"neputința la câmpie" – 6983 rezultate
0.02 secundeMeilisearchFlorea Cristina
M-am nascut la 1 Mai 1974.Am descoperit placerea de a scrie pe la 12 ani.Am inceput simplu,cu povestiri scurte care nu prea spuneau nimic si nu aveau pic de culore.Asta am descoperit mai tarziu.Dar am continuat, zodia Taurului impingandu-ma mereu inainte.Am scris poezii la care am renuntat .Nu ma prea pricepeam.Dar am continuat cu povestirile si aveam sertarul plin de ele.In 1993 am terminat prima proza scurta care ,,iesise'bine.Am incercat publicarea ei dar,eram intampinata doar cu refuzuri.Totusi ,am continuat sa scriu,alte si alte lucrari.Munca mea s-a materializat anul trecut,in 2004,in septembrie,cand am debutat in revista ,,Oglinda Literara"cu proza scurta ,,Neputinta".Iar anul acesta ,in ianuarie,am aparut cu o povestire despre viata mea ,intr-o revista pentru femei. Particip,pentru a doua oara,la Festivalul Concurs ,,Mihai Eminescu"cu doua proze scurte si o piesa de teatru. Anul acesta am terminat de scris primul meu scenariu.
2 poezii, 0 proze
IPilorian paunoiu
https://www.facebook.com/pages/Ilorian-Paunoiu/676881582388949 M-am născut în satul Meieni, comuna Popești, județul Vâlcea, pe Valea Luncavățului, aproape de Pădurea Cotoșmanei. Părinții mei, Păunoiu Constantin și Păunoiu Ioana, oameni gospodari, m-au crescut cu dragoste și într-un mod cu totul special; mama mea, care nu mai este - a decedat în 3 februarie 1999 - mi-a dat o educație religioasă bazată pe fundamentele Bisericii Ortodoxe. Acest lucru mi-a marcat viața și creația literară. Mama m-a adus pe lume în noaptea de 13 spre 14 decembrie - oficial în certificatul de naștere este înscrisă data de 14 decembrie - în anul de grație 1965. Bucuria ei de a mă fi adus în lume a fost umbrita în jurul vârstei de 7 ani, când o boala ciudată, o neputință de neînțeles, începea să-și facă apariția: la început cu febra musculară, apoi cu rămânerea în urmă la orele de educație fizică față de colegii de școală primară. A început de atunci calvarul existenței mele, calvar și mântuire totodată....
90 poezii, 0 proze
RIRadu Iuliana
Asa eram odata: "Dornica de libertate si suferind de lipsa ei,dornica de cunoastere, de oameni, nebuna dupa copii, nebuna dupa calatorii ( pe care le voi face probabil in alta viata -sau in aceasta, dar doar cu puterea imaginatiei), cu sufletul sfartecat de neputinta umana asupra mortii fizice, cu o mare lacrimi latente, asteptand parca prilejul sa iasa la suprafata, sa-mi incetoseze ochii, in ciuda luminii lor si a zambetului vesnic din ei si de pe buzele mele. Ma zbat in permanenta intre doua lumi si inca ma tarasc, nu zbor! Incerc sa gasesc adevarul unic pe propria mea cale, Practic o autoeducatia continua, neobosita pe care mi-o aplic cu zambetul pe buze!" Acum doar sunt.
16 poezii, 0 proze
ATAlina Tacu
Alina Tacu, sora lui Mălin Tacu, fiica lui Alexandru Tacu, cel mai mare OM în viață, cea mai tînără disidentă a României, care a văzut cu ochii sufletului ce înseamnă suferința, neputința în fața prostiei și umilința pshică în fața brutei. Debut în poezie la vîrsta de 9 ani. Premiul național de poezie "Nicolae Labiș", la vîrsta de 10 ani. Debut în volum în anul 1996, cu "Corabia portugheza", al doilea volum publicat în 2000: "Ironiile plecării", "Desfrîul sacru", 2006. Ref. "Scriitori ieșeni contemporani", Nicolae Busuioc, "Bacăul literar", Eugen Budău. Numeroase traduceri publicate. Actualmente redactor șef cotidianul "Monitorul de Iași", Asistent asociat la Catedra de engleză a Universității "Al. I. Cuza", Iași (pentru mai multe detalii, pagina personală web: www.mdsdesign.ro/alina_tacu)
72 poezii, 0 proze
AHAna Leibovici Hutanu
Biografia poeziei mele cuprinde anii 1994-1998, adică între 15 și 19 ani. ...După aceea am fost mult prea ocupată să-mi trăiesc viața, așa cum a fost ea până acum, cu bune și cu rele. De ce scot la lumină toate acestea la 30 de ani? Nu m-am gândit, poate pur și simplu le-a venit vremea sau mai degrabă pentru că cineva m-a învățat să nu-mi fie rușine de ceea ce am fost, fiindcă am devenit astfel un om mai bun. M-am reîntors la cuvintele simple. Vreau să mă scutur de mantia îmbâcsită a expresiilor savante - intelectualitatea nu stă în utilizarea câtor mai multe neologisme și în fluturarea superiorității în fața prostiei. Înainte de toate suntem oameni, avem cu toții momente memorabile de prostie, de naivitate, de neputință, când toată școala pe care am facut-o se reduce la un "ăăă..." paralizant. Vreau să îmi redescopăr umanitatea, cu toată stângăcia ei. Vreau să uit în aceste momente de meseria mea și de ochii celorlalți. Nu vă place, nu vă uitați. Mă mândresc cu faptul că sunt doar un...
