiță cuminte, cum sunt majoritatea fetițelor din țara lui...
erezii
de Valeriu D.G. Barbu
zburdă haotic zeii căzuți de pe sărma prea-ntinsă se cred oameni și tânjesc un dram de-absolut – un fel de halucinogen poeme instant se vând la plic ilicit pe la colțuri de galaxii – poeții au nativ...
din însemnările unui călător înspre capătul nopții
de Dana Banu
atât de mulți oameni clipind scurt într-o țară cu jaluzelele trase nu înțeleg nimic din tremurul genunchilor din zgomotul permanent al străzii din răsuflarea fierbinte a zilei care cade ghilotină pe...
poezie de îmblânzit primăvara
de Dana Banu
pe Corso trec vânzători de vârste cuminți nu cumpăr nimic călătoresc prin mine la pas sunt un nabab al zilelor inutile am acasă 1000 de pietre și niciun vers născut din senin am pletele încă în vânt...
oamenii se împart mai nou după culoare
de Dana Banu
e liniște în Drumul Taberei pensionarii cuminți cresc flori pe balcoane largi trotuare zâmbesc astenic în soare tramvaie obeze duc cu ele departe o nou-nouță și albă singurătate prăvăliile surâd a...