Cîntec din turnul cel mai înalt
de Arthur Rimbaud(2005)
1 min lectură
Mediu
Trîndavă junețe
Tuturora roaba,
Din delicatețe
Viața-mi fu degeaba.
Vino, vreme, vino,
Inimilor plino !
Și mi-am zis : dar lasă,
Nimeni nut e vadă.
Fericiri ? ce-ți pasă,
Chiar de-ar fi făgadă.
Fără piedici, gustă
Fuga ta augustă !
Uit răbdarea-mi lungă
Pentru totdeauna ;
Temeri, chin, ajungă !
Sînt la cer acuma.
Vrea bolnava sete
Sîngele-mi să-mbete.
Tot așa-n uitare
Și Pășunea-i plină :
A crescut, în floare
Smirnă-I, și neghină;
Zumzăie prea iute,
În jeg, muște sute.
Văduvii, o mie,
Bietei inimi care
Notre-Dame doar știe,
Doar icoana-i are !
Ruga cui să fie ?
Vergurei Marie?
Trîndavă junețe
Tuturora roaba,
Din delicatețe
Viața-mi fu degeaba.
Vino, vreme, vino,
Inimilor plino !