Sari la conținutul principal
Poezie.ro

"oameni care mor"20228 rezultate

0.01 secundeMeilisearch
41 rezultate
Clubul Poeților Dispăruți

Clubul Poeților Dispăruți

ColecțieRubrică3 texte

Interviuri virtuale cu scriitori și oameni de cultură. Răspunsurile nu sunt imaginate, ci sunt rezultate din prelucrări realizate cu ajutorul inteligenței articiale asupra operelor acestora și asupra informațiilor cunoscute despre ei.

de Radu Herinean

Ioana scrieIS

Ioana scrie

AutorAtelier

OM, oameni, s.m. 1. Ființă superioară, socială, care se caracterizează prin gândire, inteligență și limbaj articulat, iar din punct de vedere morfologic prin poziția verticală a corpului și structura piciorului adaptată la aceasta, mâinile libere și apte de a efectua mișcări fine și creierul deosebit de dezvoltat. ♢ Loc. adv. Din om în om = de la unul la altul. Ca de la om la om = în mod sincer, deschis, prietenește. ♢ Expr. (A fi) la mintea omului = (a fi) evident, clar. (Nu-i) nici picior de om sau nu-i (nici) picior de om = (nu-i) nimeni. Om ca (toți) oamenii = om obișnuit, care nu se deosebește prin nimic esențial de alții. Ca omul = cum se întâmplă sau s-ar putea întâmpla oricui. Ca oamenii = cu manifestări obișnuite oamenilor; cum trebuie, cum se cuvine. Om bun! = răspuns pe care îl dă o persoană care bate la ușă pentru a-l asigura pe stăpânul casei că vine cu intenții bune. ♦ Persoană integră, care întrunește calități morale deosebite, care se remarcă prin...

38 poezii, 0 proze

Radu IulianaRI

Radu Iuliana

AutorAtelier

Asa eram odata: "Dornica de libertate si suferind de lipsa ei,dornica de cunoastere, de oameni, nebuna dupa copii, nebuna dupa calatorii ( pe care le voi face probabil in alta viata -sau in aceasta, dar doar cu puterea imaginatiei), cu sufletul sfartecat de neputinta umana asupra mortii fizice, cu o mare lacrimi latente, asteptand parca prilejul sa iasa la suprafata, sa-mi incetoseze ochii, in ciuda luminii lor si a zambetului vesnic din ei si de pe buzele mele. Ma zbat in permanenta intre doua lumi si inca ma tarasc, nu zbor! Incerc sa gasesc adevarul unic pe propria mea cale, Practic o autoeducatia continua, neobosita pe care mi-o aplic cu zambetul pe buze!" Acum doar sunt.

16 poezii, 0 proze

OJ

ozanda johanes

AutorAtelier

Sunt un om absolut obisnuit, unul dintre aceia pe langa care treci fara sa-l observi. Aproape invizibil. Totdeauna am fost indragostita de ceva sau de cineva . Intai am iubit satul in care m-am nascut , un sat de munte cu oameni calzi. Acolo am invatat sa iubesc oamenii, copacii, vantul. Am iubit ca un adolescent , cu inflacarare, apoi ca un om matur, cu ratiune aproape. Acolo am scris primele poezii. Am gasit in fiecare om pe care l-am intalnit ceva care sa-mi atraga atentia , o trasatura fizica sau morala care e unica. Imi iubesc copilul ,prin care retraiesc din nou toate etapele vietii . Sunt medic si imi iubesc pacientii ; de la ei am invatat ca omul isi scoate la iveala acea parte buna mai ales cand e in suferinta. Si ca in oricare individ, oricat de rau ar fi, tot exista o farama de bunatate. Imi doresc sa pot avea in suflet tot restul vietii puterea asta de a iubi. Ceva...Sau pe cineva..

4 poezii, 0 proze

Haran GiorgiaHG

Haran Giorgia

AutorAtelier

Sunt nascuta in 30 martie 1997,in Brasov. Momentan studiez arta la un liceu de specialitate, intr-o clasa de plasticieni. De mica am iubit sa desenez, pictez, compun,scriu. Arta reprezinta viata iar prin ea, portalul spre propria mea lume nu se va inchide niciodata. Nu am nevoie sa fiu iubita mai mult decat trebuie, prefer sa raman cu panza langa mine si penita din calimara decat cu oameni falsi ce imi distrug increderea. Nu sunt cine stie ce faptura deosebita, chiar daca unii asa ma considera. Sunt pur si simplu o marioneta care innoata intr-o mare plina de deseuri. Marea -viata- deseurile-necazurile- care polueaza marea. De ce m-am nascut? Sa fiu cineva. De ce traiesc? Sa ajung cineva. De ce am sa mor? Am sa mor drept cineva important. ~ multumesc tuturor cititorilor~ Sa pornim campania de "ecologizare" a marii~!

