"nu-i iubire, nici n-a început" – 21948 rezultate
0.05 secundeMeilisearchbasarabia_nu_minte
Basarabia nu minte - roman în pregătire
de Marius Marian Șolea
ASAdriana Marilena Stroilescu
Nu sunt deât un punct în mijlocul universului, o mică parte din natură, un fel de pastel al pământului în care cineva a amestecat printre luturi și catifele griuri dintr-un cer de cenușă cu pulberi din zilele în care te dor ochii de atâta soare. Viața e cel mai frumos lucru ce mi-a fost dăruit de aceea am propriul meu rol de jucat și caut să-l descopăr și să-l umplu cât mai bine cu aptitudinile mele căci vreau să trăiesc în armonie cu mine și cu ceilalți, să-i tratez cu iubire, înțelegere și respect. Stiu că în fiecare om ca și în lemnul unui copac se poate ascunde o vioară Stradivarius, drept pentru care nu-mi voi arunca niciodată visele la gunoi și voi căuta cântecul în acea sonoritate compatibilă cu mine. Mă uit la păsările cerului, "ele nici nu seamănă nici nu seceră și nici nu strâng nimic în grânare" iar " crinii de pe câmp nici nu torc, nici nu țes", atunci de ce mi-aș face vreo grijă?!... Foarte important nu e ceea ce avem în buzunare, ci mai ales ceea ce ținem în inimă,...
221 poezii, 0 proze
LRLupu Radu
Prin voia Domnului, în seara zilei de 16 decembrie a anului 1977, am privit în jurul meu. Era primul meu pas în viața aceasta. Ca un Părinte plin de iubire, Domnul m-a însoțit de-alungul pașilor mei, ajutându-mă să cresc. să prind rădăcini, să fiu mai înțelept decât ieri și mai puțin înțelept decât mâine. Pe la vârsta de zece ani am simțit nevoia să nasc cuvinte, nevoie ce nu m-a părăsit nici în prezent. Nu de mult, când Domnul a bătut la ușa mea, această nevoie s-a reorientat, astfel încât am decis să-mi dedic cuvintele trecătoare Cuvântului Veșnic. Sunt student la Facultatea de Teologie Ortodoxă, secția Teologie Socială. Am ales această cale spre a lupta pentru cei pe care oamenii i-au părăsit. În final, multe cuvinte aș putea așterne, dar nici un cuvânt nu ar putea să mă descrie, să mă picteze așa cum sunt.Descoperiți-mă printre rânduri, în poveștiile mele.
3 poezii, 0 proze
OBOlavo Bilac
Olavo Bilac s-a nascut pe 16-XII-1865 in Rio de Janeiro, Brazilia si a murit pe 28-XII-1918. Este considerat cel mai mare poet care a scris vreodata in portugheza.Maestru desavarsit al modelarii versului, cu un metru si rime ideal alese, poemele sale sunt naturale, sentimentale si in ciuda constructiei riguroasa a versului nu dau impresia de artificialitate. Tema poetica favorita a lui Olavo a fost fara nici o indoiala stelele.Era fascinat de frumusetea cerului instelat caruia i-a dedicat foarte multe poeme.In sutele sale de poezii, majoritatea sonete, intalnim si alte motive poetice ca iubirea, Dumnezeu, erosul, timpul, eroii, mitologia greaca. Bilac, numit si \"Printul poetilor brazilieni\" este si autorul versurilor imnului national. Ultimele sale cuvinte au fost, conform unui ziar din acea vreme, \"Aduceti-mi o cafea, am de gand sa scriu\"...
