Căutare

Născut în municipiul Pitești ,dar petrecînd copilăria și adolescența în micuțul oraș Mioveni, orășel care de altfel mi se părea pe atunci atât de lipsit de culoare și plin tentații murdare . Între timp orașul a evoluat destul de frumos și parcă îmi pare rău că am ajuns să-i trec pragul atât de rar. Fiind cel mai mare dintre cei 4 frați, am simțit de mic să fiu mai responsabil, mai grijuliu, mai altfel. Din această cauză, dar și datorită faptului că familia nu avea tocmai o situație financiară bună aveam să fiu mai retras decât ceilalți din rândul meu, pe alocuri simțind un fel de rușine. Privind înapoi sunt mândru de felul în care am putut să mă abțin de ispitele ce băteau la ușă din toate părțile și de relația cu familia. După ce primii opt ani școlari i-am absolvit la școala Racovița, oraș Mioveni, opt ani în care de multe ori am fost lăudat pentru notele obținute, dar și pentru comportamentul de bun gust, anii de liceu au însemnat un regres, deși am fost absolvent al diplomei de...

10 poezii, 0 proze

Alexandru Macedonski

ALEXANDRU MACEDONSKI (1854 - 1920) Alexandru M. Macedonski (1854-1920) a fost un poet și prozator; dramaturg; sef de cenaclu literar, publicist român. Născut la București în mahalaua "Precupeții-Noi", la 14 martie 1854, Alexandru Macedonski a fost nepotul lui Dimitrie Macedonski, căpitan de panduri, participant la revolta din 1821 și adept al Eteriei. Tatăl sau, colonelul (devenit apoi general) Al. Dimitrie Macedonski, a avut un rol foarte important în alegerea lui Alexandru Ioan Cuza drept domnitor al celor două provincii românești unite. A devenit Ministru de război al domnitorului Cuza. Mama sa, Maria, era fiica pitarului Dimitrie Părăianu din mica boierime oltenească. Cea mai mare parte a copilăriei Alexandru a petrecut-o în satul natal al tatălui Adâncata-Pometești, pe valea Amaradiei, în județul Dolj. În toamna lui 1862, Alexandru Macedonski, a pășit pragul celei mai vechi (și mai importante, pe atunci) școli primare a Craiovei din epoca sa, școala de la biserica Obedeanu. După...

120 poezii, 0 proze

Ioana Nastase

M-am născut în București într-o după-amiază de februarie în care ningea cu niște fulgi incredibili...(semnul norocului?!).Cea mai mare parte a copilăriei mi-am petrecut-o în Blaj, oraș aflat în inima Ardealului, loc unde am devenit Om și am învățat că nimic nu e mai de preț pe lumea asta decât să fii întâmpinat în pragul casei de chipurile zâmbitoare ale celor care te iubesc necondiționat.Mai târziu, întorcându-mă în București, am învățat că e mai greu să rămâi Om, decât să devii.Am urmat cursurile Universității Tehnice de Construcții București, devenind un inginer căruia-i stă mintea numai la scris, deși în prezent îmi profesez meseria.Însă fiecare om e destinat a-și urma chemările, indiferent cât de departe...

7 poezii, 0 proze

todor adrian

Rebut Cu tălpi demonice calc tărâmul surpat intr-o clepsidră Pe mâini, nisip dinspre apus, moment nocturn Mă scutură o stea lățită în galaxii spumoase De-o daltă anonimă, eu răzvrătit în turn. Mă zbat între lățimea clipei prea devreme, prea nepotrivit Închis în sensul lamentabil, în turn, un ger satanic Ferestre dezgolite, să pot privi un interior Și bat ploile dezgustător în turnul falnic. Un trup cristalin se ascunde cu un etaj de-asupra mea Și bate sacadat în pragul tavanului meu Își revendică turnul ce l-am închiriat Și mulțumit mă roagă să mă abat de la traseu. Mă-mpiedic de o stâncă, se cutremură peretele dinspre nord Când ies, un curcubeu m-atinge violent La capăt e comoara, îmi spun, dar n-ajung prea departe De-odată-n jur doar turnuri, doar turnuri de ciment. Se clatină pereții spre care obosesc s-ajung tărziu Și mă târăsc pe cotul stâng, pe dreptul, pe amândouă Se-nchide nisipul spre răsărit cu o oră întărziere, Uitasem, s-a schimbat ora, cu un secol sau cu două.

60 poezii, 0 proze

Coca Farago (prenume: Ana - Virginia)

Coca Farago (1 august 1913, Craiova - 1 septembrie 1974, București) este o poetă, prozatoare, traducătoare și autoare dramatică. Este fiica scriitoarei Elena Farago și a lui Francisc Farago, funcționar bancar, și primește la naștere numele Ana-Virginia. Farago manifestă o precoce înzestrare literară, astfel că versuri ale poetei de numai 10-11 ani, din care va cita cu simpatie, îl motivau pe Lucian Blaga a glosa pe seama artei „miraculoase" a copiilor într-un articol din „Cuvântul" (1925). Învață într-un institut privat de fete, ulterior frecventând Conservatorul craiovean „Cornetti", unde își susținea examenul final la secția artă dramatică, în pragul celui de-al treilea deceniu. Câțiva ani după absolvire profesează ca actriță la Craiova, în trupa Teatrului Național, și, episodic doar, la Cernăuți. Cu Tantzi Cocea, Lucia Demetrius și Emil Botta evoluează, de asemenea, entuziast, în cadrul companiilor de teatru experimental „Masca" și „Treisprezece și...