6 poezii, 0 proze

Vidiadhar NaipaulVN

Vidiadhar Naipaul

AutorClasic

V.S. Naipaul Sir Vidiadhar Surajprasad Naipaul (n. 17 august 1932, Trinidad-Tobago) este scriitor de limba engleză din spațiul fostelor colonii britanice. Este laureat al Premiul Nobel pentru Literatură în 2001 și Cavaler al Coroanei Britanice în 1990. Motivația Juriului Nobel: "Domeniul literar al lui Naipaul s-a extins mult dincolo de insula Trinidad, primul său subiect, iar acum cuprinde India, Africa, America de la sud la nord, țările islamice ale Asiei și, nu în ultimul rând, Anglia. Naipaul e moștenitorul lui Conrad, ca unul care analizează din perspectiva unui moralist destinele imperiilor: mai exact, ce anume fac ele din oameni" Date biografice: Născut la Chaguanas (Trinidad-Tobago) într-o familie hindusă, la vârsta de 18 ani ajunge în Anglia, la studii. În 1953 obține licența în litere la University College d'Oxford. Volumul de debut The Mystic Masseur este publicat în 1957. Opere de ficțiune 1957 – The Mystic Masseur 1958 – The Suffrage of Elvira 1959 – Miguel Street 1961 –...

0 poezii, 0 proze

Dancu Andreea-DianaDA

Dancu Andreea-Diana

AutorAtelier

Am putut vreodată să aleg între a mă îndrepta către interior sau exterior? Am putut atunci, albă și nepăcătoasă, să-ți reintru în uter, Mamă? M-am încuiat pentru prima oară în propria-mi piele și apoi în pereți și granițe de timp și spatiu. Nu sunt decât omul-țestoasă, care, în ciuda zecilor de învelișuri de piele sau piatră... se teme. Ce pradă usoară. Țestoasă fiind, mă târăsc către mare. Marea de oameni - să mă înghită, să mă cuprindă, să mă înece. Căci în albastrul chipurilor, în albastrul mării mascate elegant pentru balul omenirii, zace negrul smoalei în care-mi odihnesc membrele. O să mă reproduc, asemeni reptilei leneșe pe care o reprezint printre voi, și apoi o să-mi depun ouăle minții sub nisip, ascunzându-le de vulturi. Imediat după, mă voi întoarce să mor pe propria-mi plajă de idei, știind că nu le voi mai vedea... niciodată. Sub piele și carapace - din noiembrie '88.

8 poezii, 0 proze

CS

Ciprian Simut

AutorAtelier

-nascut in 1983 pe 5 mai, in Oradeea -clasele 1-4, terminate la Scoala Generala nr 16, -clasele 5-8 la Liceul Aurel Lazar, -clasele 9-12 la Liceul Teologic Baptist Emanuel, toate in Oradea... M-am nascut intr-o familie de oameni simpli, dar cu o baza etica, spirituala si morala atat de solide incat nu puteam sa trec prin cei cativa ani de viata fara sa fiu si eu zidit pe aceasta stanca! Mama, tata, fratele meu imi sunt forta, ghid, suflet, incurajare, dragoste, lacrima, indurare, zambet, eliberare...imi sunt familie! De curand viata a primit o noua infatisare cand fratele meu s-a casatorit si acum am si un nepotel! Cei care sunt in situtia mea ma inteleg! Hobby-ul meu este cautarea, iar dupa ce caut imi gasesc implinire in cuvant, desen, gand, imaginatzie, prietenie, durere, bucurie, in adiere, in suspin, in incercari, in lacrimi, in privire...iar acum caut DRAGOSTEA! ...si iata: viata continua sa suspine, continua sa cante, continua sa... traiasca...

6 poezii, 0 proze

MB

Mihaela Beu

AutorAtelier

Am cautat implinirea in ceea ce era in jurul meu, in oamenii de langa mine, in zambetul persoanei iubite, in ochii celor care ma plac pentru ceea ce sunt, in raze de soare, in tot ce e frumos...si in poezie.Textele sunt scrise de-a lungul mai multor ani, prin ele reusind sa imi cladesc acele momente de relaxare, de rabufnire a furiei, de emotie si lacrimi, de iubire...Ele reprezinta transformarea mea ca persoana in tot acest timp, metamorfoza. Pentru toti cei care stiu ca "visele nu mor niciodata".......

