"mănuși de unică folosință" – 2796 rezultate
0.03 secundeMeilisearchMarcel Gafton
Marcel Gafton (1925-1987) a fost un poet și traducător român. A absolvit studiile liceale la Brăila și alege Facultatea de Drept a Universității din București pe care, însă, nu reușește s-o finalizeze. Încă din vârsta adolescenței, debutează cu poeme în Revista Fundațiilor Regale, primul său volum va apărea însă abia în 1972. Volumele sale îl impun drept un poet de „accentuat rafinament lingvistic”; Ștefan Augustin Doinaș, crede că Gafton este un mare amator de cuvinte ne-poetice cu ajutorul cărora ilustrează „un orizont de candori și miraje, de străvezimi și plutiri”, orizont moral și senzitiv deopotrivă. Marcel Gafton e „un poet fidel lui însuși, cavaler al unei poezii de interior, care gândește într-o încăpere severă” (Emil Manu) și care se impune prin poeme rafinate până la esențe. Altfel spus, acest novator al limbajului poetic este „o individualitate nu numai în cadrul generației războiului, din care face parte, dar și în cel al generațiilor ulterioare de poeți” (Ion Cristofor)....
4 poezii, 0 proze
Emanuel Boboiu
Născut în Arad la 26 mai 1983 Acum, student la Facultatea de Litere din cadrul universității Babes-Bolyai - Cluj-Napoca (secția Română-Latină)
2 poezii, 0 proze
Melania V. Ducar
"Piatra" "Piatra este un om in care alt om si-a bagat mana ca intr-o manusa si la intors pe dos ca pe o manusa!" "Daca pleci la drum lung" "Daca pleci la drum lung nu-ti lua mainile cu tine, lasa-ti cerul la ma-ta ascunde cosciugele la tine acasa sa nu le vada viitorii morti cu ochii lor Daca pleci la drum lung nu smulge copacul din radacina si nu gasi adevarului vina si mortii, mormant Daca pleci la drum lung desbraca-ti timpul ca o rufa desbraca-te de pasarea ce zboara fa ca piatra sa fie o tufa fa ora ta sa fi fost odinioara Daca pleci la drum lung fa-te cuvant, si numai cuvant si numai cuvant daca pleci la drum lung" Nichita Stanescu
21 poezii, 0 proze
Tadeusz Rozewicz
09 octombrie 1921, Radomsko, Polonia. Debut cu poezii în 1938. Participă la al II-lea război mondial. Studii de istoria artei la Universitatea Jagellonă din Cracovia. Volume publicate: Într-o linguriță de apă (1946), Neliniște (1947), Mănușa roșie (1948), Cinci poeme (1950), Timpul care vine (1951), Versuri și imagini (1953), Câmpia (1954), Frunze căzute din pomi (1955), Zâmbete (1955), Poem deschis (1956), Examenul întrerupt (1960), Convorbiri cu prințul (1960), Roza verde (1961), Cartoteca (1960), Nimic în mantaua lui Prosper (1962), Martorii sau mica stabilizare (1962), Grupa lui Laocoon (1963), Chip (1964), Opere dramatice (1965), Excursie la muzeu (1966), Versuri și poeme (1967), Al treilea chip (1968), Regio (1969), Moartea în decoruri vechi (1970), Poezii alese (1971), Piese de teatru (1972) Numeroase premii literare, nominalizare la premiul Nobel. -(sursa - traducere de Nicolae Mareș - Tadeusz Rozewicz, Neliniște, Ed. Biblioteca pentru toți, 1984.
2 poezii, 0 proze
Victor Vlad Delamarina
Victor Vlad Delamarina (31 august 1870 - 15 mai 1896) a fost un poet și scriitor român născut în Satul-mic, azi localitatea Victor Vlad Delamarina, de lângă Lugoj, județul Timiș. S-a remarcat prin poeziile sale scrise în dialect bănățean. S-a născut la Satu-Mic, unde tatăl său, Ion Vlad, era pe atunci prim-pretor. Mama, Sofia Vlad, născută Rădulescu, provine dintr-o familie de intelectuali din satul Chizătău înrudită cu familia Bredicenilor. În 1876 este înscris direct în clasa a doua, și pe parcursul anilor schimbă diverse școli din Lugoj. În 1881 este înscris la gimnaziul din oraș. Anul 1882 îl va marca pe scriitor prin moartea despoticului său tată. După acest tragic eveniment, mama sa s-a mutat la București împreună cu cele trei fiice, iar Victor rămâne la Lugoj în grija bunicilor materni și a unei mătuși. Poetul visează să intre la școala militară: „Planul meu este să întru în școala militară din România”. În toamna lui 1884 copilul de numai 14 ani face cunoștință cu Bucureștiul:...
