"oameni și sare" – 20229 rezultate
0.03 secundeMeilisearchNegoita Dorin Laurentiu
21 de ani, in prezent student la geografie, macabru dupa cum spun unii oameni, sarcastic si unul din cei multi care traiesc pe acest pamant incercand sa-mi creez propria perfectiune imperfecta.
2 poezii, 0 proze
Liu Zhanqiu
Liu Zhanqiu este un poet, traducator si critic chinez contemporan. S-a nascut in provincia Anhui, in anul 1936. Lirica lui este noua si tulburatoare. Este popular mai ales printre reprezentantii tinerei generatii. Incepe sa publice intens din anul 1978. Pe de o parte el vorbeste despre vocile interioare ale naturii, despre dorinta ca dragostea si toleranta sa domneasca intre oameni; iar pe de alta parte, cu entuziasm va comunica lumii profunda sa intelegere a vietii. Liu Zhanqiu incearca sa realizeze in poezia sa ceea ce el numeste \"poezia chineza usoara\", un fel de combinatie a modalitatilor de exprimare a poeziei occidentale si a celei chineze. Multe poezii ii sunt traduse in limbile engleza, franceza, rusa, sarba, japoneza, italiana s.a. A primit premiul pentru creatie poetica in anii 1985 si 1986.
5 poezii, 0 proze
Vladutu Catalin Marian
Nascut in Craiova intr-o zi de vara a anului 1980, si bineinteles intr-o zi de sarbatoare, adica iunie 24 Sanzienele sau Dragaica, mi-am continuat existenta, logic, facand tampenii si jucandu-ma pana cand am fost dus la o institutie numita "Scoala generala cu clasele I-VIII" nr.18, Craiova, Dolj. Am continuat-o cu un liceu de profil sanitar pentru autoturisme (auto),si dupa am continuat intr-o Scoala Postliceala Sanitara, pentru oameni de data asta, pe profil de radiologie. Pe acest profil, de asistent medical radiolog, lucrez actualmente (de 7 ani si sper ca pana la pensie!) intr-un spital din Craiova. Intre timp, de plictiseala si acaparat de zborul mustelor in timpul orelor de curs, am terminat Facultatea de Fizica la Universitatea din Craiova. Momentan scriu, tot de placere sau de plictiseala, aceste "poezioare" legate de viata de zi cu zi a cel putin 99,99% dintre noi. Cu respect, Catalin Marian Vladutu
5 poezii, 0 proze
Dumitru Sava
Conceput pe prispa casei părintești într-o noapte de vară cu lună plină am fost predestinat să fiu “vâslaș pe submarin” ori “lunaticul de pe Terra”. Barza m-a scăpat în ograda unor oameni sărmani care, de atâta trudă, rămăseseră numai suflet. Am fost un copil minune. Pe la șapte ani știam etnologia neamului meu și învățasem războiul din Rusia sub sticla afumată a lămpii, din a cărei palidă lumină tata făcea amfiteatru și teatru de operații militare. Deși, la școală, eram mereu premiant “moșul” venea rar de sărbători. Nu mă vedea! Pentru că ai mei făceau mereu economie la gaz. Ori coșul casei era prea mic. Pe la unsprezece ani încă mă mai țineam de coada vacii și umblam cu sloiurile pe Dâmbovița. Apoi am plecat în cătănie la un liceu militar. Și cătană am rămas. În serviciul lui Ares, Psyhe și episteme! Am fost paznic de aerodrom, profesor de școală înaltă, sfetnic de taină, sol și iarăși paznic… de cărți. Am rostit solemn: ”Vă ordon faceți ca mine!” și “Servesc patria!” Am mâzgălit...