19 poezii, 0 proze

AmneziAA

AmneziA

AutorAtelier

De ce oare/de ce oare/doamne de ce oare dc esti roman tre` sa fi stigmatizat peste hotare/de ce oare/de ce oare/doamne ce ma doare/caci atunci cand ei construiau catedrale/noi aparam crestinatatea la dunare in zale/ Cum p... mea sa nu`i urasc pe cei far` de cultura care mai mereu ne iau la p.../catalogandu`ne pe toti drept niste hoti........./trebie sa`mi percepi soundu` literalmente/caci sunt cantaret de rap eminamente/finalmente/mi`am scris istoria pe 4 pergamente desigur ca cele mai frumoase momente/etologii m`au privit si s`au crucit/m`au catalogat drept un savant/insa nu`i adevarat,doar modu` meu de viata este eclatant,uneori derutant alteori socant/...alerg bezmetic inspirand morbid`aroma`cetii/caci sunt bantuit de blestematu` dar al vietii/....Nu pot sa mai iubesc..caci oamenii sunt la fel ca si shogunii/iar eu ma zbat far` de putere in cusca de cristal a ratiunii.(extract from one of my future projects..this is Unda`ground abstract hiphop)

2 poezii, 0 proze

diaconu valentinDV

diaconu valentin

AutorAtelier

sub felinarul de la colt azi stau si imi amintesc plangand, cum jurai ca ma iubesti, ca nu ma parasesti, nici gand; cu o mana sterg obrazul, alta pare sa se inchine, cand prin ochii inlacrimati te zaresc, zambind pe tine. multe amintiri placute, multe vise ce nu mor, marile iubiri trecute si cad prada sentimentelor, caci la felinarul casei tale, azi ingrop zambind trecutul, in inima mea nu mai esti nemuritoare, azi te-am plans in schimb...vreau totul 100 de ani se duc intr-o zi, e putin, e prea scurta pt a fi traita dar prea lunga pt a gusta din veninul dezamagirii, nu? Uite o vorba care ma inspira: doar oamenii mici pot ajunge mari pentru ca cei mari sunt acum ingeri!

2 poezii, 0 proze

oameni care mor

de Valeriu Sofronie

ați întâlnit vreodată oameni care mor ? la început nu îți dai seama că tocmai ai întâlnit un om care moare oamenii ăștia sunt atât de mulți și seamănă atât de bine cu ceilalți încât vei dori în mod...

PoezieAtelier

oameni care mor

de vlad sibechi

am văzut oameni care mor la marginea patului lovind cu pumnii disperați coșul pieptului bunicu și-a vândut vaca și a murit într-o săptămână el își regla ceasul după animalul ăla intra în fiecare...

PoezieAtelier

sunt oameni care mor în picioare

de eugen pohontu

dacă astăzi m-ai aștepta într-o doară, bând apă în aceiași (ACEEAȘI)cârciumă bântuită de Ivănescu m-aș așeza lângă linia norocului tău părăsit și-aș închina o cană de vin de miercuri ca să-ți dorești...

PoezieAtelier

vorbesc despre lucruri care se întâmplă și o fac cât mai simplu

de Marinescu Victor

. Mama a urlat când m-a făcut. Oare i-o fi spus cineva, taci femeie, taci, ce dracului sau domnul Lăzărescu când s-a dus la spital, chiar a murit!? de fapt ce vreau să spun, e ca aș fi băgat o scenă...

PoezieAtelier

pe foaie

de Dely Cristian Marian

vorbesc în neștire uneori despre oameni care mor mai repede decât fluturii le citesc în antene, desenez flori ofilite ce trist, ce trist am îmbătrânit parcă nici uitătura nu mai e a mea nici aripile...

Atelier

Timp…

de Dumitrescu Elena

Sunt speranţe care mor înainte de a se naşte Sunt gânduri care rătăcesc Şi prinse de timp Se-ascund în spatele timpului. Sunt… Sunt oameni care vin şi vor să rămână Dar, drumurile lor se-ascund în...

PoezieAtelier

Nervi

de Gheorghe Popescu

Vise care au zburat de mult cu aripi lipite de brate, picioare de oameni care nu umbla in timp ce lumea se misca nebuneste in jurul lor. Visatorii zilei de azi inecati in litri de alcool si ingropati...

Atelier

Romanța vindecării

de Razvan Claudiescu

Iubiți oameni, sigur există un colț în inima voastră, Poate și-n sufletul vostru, de oameni ai pământului, Și acel loc e curat și strălucitor ca și frumosul soare, Și atunci când vei încerca și-ți...

PoezieAtelier

Nu-mi pasa!

de Fluerașu Petre

Nu-mi pasa! Ce des vezi oameni care plang cu durere Batrani care exulta la orice revedere Vedem zilnic la stiri cum se ridica in slavi tragedia Si ne miram adesea ca multi aleg reveria Lumea se...

PoezieAtelier