Zbor tot mai inalt

Vezi padurea din varful muntelui? Mi-am luat aripi si-am cutezat s-o depasesc Dar eu trufasa nu vazusem norii Nu vazusem ca padurea se intindea tot mai sus M-am facut luntre si punte Intre tarmuri, intre varfuri de munte, Dar mereu ma izbeam de ceva tot mai inalt. Am alunecat apoi in campia cea verde Si in subteran am gasit o alta civilizatie: Erau umbre dintr-un viitor ce nu avea sa fie Erau umbre dintr-un trecut uitat, Erau parti din mine, din tine Si din tot ce a fost vreodat’. Asa ca am luat calea intoarcerii: Am trecut peste rauri de vise, M-am scufundat in adancul uitarii Am trecut prin munte Si rana muntelui a trecut in mine In forma inimii. Ajungand inapoi observasem Ca ma nascusem din nou.