1000 poezii, 0 proze
oana blandiana betlevy
Ca fiecare , a trebuit sa fiu mai intai nascuta , deprinsa cu primii pasi , sa fiu iubita , sa iubesc, sa fiu dezamagita in rasfatul ce ma caracterizeaza, sa ma trezesc dupa un somn cuprins de lacrimi, sa invat ceva despre oameni , sa continui ceea ce nu mereu inteleg : viata. Asa cum in cateva ocazii din graba pasilor ceva m-a tintuit in poluatele intersectii , ademenindu-ma cu iluzia ca voi fi spusa cu secretul existentei , tot astfel mi-au pus ganduri in vorbe scrise si penel in mana pentru a le face vazute citirilor. Nu am o “biografie”, sunt o femeie care isi uita poeziile pentru ca nu le crede ale sale; dar recunosc ca simt o altfel de fericire trecand emotional prin ele; Sunt nascuta in Bucuresti, si traiesc monologuri voite a fi lirice pe scena virtuala a site-ului Agonia . Multumesc.
13 poezii, 0 proze
Constantin Fântâneru
Constantin Fântâneru (n. 1 ianuarie 1907, Glodu, județul Argeș, după unele surse în satul Budișteni, Argeș – d. 21 martie 1975, Ștefănești, județul Argeș) a fost un scriitor român care a activat și publicat cu precădere în perioada interbelică. Un veșnic neadaptat, l-a făcut să scrie pe Eugen Ionescu, cu care a fost prieten în tinerețe, că „nu se simte bine nici la oraș, nici în cultură, nici printre oameni, nici singur”. Elenist, a fost profesorul de limbă greacă al lui Constantin Noica. În anul 1932 a publicat singurul său roman, numit „Interior”, roman al adolescentului întârziat. În anul 1942 suferă o depresie nervoasă, din care își revine cu greutate, în anul 1948, când devine profesor de țară. Uitat o bună bucată de vreme, este recuperat în perioada recentă, operele sale (puține la număr) fiind republicate și bucurându-se de interesul moderat al criticii literare. A fost un prozator, critic literar, poet și dramaturg român. Activitate publicistică la Prezentul, apoi la Universul...
1 poezii, 0 proze
Simona Ariton
"a fi..nebunie si trista si goala, Urechea te minte si ochiul te-nseala. Ce-un secol ne zice alti zeci o dezic, Decat un vis sarbad, mai bine nimic" (Eminescu) Biografie: M-am nascut in luna Mai.Cand toti teii si trandafirii din Copou se pregateau sa infloreasca. Ei, Soarele, Pluto si Mercur sunt vinovati! Au conspirat si m-au facut un om mult prea singur, mult prea las si mult prea ascuns. Nu ma iubesc. Nici macar nu ma respect. Stiu ca pot..dar nu am curaj.. Stiu ca exista Dumnezeu, cred in ingeri..dar sunt o necredincioasa.. Nu am nimic si nu vreau nimic...Iubesc oamenii dar nu ii las sa intre..nici macar sa ma caute.
6 poezii, 0 proze
Ina Delean
M-am nascut un eu printre voi si am fost un 'Eu, odata..' printre noi. cel mai mare defect al meu: iubesc oamenii. cea mai mare calitate a mea: iubesc copiii. cel mai mare ghinion... tot al meu: am pierdut credinta pe un drum... am pierdut si drumul. cel mai mare noroc: am pierdut si ghinionul, saracul...
