"mai înalt" – 22152 rezultate
0.03 secundeMeilisearch
subiectivisme
articole și eseuri despre întâmplări, fapte, evenimente; comentate în cel mai pur stil subiectiv de Florin Hălălău
de Florin Hălălău
DADante Alighieri
Dante Alighieri (*29 mai 1265, Florența - †14 septembrie 1321, Ravenna), poet și filozof italian, om politic florentin, cel mai mare scriitor european din Evul Mediu. Autor al "Divinei Comedii", capodoperă a literaturii universale, Dante este primul mare poet de limbă italiană, Sommo Poeta ("poet în cel mai înalt grad"). "Dante era de statură mijlocie, cu un umblet grav și liniștit. Avea o față lungă, nasul acvilin, ochii mari, pielea brună, părul negru și des, totdeauna cu o căutătură melancolică și gânditoare" (Giovanni Boccaccio, Trattatello in laude di Dante). Viața lui Dante este strâns legată de evenimentele politice din Florența. În acea perioadă, Florența era pe cale să devină orașul cel mai important și puternic din Italia centrală. Începând din 1250, un guvern comunal compus din burghezi și meseriași înlătură supremația nobilimii și, doi ani mai târziu, se bat primii "fiorini" de aur, monedă forte a comerțului european. Conflictul dintre "Guelfi", fideli autorității...
21 poezii, 0 proze
JGJohn Galsworthy
Motivația Juriului Nobel: "pentru remarcabila sa artă narativă care își găsește forma cea mai înaltă de expresie în Saga familiei Forsyte" John Galsworthy (n. 14 august 1867 - d. 31 ianuarie 1933), prozator englez este laurat al Premiului Nobel pentru Literatură pe anul 1932. John Galsworthy s-a născut la 14 august 1867 la Kingston Hill(comitatul Surrey), într-o familie de juriști a căror bunăstare a prosperat sub domnia reginei Victoria. Împreună cu frații și surorile lui, el a crescut în casele din ce în ce mai splendide, pe care tatăl său, mare proprietar funciar, le construiește în apropierea Londrei. După studii întreprinse la Harrow și apoi la Oxford, el intră în barou, dar curând va părăsi această profesie. O idilă nefericită îl deprimă atât de mult, încât tatăl lui îl trimite într-o călătorie pe mările sudului, în cursul căreia este obligat să se familiriazeze cu dreptul maritim. În drum spre Australia pe pachebotul Torrens, John Galsworthy se împrietenește cu un ofițer...
2 poezii, 0 proze
MSMiron Scorobete
Miron SCOROBETE (1 mai 1933, Răchitova/Hunedoara). Poet, prozator. Facultatea de Filologie a UBB Cluj (1957). Debut absolut în Almanahul literar, 1954. Volume: Manuscris, versuri, 1962; Fântâni, versuri, 1966; Drumul Gomorei, 1967; Ultima vânătoare de toamnă, versuri, 1969; Comoara din peștera scheletelor, 1969; Femeia venită din sus, 1971; Meduza, roman, 1976; Cu microfonul, dincoace și dincolo de Styx, 2 vol., în colab., 1979-1981; Povești din curtea mea, 1980; Trofeul, povestiri SF, 1980; Sus în satul de argint, versuri pentru copii, 1981; Marile vacanțe, 1984; Imperiul unei singurătăți, versuri, 1985; Scrisori din Isihia, versuri, 1987; Valahia în Cartea Genezei, studiu, 1996; Norul de martori, eseu religios, 2003; Dacia edenică (studiu interdisciplinar), 2006 Sub tipar: Libelula albastră. Poveștile Dianei și ale Marei; Codul lui Buonarroti. Roman ezoterico-digital. Teatru radiofonic difuzat la Postul de Radio-Televiziune Cluj: Pe culmea cea mai înaltă a Munților Carpați, Străinul...
