"nevoia de cuvânt " – 20096 rezultate
0.02 secundeMeilisearchLupu Radu
Prin voia Domnului, în seara zilei de 16 decembrie a anului 1977, am privit în jurul meu. Era primul meu pas în viața aceasta. Ca un Părinte plin de iubire, Domnul m-a însoțit de-alungul pașilor mei, ajutându-mă să cresc. să prind rădăcini, să fiu mai înțelept decât ieri și mai puțin înțelept decât mâine. Pe la vârsta de zece ani am simțit nevoia să nasc cuvinte, nevoie ce nu m-a părăsit nici în prezent. Nu de mult, când Domnul a bătut la ușa mea, această nevoie s-a reorientat, astfel încât am decis să-mi dedic cuvintele trecătoare Cuvântului Veșnic. Sunt student la Facultatea de Teologie Ortodoxă, secția Teologie Socială. Am ales această cale spre a lupta pentru cei pe care oamenii i-au părăsit. În final, multe cuvinte aș putea așterne, dar nici un cuvânt nu ar putea să mă descrie, să mă picteze așa cum sunt.Descoperiți-mă printre rânduri, în poveștiile mele.
3 poezii, 0 proze
Cristian CUTEANU
Sunt arhitect...și precum în arhitectură există o anume poetică, îmi place poezia ca formă de exprimare interioară sau exterioară. Cand scriu trebuie ori să mă regăsesc, ori să mă transpun și orice cuvânt sau literă își are filozofia ei poetică. Poezia nu este o tehnologie literară ci o stare literară, ea nu poate sa existe constransă, supusă, dar pentru scufundarea cititorului in aceleiasi stări, poezia are nevoie dea putea fi simțită, aproape palpabilă, și pentru asta suntem nevoiti sa cautăm, sa găsim, să propunem tehnici. Mesajul, sensul, forma poeziei trebuie aleasă, pentru că induce stări. Stările cititorului chiar dacă nu le putem decide noi, dar le putem încerca.
24 poezii, 0 proze
Laurentiu Nicolae
... stop Și de la capăt. Am început să scriu în primul an de facultate, poate din nevoia de a arde din gândurile ce nu-mi dădeau pace, cochetând cu poezia ca formă de exprimare a trăirilor, suficient de directă și brutală pentru a fi înțeleasă și totuși suficient de misterioasă și ascunsă pentru a lăsa loc îndoielii. Scrise de obicei la ore târzii, ele n-au fost la început decât o formă rudimentară de fotografie a sufletului, un clasor cu un alt fel de amintiri.
77 poezii, 0 proze
Filip Simona
m-am nascut la Vaslui,intr-un satuc uitat de vremuri.Am locuit pana la maturitate intr-o localitate din judetul Bacau cu un posibil nume de erou din basmele nescrise ale romanilor:Frumuselu.Acum locuiesc in Gheorghieni(asa e caligrafiat in gara) unde lucrez ca profesoara si ma dedic necontrolat indrumarii elevilor de la Liceul Teoretic "Sf. Nicolae".N-am indraznit pana acum sa ies cu gandurile mele pe taraba,dar cred ca nevoia de comunicare m-a impins spre acest gest extrem.Va invit sa ne cunoastem!Eu sunt numai ceea ce vreti sa fiu!
4 poezii, 0 proze
Aida Diana Dumitrescu
Cadru didactic universitar, cercetător științific Scriu literatură cu sufletul ....de când mă știu, din nevoia de refulare, din pasiune, din neputința de a nu scrie. Scriu doctrină juridică cu mintea .... din plăcere, curiozitate profesională, provocare.
13 poezii, 0 proze
Iuliana Serban
M-am născut pe 2 iulie 1977, la Tulcea. Am început să scriu în 1997, din nevoia de a găsi o parte din adevărul despre mine și despre ceilalți oameni și de-a le împărtăși și lor ce-am găsit. Un poet a zis odată că "oamenii sunt răspunsuri care-și așteaptă întrebarea și se sting pentru că ea nu mai vine". Am vrut să-mi găsesc întrebarea... pe a mea și pe cea pe care trebuie s-o pun celorlalți. Tot din 1997 fac parte din clubul "Nouă ne pasă!", cea mai frumoasă și sinceră experiență cu oameni care mi s-a oferit în viață. Din 2000 sunt profesoară de informatică la Colegiul Național "Cantemir-Vodă" din București. Încerc să le ofer unor adolescenți motivația de a-și construi o viață frumoasă și scuturată de fals și convențional. În 2002 am publicat un volum de versuri, intitulat "Drum spre a fi".
100 poezii, 0 proze
Bratu Ana Larisa
In maniera specifica lui Carl Gustav Jung, consider ca viata mea este o poveste a realizarii de sine a inconstientului. Am trait inca de cand imi aduc aminte de mine insami, o viata interioara cu intrebari autoadresate si cu raspunsuri, de cele mai multe ori neasteptate. Sunt un om care scrie din nevoia de a intelege aceasta lume de procese interioare si de a reusi de a reusi sa le reflecte in exterior. Incerc in mod constant sa-mi inteleg scopul in lume, iar nevoia de a scrie este o parte importanta a acestui scop. Am avut o lunga perioada in care am renuntat la scris, lucru care m-a ajutat sa ma inteleg, dar care m-a si rupt de mine. Acum am revenit la ceea ce unii oameni considera un dar, o sansa, dar si la ceea ce eu traiesc ca pe o nevoie spirituala: a-ti face un scop din a-ti pune in versuri lumea interioara.
