"inima asta nouă" – 20126 rezultate
0.02 secundeMeilisearchArhip Cibotariu
Au innebunit salcamii De atata primavara, Umbla despuiati prin ceruri Cu tot sufletu-n afara Si l-au scos de dimineata Alb si incarcat de roua Cu miresme tari de ceruri Smulse dintr-o taina noua Au innebunit salcamii Si cu boala lor odata S-a-ntamplat ceva imi pare Si cu lumea asta toata Pasarile aiurite Isi scot sufletul din ele Pribegind de doruri multe Calatoare printre stele S-a-mbatat padurea verde Nu mai e asa de calma, Tine luna lunguiata Ca pe-o inima in palma Nu-mi vezi sufletul cum iese In haotice cuvinte, Au innebunit salcamii Si tu vrei sa fiu cuminte?
0 poezii, 0 proze
dar George?
Incep si ma termin in aceasi clipa, in aceasi esenta diluata a starilor. Incerc sa inteleg clipa innoirii si inevitabila clipa a deznadejdi. Si totul nu depinde decat de noi. Devenim ce vrem, e raspunderea noastra, indiferent de jocurile subtile ale detinului. Timp este destul, asta conteaza cel mai mult. Am o stare care incepe sa semene cu viata, am niste ganduri care incep sa semene a idei. Cred ca inima incepe sa bata incet, incet sa nu produca proabusiri.
1 poezii, 0 proze
pirvu ioana alexandra
Inlantuit Singuratatea e o sabie ascutita Ce-ti taie glasul de-a trai, Si viata nu mai fericita Unu singlul lucru mai ramane,de-a iubi. Cand n-ai o sora sau un frate Pentru a darui si a iubi Ramai rapus de singuratate Ca un ostas pe campul de razboi. Dar daca in viata apare o raza de sperana, Si se naste un nou-nascut Te ridici si lupti mai depate Pentru singutatea a o birui. Si cand vezi ca rade intr-aletale brate sufletul iti surade in tine Si inmia se-n groapa in iubire Fara a ramane loc si de alta fericire.
1 poezii, 0 proze
CMcoca maria madalina
Ma ghidez in viata asta plina de rautati,intrigi,barfe...dupa un singur lucru...claritatea cuvintelor de neinteles dar,care,fara nicio indoiala,inseamna multe. Locuiesc la tara,asta ma ajuta sa ma destind purtata de vant,murmurul apei cristaline de munte,si de dorinte ascunse...viata insasi este o dorinta...dar care se indeplineste in etape.Ele vin singure,cu putin noroc,sau mai greu,in functie de puterea fiecaruia dintre noi. Incerc sa ma las purtata prin castele,prin epoca demult apusa a cavalerilor si printeselor medievale...sunt mai multi...cei care ma apreciaza,cu adevarat ma considera o printesa,si-mi dedica versuri,prin vant si privind la stele...inconjurata de suflete calde,iubitoare de natura,sensibile,atrase de muzicalitatea vietii... Sunt un amalgam de dorinte,sunt ceea ce pot sa fiu,imi doresc sa nu ma schimb,vreau sa simt viata...Viata trebuie traita,insa ca sa faci asta trebuie sa o simti in adancuri...e inima ta. Eu sunt inima mea,sunt prietena mea...sunt viata!
6 poezii, 0 proze
GMgabor monica
poeziile mele au fost publicate in cateva reviste dar nu asta e relevant. conteaza numai pasiunea.din ea izvoresc ode inchinate vietii... un text e considerat bun,dak putin din adancimea sufletul tau se revarsa pe hartie,si se incapataneaza sa se dilate,pt a modela un mic loc din inima ta.
5 poezii, 0 proze
AJanna j
" Poezia este ochiul care plange, este urechea care te asculta, este mana care te ajuta, este buza care-ti zambeste, este inima care-ti este alaturi." asta simt eu, asta sunt eu , asa ma caracterizez. singurul adevar din viata mea este poezia mea, prin care pot sa fiu eu, fara sa ma ascund dupa o masca, fara sa ascund un strop de sentiment.
4 poezii, 0 proze
Ioana Nastase
M-am născut în București într-o după-amiază de februarie în care ningea cu niște fulgi incredibili...(semnul norocului?!).Cea mai mare parte a copilăriei mi-am petrecut-o în Blaj, oraș aflat în inima Ardealului, loc unde am devenit Om și am învățat că nimic nu e mai de preț pe lumea asta decât să fii întâmpinat în pragul casei de chipurile zâmbitoare ale celor care te iubesc necondiționat.Mai târziu, întorcându-mă în București, am învățat că e mai greu să rămâi Om, decât să devii.Am urmat cursurile Universității Tehnice de Construcții București, devenind un inginer căruia-i stă mintea numai la scris, deși în prezent îmi profesez meseria.Însă fiecare om e destinat a-și urma chemările, indiferent cât de departe...