22 poezii, 0 proze
Nadine Gordimer
Premiul Nobel pentru Literatură. Nadine Gordimer (n 20 noiembrie 1923 în Springs, provincia Gauteng, Transvaal) este cea mai cunoscută scriitoare sud-africană. Nadine Gordimer s-a născut într-o familie de emigranți evrei săraci. Ea a început să scrie foarte devreme și prima ei carte s-a publicat când avea 14 ani. În 1974 primește premiul Booker Prize, iar în 1991 va fi desemnată cu Premiul Nobel pentru Literatură. Romane Zile mincinoase (romanul ei de debut) (The Lying Days, 1953) O lume de străini (A World of Strangers, 1958) (Occasion for Loving, 1963) (The Late Bourgeois World, 1966) Un oaspete de onoare (A Guest of Honour, 1970) Ecologistul, distins cu Premiul Booker (The Conservationist, 1974) Fiica lui Burger (Burger's Daughter, 1979) Oamenii lui Julie (July's People, 1981) (Sport of Nature, 1987) Povestea fiului meu (My Son's Story, 1990) Nimeni care să mă însoțeasca (None to Accompany Me, 1994) Arma din casa (The House Gun, 1998) (The Pickup, 2001)
0 poezii, 0 proze
ilona braica
M-am născut în Cluj-Napoca, la data de 11 iulie 1964, unde îmi trăiesc zilele una după alta și încerc să supraviețuiesc. Arta m-a atras mereu sub orice formă ar fi fost, îmi place să găsesc frumosul și acolo unde altcineva vede doar un lucru banal. Îmi place mult să citesc, să-mi aștern gândurile pe hârtie. Îmi place să mă pierd în visare, în contemplarea frumosului; să apreciez frumusețea gesturilor, a naturii, frumusețea oamenilor, frumusețea fiecărei zile din viața mea. Iubesc frumosul, iubesc copiii, iubesc oamenii, florile, natura cu toate minunile ei, iubesc viața. Poezie la modul mai serios am început să scriu acum doi ani, când mama mea se lupta cu cancerul. După o lungă suferință, după agonia dinaintea morții, s-a stins sărmana, așa cum a trăit, în liniște. Mi-a fost așa de greu s-o văd cum se chinuie, cum se stinge și eu să nu pot face nimic, încât într-o zi stând la calculator și plângând sfâșiată de durere, am deschis o pagină nouă și-am început să scriu ca după dictare....
26 poezii, 0 proze
oameni și sare
de ovidiu cristian dinica
ochiul deschis deasupra mării caută singurătatea, în valuri sărate oamenii devin măsura unui timp vitreg ei cred că stiu drumul, visul ruinat îi arde mai mult decât cuvintele lăsate la vamă, moartea...
Apus la 23 și-un sfert
de Preoteasa Marinela
Apus la 23 și-un sfert Câte se nasc din punctul acela de fugă, nebun,ca ochiul aprins peste mare, câte se scaldă în flăcări acum: semințe și pâine și sare, soldații din valuri, pe țărm cu genunchii...
eroare?!
de Vali Nițu
uneori ne întâlnim cu prieteni arareori găsim oameni și ne întrebăm unde am greșit confuzia persistă când vorbim fără să fim auziți dar cui îi mai pasă în epoca avioanelor ce cad și a elicopterelor...
mare a nimănui
de Ursu Marian Florentin
marea e a nimănui și a tuturor mă întreb cum poate mângâia cu atâta tandrețe singurătatea unor țărmuri și nisipurile din oameni tăcerile de sidef ale tristeților în lumina pustie a lunii și urmele...
vedere de la mare
de pop romeo
plaja soare jar de soare nisip si trupuri incinse iti trimit vedere in ciocul ultimului pescarus ce l-am locuit impreuna ultima noastra vacanta stii tu el are aripile cusute cu toate diminetile in...
renoir
de dan petrut camui
mă voi îndrăgosti atât de încet de tine încât nu vei simți nisipul îți umple degetele de perle crăpătura de sus va picura asurzitor peste orice-i va spune inima că îi place iar atunci când voi pune...
Mica sirena
de Hans Christian Andersen
Departe, departe în largul marii, apa-i albastra ca floarea albastrelelor, limpede ca cel mai curat cristal, si asa de adânca, încât niciodata vreo ancora nu i-a dat de fund, si ar trebui sa pui...
Muntele invizibil și viitorul. Neplăcerea
de razvan rachieriu
Am pătruns în timpul propriu și am început să prind secundele rotunde pe care le-am aruncat ca pe niște mingi de bowling spre popicele obstacolelor obstacolele au căzut unul după altul și fără ele am...
Echilibru si ruga
de VIOREL MUHA
Am legat trecutul de roata timpului. Am înfășurat rânduri de istorie pe drumul roții. Am văzut trecut de copil mânat de caii timpului către soarta lumii… Roata căruței duce timpul, duce drumul și îl...
Toamnă
de Botu Cătălin
mai toamnă ca în toamna asta n-a fost în nici o altă zi ce fericire e năpasta de a fi oameni și-a trăi. mai toamnă ca în toamna asta n-a fost în nici o altă sferă ce dulce e acum năpasta și fericirea...