10 poezii, 0 proze
CIConstantin Ion
Traiesc cu bucurie, speranță și iubire. TRAIESC. Îi iubesc pe toți ceilalți,buni sau rai. Îi ajut. Și dacă nu-i ajut, nu le fac rău . Ii ascult cu atentie,dar intotdeauna vorbele lor sunt acoperite de glasul faptelor lor. www.constantinion7@yahoo.com
29 poezii, 0 proze
ion maria
1976: i-am stricat Craciunul mamei, ca doar nu era sa o las sa se distreze.. ..o copilarie de vis, adica am visat cu ochii deschisi mai tot timpul.. la un moment dat: m-am trezit ca eram mare, la propriu, problema.. nu mi-a placut acum: sunt tot mica, acolo in inima mea-un coltisor de iubire pentru tot ce exista si nu a fost nascut traiesc: pentru copacii ce infloresc primavara, pentru verdele din iarba, pentru soapta clipei ce va fi fost sa fie, sa descopar nonsensul, paradoxul ma fascineaza si strig in mine cand il prind in pumn, sa-i dau drumul nu vreau sa pot
1 poezii, 0 proze
SLserban dacia lavinia
E greu sa iubesti cand nu esti iubit Stii ca esti viu dar simti c-ai murit Incerci sa te minti ca poate totusi te iubeste Dar nu intelegi de ce mereu te raneste Tu cauti o iubire perfecta, T-i se pare ca a ta e mult prea defecta Dar iubirea ce-o cauti nu exista, Si nu are rost sa fii trista Iubeste ce ai, ce vezi, ce simti Si nu incerca in zadar sa te minti Iubirea ce-o cauti n-ai s-o gasesti Si ce daruiesti, inapoi nu primesti Dar si cand se intampla sa crezi ca ai gasit-o Iubirea pe care mereu ai dorit-o Fii fericit atat cat o ai Primeste dar nu uita sa si dai! Si cand va pleca lasa usa deschisa Chiar daca inima ta e distrusa Ca alta iubire pe ea va intra Si viata si inima-ti va lumina!
1 poezii, 0 proze
Chwoika
mă plictisesc. într-o zi așa urâtă chiar nu am ce face. melodia se repeta obsesiv. îmi place. mă gândesc la tine și pe ritmul agresiv al lui marylin manson încep sa mă ating. mâna mea coboară lasciv pe tot corpul. îmi imaginez că ești tu, iubire. mintea mi-o ia aiurea și m-i te imaginez la picioarele mele, sărutându-mă cum numai tu știi să o faci. mâinile tale mă ating peste tot, iar buzele tale moi mă alintă. Mâna mea alunecă… „ I don’t care if you don’t want me… ‘ Cause I’m yours, yours, yours anyhow… “ și nu mă interesează nimic. mă gândesc numai la mâinile tale fine, la săruturile fără sfârșit. închid ochii și mă pierd. deodată simt o mână. aș putea să o recunosc oriunde. mă privești curios și mă întrebi ce fac. mă rușinez… nu am mai făcut-o niciodată … - Mi-era dor de tine iubire… când ai venit ? nu spui nimic și îmi faci semn să continui. mi-e greu la început, dar intru în joc. continui să mă mângâi și din când în când îți arunc câte o privire. mă privești și îți umezești...
1 poezii, 0 proze
Ion Rosca
Nascut si copilarit tare demult in com Bulzesti, jud Dolj Acum... Sunt un arhanghel coborât De pe un zid de mănăstire Și căruia i s-a urât De-atâta searbădă iubire. Privirea nu-mi mai cată-n cer Fiindcă la mine, sub sutană, Se află-ascuns un lucifer, Simțind iubirea ca pe-o rană....etc etc In rest... inginer... mi-e dor... A,am publicat doua volume de poezii: Ninsori târzii, în 2006 la editura MJM Craiova și Decor în asfințit în 2008,la aceeași editura. Lansare de carte, critici literari locali, sinceri, fericiti ca au citit aceste cărți (cunoașterea nu aduce totdeauna nefericire)
1 poezii, 0 proze
Feru Emilia
Trandafirul tainic de Feru Emilia Trandafirul tainic m-a trezit într-o zi Eram doar eu în grădina-nmiresmată Miresme cu flori de câmp și trandafiri Ce mi-au pătruns în inimă și în ființa-mi toată. Cine știe dacă nu parfumul M-a făcut să tresar ca dintr-un somn de moarte, Cine știe dacă nu mormântul Mi s-a deschis ziua în amiaza mare? Și soarele orbit de a sa strălucire Vrea să-i facă loc prin umbra deasă Și, lăsând în urma ei doar iubire- Razele de aur ce o înconjoară. Albul petalelor îmi dau iar aripi Să zbor, să fug în lumea mare Și ca un transcendent al nemuririi Un înger sfânt îmi dă crezare. O lacrimă ce din adâncuri iese Ca un izvor senin al veșniciei Se prelinge lin printre petale Și curge ușor crescându-mi aripi… Plutind în seninătatea măreției Petalele ca o volbură limpede zboară Și-n calea lungă, dură a vegherii Infinitul dragostei o împrospătează. Trandafirul tainic m-a trezit într-o zi Eram doar eu în grădina-nmiresmată Miresme cu flori de câmp și trandafiri Speranță,...