7 poezii, 0 proze
ESEla Solan
...toate au un sfârșit îmi spune tristețea eu zâmbesc mă dezbrac de mine cuvânt cu cuvânt rămân o rană în aerul viu mă gândesc poate ăsta e sufletul poate undeva în substanța lui ruginie mai e vreo sămânță de om neatinsă de șmirghelul lumii cineva a smuls o aripă și clipa s-a prăbușit cineva a crestat lumina și din ea s-a lățit o baltă de întuneric eu încerc să deslușesc în vociferarea lor seacă o zvâcnire de inimă sau câteva raze cu care să-mi leg rana dar nu găsesc bătrâne decat mâinile tale și curg înspre ele curg ca un râu spre ocean...
320 poezii, 0 proze
Ivan Alexandru
In scurta-mi viata pe care am avut-o pana acum (si care doresc sa continuie mult dupa momentul de fata) am simtit in unele momente o dorinta puternica de exprimare. Si deoarece nu sunt talentat la cantat :), mi-am transpus gandurile in versuri. Ceea ce scriu sunt versuri lipsite de finisaj. Poezia ramane cu forma initiala deoarece asta a gandit corpul meu in momentul acela si tocmai asta vreau sa transpun pe hartie, ce imi zice corpul,inima.
5 poezii, 0 proze
Niculescu Ioana
Sunt cerul sau marea din priviri .. Sunt calea ta de lumină Sunt mâna ce visu-ți poartă Sunt ziua caldă și senină, Sunt a nopții geană vrăjită Sunt pasul tău pe-al plăjii drum Sunt zefirul dimineții înmiresmat Sunt al primăverii parfum. Am îmbrățișări de rouă Am chemări înfocate în suflet, Am susur în inimă când plouă. Am umbre de val,colorat pamflet Am stropi de vise în privire Am zbateri de aripi închise-n timp, Am pașaport spre nemurire... Asta sunt...un castel de nisip Sunt un castel de nisip zgribulit, De furia valurilor mă feresc, De soare, și de răsărit, Și doar cu stelele mă sfătuiesc! Dar dincolo de umbra ta, Sunt plină de banalul eu, Și cândva îmi doream perfecțiunea, Și azi, și maine...și mereu Și când mă-nalț până la stele, Acolo sufletul e-o poartă.. E poarta ce m-asează între ele, Și ele îmi citesc în soartă! Dar, doar un val... e deajuns, Să mă dărâme, să-mi ia visul, Să-mi fure al meu nepătruns, Și să mi-l ia pe dânsul... Și dacă-mi ia visarea, zborul, Nu mai sunt, nu...
17 poezii, 0 proze
inima asta nouă
de Rodica Lupu
cu gesturi mecanice mi-am conturat o inimă nouă i-am ales apoi o culoare fără umbre regrete sau dor am cusut-o cu gânduri de piele să mă-nvelească sângele ei proaspăt fără obstacole să-mi lunece lin...
Des țin un filament de rezervă afară
de Oancea Sorin
Soarele se ocupă cu restul, în jurul meu, și, Doamne, ce treabă bună face!? Absurdul ce ne cuprinde în inima asta nouă, nu e în umbra lui, săracul. Tot omul știe că va veni o clipă cănd se stinge....
Ceasul bate ziua nouă
de Ela Victoria Luca
se fac drumurile pat de vreascuri adormindu-te-n bătaie de vânt și soare veghe de maică alteori o femeie amestecând orele până strânge frigul din tine într-o ramură de mesteacăn alburie spre a-ți...
predilecții solare
de FLOARE PETROV
fac ce îmi spune inima, iubesc lumea așa cum este acum în era perfectibilității. sculptează îngeri pe stânci, își duce crucea cu demnitate, învelește cu flori mormintele străbunilor. își cântă...
1 Mai Poeticesc
de mardale stefan
Sunt într-o stare post operatorie: mi-au înlocuit inima. Mă bufnește râsul când mă uit la osciloscop. Ce monotonie! “Sunteți un om norocos” îmi spune medicul. Cine o fi avut ideea? Asta nouă bate ca...
Celei prea vesele
de Charles-Pierre Baudelaire
Un peisaj încântător E-ncântătoarea ta făptură Îți joacă zâmbetul pe gură Ca boarea unui vânt ușor Drumețul trist ce-ți iese-n cale își simte sufletul vrăjit În clipa când i-a răsărit Splendoarea...
Celei prea vesele
de Charles-Pierre Baudelaire
Un peisaj incantator e-ncantatoarea ta faptura iti joaca zambetul pe gura ca boarea unui vant usor drumetul trist ce-ti iese-n cale isi simte sufletul vrajit in clipa cand i-a rasarit splendoarea...
transplant
de Neagu Raluca
oamenii apar ca lăcustele se lasă iarnă peste mine apoi coboară când îngenunchez și îi îmbracă întunericul dragostea era agățată de picioarele mele (nu sări mai e timp încă nu ai putrezit pe interior...
le jardin noir
de Gabriel Nicolae Mihăilă
fiecare zi e diferită e ca și cum m-aș muta dintr-un motel ieftin în altul încă de la intrarea în cameră tapițeria din ce în ce mai căzută pare să sfideze hotarul unde sângele întâlnește ficțiunea un...
Lumea de mâine, cu aroma zilei de ieri
de Andrei Pavel
Lumea de mâine, cu aroma zilei de ieri, mă privește drept în față; simt cum mă ustură ochii. Cred că sunt bolnav, ce să fac oare durerii? Stropi de sudoare să fie? Nu pricep- îi simt în gură, sărați...