2 poezii, 0 proze
FIFlorin Iaru
Florin Iaru (n. 24 mai 1954, București) este pseudonimul lui Florin Râpă, un poet român. Florin Râpă s-a născut la 24 mai 1954, în București), fiind fiul lui Ilie Râpă și al Luciei (n. Iaru). A absolvit Facultatea de Filologie a Universității din București, în 1978. Este căsătorit cu prozatoarea și publicista Cecilia Ștefănescu. A fost membru al Cenaclului de luni. Opere (selecție) Cîntece de trecut strada, 1981 Aer cu diamante, 1982 La cea mai înaltă ficțiune, 1984 Înnebunesc și-mi pare rău, 1990 Poeme alese, 2002 Fraier de București, 2011
7 poezii, 0 proze
IMioana matei
m-am născut într-o poveste despre care un OM scria așa: "emoția magnifică și cea mai profundă pe care noi o putem resimți este starea inefabilă a misterului, acolo există germenul oricărei științe veritabile. Acela căruia această emoțiie îi este străină, care nu știe să se scufunde pierdut în sine de extaz, lăsandu-se cuprins de admirație, este deja un om mort. A STI CA CEEA CE NE ESTE ENIGMATIC SI DE NEPATRUNS EXISTA TOTUSI, manifestandu-se ca cea mai înaltă înțelepciune și cea mai radioasă frumusețe pe care facultățile noastre obtuze nu o percep decat sub o formă primitivă--această certitudine, acest sentiment îmbătător este în centrul oricărei stări sublime veritabile." (numele lui este Albert Einstein) și...cam atat... ________________________________________________________
1699 poezii, 0 proze
DLDan Laurențiu
Dan Laurențiu (n. Laurențiu Ciobanu la Iași pe data de 10 august 1937 - d. 21 decembrie 1998) a fost un poet și eseist român din generația anilor '60. Volume publicate: Poziția aștrilor (1967), Călătoria de seară (1969), Imnuri către amurg (1970), Poeme de dragoste (1975), Zodia leului (1978), Privirea lui Orfeu (1984), Ave Eva (1986), Psyche (1989), Călătoria mea ca martir și erou al timpului (1991), 101 poezii (1993), Femeie dormind (1993), Mountolive (1994), Patul metafizic (2000). „Hieratică și solemnă, poezia sa a impresionat prin gravitatea orgolioasă a rostirii, care a impus un poet singular, al cărui tonus filosofic era, în contextul dat, cel mai înalt de la Lucian Blaga și Ion Barbu încoace.” (Marin Mincu)
6 poezii, 0 proze
Ben Corlaciu
Pentru poet spațiul tavernal este un cadru familiar în care trăiește și scrie. Descoperim la el o lipsă de solemnitate a vieții ce se derulează într-un registru existențial degradat. Starea bahică prelungită conduce la o decădere metamorfică a eului: Mama mea a fost o broască țestoasă/M-a făcut cu trestia cea mai inaltă/Am fost alăptat de o baltă râioasă/Culcușul/Mi-a fost tot o baltă. (Fiul mlaștinei)
3 poezii, 0 proze
MTmircea trifu
A fi poet nu e dacit întâmplare . Trebuie să știi însă, Prețioaso , că numele acesta de poet , foarte puțini îl merită , așa că eu unul nu-s dacit un iubitor al poeziei , iar pentru ceea ce-mi face trebuință , nu mă duc nici să cer , nici să caut versuri străine : cele pe care le am , sunt ale mele, dar asta nu înseamnă că sunt poet. Poezia trebuie folosită ca un giuvaier foarte prețios, pe care stăpânul lui nu-l poartă in fiece zi și nu-l arată oricui , nici la orice pas , ci numai când se cuvine si are temeri să-l arate. Poezia e o prea frumoasă domnița , neprihănită , cinstită , cuminte , iscusită , sfioasă si retrasă între hotarele înțelepciunii cele mai înalte. E prietena singurătății , îi țin de urât izvoarele, o mângâie pajiștea , îi descrețesc fruntea copacii , o învelesc florile , și-n cele din urma, ea însăși îi desfată și-i instruiește pe toți cei ce se împărtășesc dintr-însa. MIGUEL DE CERVANTES SAAVEDRA NUVELE EXEMPLARE "TIGANCUSA".. Publicat doua volume de...