2 poezii, 0 proze
Mănuși de unică folosință
de Oana Condurache
E liniște în poze. Tac. Străzile vorbesc, Trotuarele se-mpiedică. Cad. Tac. Mor. Mor urșii… Am furat mănuși albe, Le-am pătat cu-o buburuză s-au uscat aripioarele, e adevărat. Știu. Miezul de nucă e...
mănuși de unică folosință
de marin badea
o fereastră lângă o altă fereastră, o tuse, o alta, câțiva pași la fel de sticloși ca farurile automobilului, ale altui automobil lunecând dintre o piață, o altă piață dintr-o noapte în altă noapte...
nonCONform
de Miclăuș Silvestru
zi călduroasă curg picături de pe fruntea mea încruntată bătută de soare mai ceva picură de pe limbile câinilor scoși cu forța la plimbare de bătrânelele lipsite de griji înaintea orei prânzului...
Oameni cu scuza vieților scurte
de Vasile Mihalache
Hulpavă ființă, orașul te ademenește acolo unde centrul zgârie norii cu un vârf de compas- hotel sau bancă străină, iar străzile înghit trecătorii care defilează în cercuri. Cultivatori de guri de...
Gest
de Liviu-Ioan Muresan
ne gestionăm viața cum o mutinațională profit pentru veșnicie sufletul îngreunat. dă naibii mormîntul pentru el alte vremi azi roadem unghiile azi suflăm nasul azi ștergem lacrimi cu batistuțe de...
ursoaica
de enea gela
în copilărie am trăit cu frica teribilă de ursoaică mănâncă-ți supa că te ia ursoaica/ dormi că vine ursoaica mergi la grădiniță (exista și pentru mersul la grădiniță o ursoaică) animalele-astea...
[încă mai umblu]
de Daniel Dăian
ca un gest printre gesturi port adevărul înfipt adânc în umăr aproape de răsuflarea ta răsucită isteric deschide-mi ochiul și intră cuminte cu o mănușă albă unde să-ți odihnești tăietura din...
Stingerea
de Boér Péter Pál
- Liliana, ești chiar tu? - Chiar eu, Irimie! - Te recunosc după miros, draga mea, deși acum te văd pentru prima oară în viață! Douăzeci, presați cu toții în întunericul închisorii strâmte și rigide,...
ce-ar face Dumnezeu dacă ar mai avea o singură zi de trăit?
de emilian valeriu pal
ai încercat vreodată să-ți prinzi respirația după ce iese din piept ca pe-o minuniță căzută din cuib? ai locuit vreodată în podul palmei fără chirie? aici stăm pe chesoanele din Scheveningen și...
Cât Hamlet?
de nica mădălina
Dacă suntem de acord că întrebarea A fi sau a nu fi rămâne măduva textului shakespearian prin care Hamlet se păstrează viu, putem afirma că moștenirea hamletiană nu este despre răspunsuri, ci despre...
Cum am devenit evreu (4)
de Vlad Solomon
De-a lungul celor 40 de ani, de când am devenit cetățean israelian, mi-am pus de multe ori întrebări legate de identitate. Acest gen de dileme nu mă caracterizează numai pe mine, ci pe toți...
Improvizații pe cifraj armonic
de Constantin Severin
ALLEGRO 1. un început decapitat ca gestul umbrei pe o hârtie neagră o apropiere a sensului de chipul Tău cu vene de poem japonez - juxtapunere în abis - îngăduie viața intensă orice fuziune a...
Tortură
de Adrian Dorie
‘Nu vrei să recunoști?’ ‘Nu! De ce-mi puneți aceeași întrebare de o mie de ori? V-am răspuns! Nu recunosc nimic!’ Arestatul primi un bocanc în stomac și un cot în figură. Prin astfel de corecții,...
Primiți călușerii?
de Cristina Dobrin
În ajunul Crăciunului, în satul Sereca (județul Hunedoara) se “umblă cu pițărării”. Copiii mici se adună în grupuri și merg, odată cu revărsarea zorilor, pe la casele sătenilor, strigând “’Neața,...
drum accidentat
de Ottilia Ardeleanu
mă mișc cu un cititor pe oră în culisele unui azi măsluit unde se invocă morții cu voturi iar cei ieșiți din jurnalul fericirii actualizat vremurilor cerșesc pe la oamenii săraci proprietari de mare...