37 poezii, 0 proze
daria caza
născută în București; școala generală în cartierul Vatra Luminoasă; atunci am început să scriu, jucându-mă cu Dani de-a Eminescu, de-a Arghezi; liceul ec și ase, scrieri ocazionale, din nevoia de autoexorcizare;
75 poezii, 0 proze
saveta ititesc
Saveta Ititesc, pseudonim Liliana Moga(fulgiarginti). Când fulgi ning castani fără frunze, iarna vine, vara a trecut, primăvara e doar amintire. Născută în județul Alba, în localitatea Blandiana ce-a dăruitoare de har literar, la 30 noiembrie 1947. Peste anii copilăriei a nins cu povești spuse de părinți, la gura sobei, în nopțile lungi de iarnă. Așa s-a născut în sufletul meu nevoia de poveste și bucuria de-a povesti. În anii 80' am fost membră a cenaclului Panait Istrati din Petroșani, condus pe atunci de regretatul scriitor Dumitru Dem Ionașcu. În anul 1988, am obținut Premiul Uniuni Tineretului la Concursul de creație literară pentru copii "Elena Farago" desfășurat la Craiova. În anul 1989, m-am numărat printre laureați Festivalului Național "Cântarea României" obtinând premiul al -IV-lea la faza republicană. În anul 1995, am publicat în cotidianul local "Unda de Șoc" scurta povestire "Pustietatea unei vieți", sub pseudonimul Liliana Moga. În anul 2004, mă număr printre...
7 poezii, 0 proze
Catalin Oprea
nascut in Bucuresti, initial am pendulat intre cele 2 bunici ale mele, foarte simpatice in felul lor, una in Bucuresti, cealalta in Brasov, dupa care am urmat scoala 56, liceul mihai viteazul (cu accent pe l final), facultatea de automatica si chiar un master in afaceri comerciale. scriu poezii din clasa a patra. am scris poezii in principal din nevoia de a-mi potoli sentimentele de nebunie in dragoste, ratacirile, patimile.. poezia a fost pentru mine o cura, o dezintoxicare.. o rana sangeranda.
1 poezii, 0 proze
nevoia de cuvânt
de Macovei Costel
la început a fost cuvântul, și era atât de singur încât s-a despărțit în silabe cea de sus s-a numit cer și rai și nori și vânt și ploaie și absent iar cea de jos s-a numit pământ și iad și umbră și...
Sculptor rezemat de zare
de Mihaela Rascu
Viața nu este o experiență repetitivă, este un dar unic, o binecuvântare care, de cele mai multe ori, ni se scurge printre degete, alunecoasă. Dacă înțelegem să trăim această experiență ca și când...
Pictura de pe pânza sufletului
de Vali Nițu
În culoarea timpului topit derulez secvență cu secvență fiecare nuanță a sărbătorii ce poartă un nume, puritate. Parcă a fost vis, a fost să fie cea mai frumoasă ramă a unui tablou cu chip de femeie,...
Schiță de portret
de Istrate Carmen
Motto: “ În sufletul tău e taina care dă viață pânzei, nu în forma și culoarea exactă a lucrurilor” – Ion Grigorescu Am rămas mai săraci cu o lacrimă și mai goi cu un surâs de când a plecat, dintre...
Pe patul de spital
de Mazen Rifai
De la fereastra spitalului, după operația chirurgicală, Rami se uita în depărtări, gândindu-se cum a scăpat din ghearele morții. Singurătatea morții, cu morminte albe și cu ușa zăvorâtă a...
Haiku-uri de toamnă pe ritm de tanka
de Maria Prochipiuc
Motto: am ani în vatră se coc ușor pe partea lumii presar nucșoară și-un pic de miere savoarea tainelor să aibă laptele vieții de-o mamă strâns îl sorb ca și ieri mi-e amiază și mi-e liniște în...
La o margine
de Nichita Stănescu
Nevoia de geometrie e o spălare nevoia de cifre e un somn al revelației, nevoia de cuvânt e o negare a firescului. Natură, tu, izbucnire în hohote de râs și de plâns a celui care nu a râs și nu a...
Morbid
de bugnariu-nicolae alexandru
Cadavre calde încă îmi satisfac nevoia de cuvânt, căci tac.Sunt mute de moarte. Aprind dureri de hoit,cuvânt de neființă căci azi mai aprig ca nicicând voiesc sa fiu morbid.
zidirea în versuri
de Ovidiu Vasile
Zidirea în versuri Versurile sunt fărâmă de cuvânt deshidratat Slova scrisă-n stare pură pe suportul adecvat Conservare-n nemurire până meșteri vor veni Din lingou de poezie vor lucra bijuterii...
Silogismele amărăciunii
de Emil Cioran
ATROFIA CUVÂNTULUI Istoria ideilor e istoria urii însinguraților. Singura cale de mântuire ar fi imitarea tăcerii. Dar limbuția noastră e prenatală. Neam de flecari, de spermatozoizi guralivi, suntem...