812 poezii, 0 proze
GDGabriela David
Sunt un fluture, azi ma ascund in coltul meu, parasita; maine zbor spre cele mai albastre si inalte clipe efemere. Sunt un vers, azi necitit si parasit pe-o coala orbitor de goala; maine, un castel de ganduri si patimi adanci. Sunt a nimanui cand versul parasit asteapta singur un suflu; sunt a tuturor cand castelul de ganduri se izbeste de ecoul unor pasi. Astept ecoul pasilor vostri. adresa mail:gabriella_cnx@yahoo.co.uk
34 poezii, 0 proze
ANAlexandrina Cristina (Adina) Niculescu
M-am născut în orașul Constanța, unde am fost dată la grădiniță la șase ani și jumătate, de aceea, atât în școala generală cât și în liceu eram cea mai mare și în același timp cea mai mică din clasă. Cea mai mică de varstă și cea mai mare ca înălțime. Am studiat la Institutul National de Chimie timp de 4 ani, luându-mi licența cu diploma in chimie fizică, cu acad. Eugen Segal, cu nota 9. Am fost chimistă la SOTRM Eforie Sud, timp de cinci ani. Apoi am fost pensionată medical, acum încadrându-mă în gradul doi de handicap. Sunt căsătorită și nu am copii. Am fost pe rând admiratoare, colaboratoare, iar acum membră a Cenaclului Literar "Mihail Sadoveanu" al Cercului Militar Constanța. Sunt autoare a plachetei de versuri "Rime si flori" de la editura VIF 2013. Colaborez la revista "Albatros" a societății de haiku Constanța și sunt membră a "Careului Artelor" de la Casa Armatei Constanța.
14 poezii, 0 proze
mai înalt
de Miriam Cristina Constantin
dacă pe scalp deodată ți-ar crește numai brazi, ai fi cel mai înalt și cel mai singur, ai avea în păr un trist ecosistem, cu reguli simple și, totuși, greu de respectat. ai fi cu siguranță nemirat...
mult mai Înalt
de Adriana Lisandru
să ne ascundem în spatele grădinilor noastre era cimitirul bătrânilor avea iarbă aspră și vișini cruci strâmbe de lemn bujori și-o biserică unde se mai rugau doar liliecii uneori trecea Dumnezeu pe...
Cea mai înaltă clădire
de Marian Pavelescu
Fabrica de Pălării fusese, la vremea ei, mândria industrială a orașului, brand internațional; nu oricine putea să posede un fetru veritabil iar tipul pălăriei constituia un indiciu important despre...
ești mai înaltă decât everestul
de paparuz adrian
(și toată din oțel inoxidabil pur) strălucești far magic rătăciților prin ei (zeitate?) ca un profan ridicol în corzi mă cațăr pe tine chinuit și-n fiecare zi ca mine mor zeci nu mă vezi nici nu...
cele mai înalte ziduri sunt din carne
de Gabriel Nicolae Mihăilă
ochi pentru ochi și dinte pentru dinte acest zid păstrează mirosul plutonului de execuție păstrează gaura glonțului prin care privim uneori și vedem că de fapt căpcăunul avea și el trei fiice după...
Zbor tot mai inalt
de pavel gabriela
Vezi padurea din varful muntelui? Mi-am luat aripi si-am cutezat s-o depasesc Dar eu trufasa nu vazusem norii Nu vazusem ca padurea se intindea tot mai sus M-am facut luntre si punte Intre tarmuri,...
Cîntec din turnul cel mai înalt
de Arthur Rimbaud
Trîndavă junețe Tuturora roaba, Din delicatețe Viața-mi fu degeaba. Vino, vreme, vino, Inimilor plino ! Și mi-am zis : dar lasă, Nimeni nut e vadă. Fericiri ? ce-ți pasă, Chiar de-ar fi făgadă. Fără...
cerul a crescut mai înalt
de maricica frumosu
s-au stins vorbele de zi și umbre au crescut multe mă sperie liniștea din partea albă a foilor întregi scriu pe bucăți flămânde între noi au rămas pagini goale de când ai plecat afară s-a înnorat și...
seara umerii sunt mai înalți
de Daniela Luminita Teleoaca
ține-mă departe de oamenii care nu știu să moară de toate eternitățile putrede și de fețele mânjite păzește-mă când îmi bântuie câmpia frumos resemnându-se în țipătul pictat al dropiei ia-mi glasul...