28 poezii, 0 proze
Spiridon Nicoleta Gabriela
Sunt o tanara preocupata de arta, de tot ce este frumos...Cel mai mare dusman al meu este timpul alaturi de neputinta mea de a-l controla.Exilul vietii mele ar fi singuratatea.Paradoxal totusi este faptul ca ma afund in ea pentru a ma regasi.Am scris multe poezii dar nu am avut niciodata curajul sa le public.Nu este vorba de o teama ca ar putea fi respinse ci pun totul in spatele delasarii.
2 poezii, 0 proze
Burghelea daniela
Sunt un om ca oricare,cu suflet,cu vise,cu dureri si cu bucurii marunte de-altfel,multumit de tot si suparat pe toate,cu un eu zburlit a nedreptate si totusi invins de neputinta de a fi zeu.Sunt un om ca fiecare, cu un nume cat se poate de comun,cu un miez de viata putin uscat,putin ranced,dar cu destula seva care-mi da putere si pofta de a trai,alaturi de familia cu care m-a binecuvantat Cel de Sus.In curand voi rosti cu mandrie ca am 46 de ani,cu doar 25 pe cartea de munca,incercand cateva locuri de munca ca si contabil(ceea ce fac si acum).Candva am mai avut tentative de publicare,naive ce-i drept dar care au ramas doar atat.Mi-ar place sa ma pot intoarce in timp chiar si atat.
33 poezii, 0 proze
Aida Diana Dumitrescu
Cadru didactic universitar, cercetător științific Scriu literatură cu sufletul ....de când mă știu, din nevoia de refulare, din pasiune, din neputința de a nu scrie. Scriu doctrină juridică cu mintea .... din plăcere, curiozitate profesională, provocare.
13 poezii, 0 proze
IViulian vadean
...nu-mi plac lucrurile de vazut...ascult muzica de mirosit si ma inchin unghiurilor... imi place sa cred ca exista fosnetul ierbii in crestere... borcanul cu sare din peretele casei ocnasului... ideea de zbor vertical si caderea totdeauna-n picioare... picioarele mele pe picior de plecare... caini manjiti cu sangele sorei mele... tristetea de a nu ma vedea murind... neputinta omului de a nu se naste... tu... eu... noi...
19 poezii, 0 proze
mocanu mariana
atunci cand m-am nascut aveam de toate. INOCENTA mi-a rapit-o un demon al intunericului...,INCREDEREA sa rupt din mine farama cu farama atunci cand cei dragi ma tradau...,FERICIREA a pierit dureros atunci cand m-am lovit de zidul dur al neputintei de ami implini un vis...am ramas doar cu SPERANTA ca voi avea din nou ceea ce am pierdut...
1 poezii, 0 proze
neputința la câmpie
de Miriam Cristina Constantin
nu mai pot scrie îmi cad din mână ecouri de mamă și noaptea se rostogolește peste câmpie. nu, nu mai pot scrie. din deget o rană se întinde spre iarnă, spre cel mai nepăsător părinte de câmpie. din...
Cantecul meu pentru mama
de Alina Dora Toma
De aici se văd munții, mamă, îmbuibați de reclama jurnalelor de călătorii și de legenda resurselor naturale, goi și murdari, sub masca de brazi, de turiști și de capre, mincinoși în fața germanilor...
Înainte de magnolii (10)
de Florentina-Loredana Dalian
De două zile, nu putea să doarmă. Intrase într-o stare de agitație, de când îi spusese Părintele: „Gata. Consider că ești pregătit.” Trecuseră niște ani. Și doar el venise să-l roage pe stareț să-l...
Litera
de Erika Eugenia Keller
litera prin tunelul cuvântului până la măreție e primăvară cu gând înflorit litera prin tunelul cuvântului până la neputință e toamnă cu gând plouat albastrul înscris deasupra firii se știe nuanța...
Intimitate furata
de andronachebogdan
Lumina verde a albelor omizi stomac febril arde la neputința zădărnicirii aripilor ideilor migratoare ce se odihnesc pe copacul fibros al creației. Rogvaivul curcubeului ce se înalță din punte de...
Iarna ca moartea
de petre ioan cretu
cum aș putea să cred că există iarnă că se poate muri? din colțul meu de timp ca într-un ungher văd cum picură din cer veșnicia și cum se face câmpie în câmpie la nesfârșit din loc în loc sunt câini...
A neputință
de petre ioan cretu
abia acum în spital am înțeles că toată viața mi-a fost degeaba că m-am învârtit în cerc bezmetic fără noimă am crezut că ceea ce fac contează că obsesiile mele au rost că insomniile mi-au fost date...
Câmpia din inima mea (2)
de petre ioan cretu
cum mureau gutuile la fereastra mea din adânc îmi țâșnea un țipăt mut ca o fiară și mă frângeam și mă pierdeam și mă uitam /într-o lume nebună căci timpul te rotește cu rost și slavă, câmpia mea...
Câmpia din inima mea
de petre ioan cretu
cum moare gutuiul la fereastra mea din mine țâșnește un țipăt surd mă frâng mă pierd înnodam lumina pe la colțuri sub duzii pitici de la marginea satului ori aruncam cu îngeri după cuci să plouă pe...
Printre noi
de Rapid Daniel
Plânge salcâmul, chemați grădinari pricepuți Ridicol e visul de-a fi fericit in câmpie Liberă e caderea in groază și fum E mult mai sănătos să rămână nebun In frica-i de moarte și de stihie, Dar...