8 poezii, 0 proze
GNGETA NEDELCUU
Autobiografie Ne-am născut în zi de vară, Eu și a mea surioară Două gemene frumoase Și foarte gălăgioase. Părinții erau săraci Viață grea... n-ai ce să faci... Foarte greu ei ne-au crescut, Dar ne-au iubit foarte mult! Gingașe ca două flori, Eram ale lor comori. Răsfățate și iubite Și cu mult drag îngrijite. Doar că, într-o zi de vară, Nori negrii se adunară Prevestind parcă ceva, Groaznic, că se va-ntâmpla. Ca un prunc neprihănit, La șase luni a murit Scumpa, surioara mea, Pornind tristă spre o stea. Câtă jale, ce durere! Dar, Domnul le-a dat putere Și după un an jumate Mama, mai naște-un frate. N-a ținut mult voia bună, Că-a murit la... doar o lună. Altă tristă-înmormântare, Altă mare supărare... Domnul nu i-a părăsit, Ruga lor le-a îndeplinit Și, după doi ani... în fine, De la spital mama vine, Cu draga mea surioară Frumoasă .. din cale-afară! Bună, cuminte, deșteaptă Urcă treaptă, după treaptă; În viață, în căsnicie, Mamă bună și soție! Azi, suntem la casa noastră, Prin strădania...
25 poezii, 0 proze
nu-i iubire, nici n-a început
de Florentin Cristian
Și aici recunosc e soare Dar mă simt ca la închisoare Este urât, ai recunoaște Când nevrând lumea te cunoaște Părinții care se cred prea tari Dar și sunt toți foarte bârfitori Într-acest mediu nu îmi...
Ce ar mai fi de spus
de Nicolae Diaconescu
Ce ar mai fi de spus În atelierul de lucru, Mihaela are un pat. Rezemată de el stă turcește și încearcă să găsească un răspuns. Cu un an în urmă, Profesorul îi ceruse o lucrare specială. Creionează...
Înainte de magnolii (9)
de Florentina-Loredana Dalian
David se afla în casa părinților săi, o casă cu multe camere în care se plimba, trecând dintr-una în alta. Mai întâi, au dispărut ușile. Nu mai existau uși între camere, totul părea un labirint fără...
Spre Necunoscut. Capitolul X
de nicolae tomescu
După plecarea celor două fete, împreună cu bărbații lor și cu cele două nepoate, parcă s-a dus și liniștea din casa lui Niculae. Nu era zi în care să nu vorbească despre cei plecați, mai ales despre...
Fragment de roman
de nicolae tomescu
După plecarea celor două fete, împreună cu bărbații lor și cu cele două nepoate, parcă s-a dus și liniștea din casa lui Niculae. Nu era zi în care să nu vorbească despre cei plecați, mai ales despre...
Dorinta
de Adrian N. Pleșcãu
Aș vrea să-ți spun cuvinte, să te facă să plutești, Vorbe dulci care dezmiardă și te-ndeamnă să iubești. De-o dorință arzătoare să fii cuprinsă dintr-o dată, Să fii dezbrăcată tandru și apoi mult...
De ce n-a fost jelită Carmen Zgarbur (12)
de Helia Rimoga
Cum starea Alinei nu se ameliora deloc (deși a mai trecut și pe la spital, deși analizele n-au indicat nimic concret), și colac peste pupăză o mai apucau și reprize de plâns în care repeta numele...
Întâia iubire
de Octavian Paler
Scrisoare domnului Unamuno Am uitat în ce împrejurări am văzut prima oară această moară de vânt. Þin minte doar că aripile aproape putedre, bălăbănindu-se în aer, mi s-au părut atunci produsul ironic...
Omul-Poveste: Ion Creangă este basmul românesc în care copilăria nu se termină niciodată
de Camelia Oprița
Omul-Poveste Ion Creangă nu e un nume pe o copertă, Ci basmul în care timpul a uitat să mai curgă, Unde pruncul din Humulești rămâne de-a pururi Să măsoare lumea cu pasul desculț. Aici, copilăria nu...