0 poezii, 0 proze

Grișa Gherghei

Grișa Gherghei (n. 30 noiembrie 1936, Galați) este un scriitor român contemporan. A debutat în 1956, în paginile de cultură ale ziarului \"Viața nouă\" din orașul natal Galați. În 1960 devine membru fondator al revistei culturale \"Pagini Dunărene\" și începe să publice versuri în reviste literare centrale, precum \"Luceafărul\", \"Contemporanul\" sau \"Viața studențească\". Debutează în volum în 1968, în \"Colecția Luceafărul\" a Editurii pentru Literatură, cu \"Nici o tangentă la inimă\". În perioada 1995-1996, a fost colaborator al ziarului ZIUA și a editat Ziua Artelor. În 2005 primește premiul \"Opera Omnia\". Volume publicate: * Nici o tangentă la inimă, Editura pentru Literatură, București, 1968 (copertă de Lazăr Agneta) * Înmulțirea cu unu, Editura pentru Literatură, București, 1969 * Armuri, Editura Cartea Românească, București, 1970 (copertă de Aurelu Bulacu) * Pragul de sus, Editura Eminescu, București, 1979 * Urma, Editura Eminescu, București, 1982 * Șirul indian, Editura...

9 poezii, 0 proze

Eta Boeriu

Eta Boeriu (n. 25 februarie 1923, Turda - d. 13 noiembrie 1984, Cluj-Napoca) a fost o scriitoare, poetă și o traducătoare română. S-a născut la 25 februarie 1923, la Turda. Pe numele său de fată, Margareta Caranica, Eta Boeriu a fost fiica lui Ion Caranica, profesor, și a Sevei (n. Capidan). A fost nepoata pictorului Pericle Capidan și a etnografului Theodor Capidan, precum și sora poetului Nicu Caranica. A urmat Liceul la Cluj (1933-1940) și Sibiu (1940-1941). Licențiată a Facultății de Litere și Filosofie din Cluj-Sibiu (1941-1945). A participat la ședințele Cercului Literar de la Sibiu. Este considerată a fi cea mai importantă traducătoare din limba italiană în limba română din toate timpurile. Poezii Ce vânăt crâng, 1971 Dezordine de umbre, 1973 Risipă de iubire, 1976 Miere de întuneric, 1980 La capătul meu de înserare, postume, 1985 Din pragul frigului statornic, antologie poetică, 1999 Traduceri Giovanni Boccaccio, Decameronul, 1957 Cesare Pavese, Tovarășul, 1960 Giovanni Verga,...

4 poezii, 0 proze

Adraina Serban

Nascuta la Targu Mures, am apucat a inghiti praful din Bucuresti odata cu admiterea la Facultate. Nu l-am dorit sau visat, insa am ajuns a indragi acest oras pe verticala, in continua exuberanta morala si culturala, nereusind nici pana in ziua de azi sa-mi corectez greselile de scriere la tastatura. Cap de cret.

1 poezii, 0 proze

Gheorghe Sfintescu

O frunza de mediocritate cu vine de cuget, Moarta de panza invizibila a trairii, Vie de curent rece de ganduri. Imi vibrez optimist viitorul In bulgari de ploaie transfigurez Pe-al meu negru verde Praful ce imi ineaca ochii... O ruga imbratisanda strang la piept Animata de nerenuntare... O dogoresc si pielea mi-este'puizata De crunta oglindire calorica...

2 poezii, 0 proze

Ion Andrei

Întâmplător sau nu, am ajuns pe această pagina de net, întâmplător sau nu, sunt oarecum legat sentimental de cineva care a publicat de mult aici și cum și eu cândva, demult (sunt vreo 10 ani de atunci) obișnuiam să scriu.. m-am gândit că poate este un loc nimerit pentru a publica "operele" mele.. peste care la drept vorbind.. de mult s-a așternut praful... Am sa vă rog doar să scuzați puerilitatea vârstei de 17-19 ani, vremea la care acestea au fost scrise... promit ca am să revin și cu texte mai actuale.

8 poezii, 0 proze

la pragul singurătății

de Silviu Somesanu

în preajmă ruine timpul se clatină în părți într-un balans lipsit de remușcări pentru noi totul e o părere de rău la pragul singurătății rupe dintre noi vieți care ating sau nu ating cu sufletu cerul...

Bogat se adaugă

de Silviu Somesanu

Se va plimba Octombrie ca un călător grăbit pe la mănăstirile timpului. I se vor lăsa pe umeri ploi calcinate mărunte și moi cu zvon de rod, îmblânzite încă de un soare în febră. Asemeni limpezimii...

îmbrăcat în versuri albe

de Ștefan Petrea

în pragul zeilor te ivești ca un cântec de leagăn pentru singurătate îmi oferi miezul fructului tău ca pe o pijama pentru surdomuți rânjesc ca fraierul și mă dezbrac de plânset îmi umpli golul ce a...

Absența nu-mi încape-n zile

de Silviu Somesanu

Cum vin fantomele întunericului în preajma singurătății cu trupuri subțiri de balerine în dans prin aer și cum se rostește tăcerea pe la colțuri nimeni nu spune, își înghite cuvintele. Un lătrat...

***

de enea gela

mă uit la mine încă nehotărâtă /care să fie ultimele haine/cum îi este mai comod pământului să se întrepătrundă prin stofe colorate negre sau albe care ar trebui să fie ultimele cuvinte / de bun-simț...

Atelier

prag

de Dorina Șișu

o secundă a învățat să iubească doar existența s-a oprit în dreptul paharului meu și a turnat tot viitorul se zice că ocazia binecuvântării aparține ăluia de o cere în fapta care stă în vârful unui...