"fără capăt" – 20753 rezultate
0.02 secundeMeilisearchKamo no Chomei
Kamo no Chomei- poet, critic și eseist de origine japoneză- a trăit în perioada de tranziție de le epoca Heian la peioada Kamakura. S-a născut într-o familie de preoți șintoiști, în Kyoto. Și-a început cariera de poet la curtea imperială. A fost numit de împăratul Go-Toba membru al Inaltului Birou de Poezie (Wakadoro), unde a excelat ca estetician și critic literar. In anul 1204 a devenit preot budist și s-a retras în muntele Ohara, iar în 1208 s-a mutat în muntele Hino (lângă Uji, la sud de Kyoto). Chomei și-a definit idealul de pustnic în lucrarea sa “Hojoki” (Insemnări din coliba mea, 1212), un “zuihitsu” (însemnări la întâmplare) care a devenit lucrare de referință în literatura japoneză. Opere: se remarcă în antologia Shin Kokinshu și în alte antologii imperiale Culegerea de versuri Kamo no Chomei Shu (1181) Mumyosho (Insemnări fără căpătâi, 1211) Hojoki (Insemnări din coliba mea, 1212)
1 poezii, 0 proze
CVChitoveanu Victoria
O viata de om oarecare. Frgment autobiografic din:Ramas bun, insula Vancouver! Daca s-ar intampla minunea,sa-mi reiau viata de la capat, mi-as alege meseria de calator fara tinta pe Terra, sa traiesc momentele magnifice in orice clipa, atunci cand as simti ca fac parte din ceea ce vad oriunde m-as afla pe Pamant. M-as considera un naufragiat al clipei necunoscute in care ma aflu sau care se afla in vecinatatea mea, mi-as dori ca viata sa mi se transorme intr-un zbor de-a lungul si de-a latul Terrei, cu opriri care mi-ar permite atat cat sa vad frumusetile necunoscute, pornind cu sufletul gol, plecand cu el incarcat cu tot ce as dori sa vad, atunci m-as ridica spre steaua mea cu sufletul impacat: am trait, am vazut tot ceea ce se putea vedea, tot ce inseamna frumusete pe Terra! Ferice de cei care au cea mai mare parte a vietii lor programata de marele Creator pentru asa ceva! Data nasterii: 2 sept. 1944 Brasov Profesia:medic veterinar Pseudonim folosit: Megrig Smaranda Megrig este mult...
14 poezii, 0 proze
JRJaufré Rudel
Jaufré Rudel de Blaia a fost un om foarte nobil și generos și prinț de Blaia. Și s-a îndrăgostit de contesa de Tripoli, fără a o fi văzut vreodată, și numai pentru vorbele bune pe care le-a auzit despre ea de la pelerinii ce se întorceau din Antiohia. Și a scris despre ea multe versuri cu melodii bune, dar cu cuvinte simple. Și pentru că voia să o vadă, s-a făcut cruciat și s-a pornit pe mare. Și pe corabie a căzut bolnav și a fost dus la Tripoli aproape mort într-un han. Și aceasta a ajuns la urechile contesei și ea a venit la el, la căpătâiul său și l-a luat în brațe. Și a știut că ea era contesa, și pe loc și-a redobândit vederea și auzul și l-a lăudat pe Dumnezeu pentru că l-a ținut în viață până a văzut-o. Și astfel a murit el în brațele sale. Iar ea l-a așezat în mormânt cu mare cinste în casa Templului. Și pe urmă, în aceeași zi, s-a călugărit pentru durerea pe care a dobândit-o prin moartea lui. Engleză Jaufre Rudel (Jaufré in modern Occitan) was the Prince of Blaye (Princes...
2 poezii, 0 proze
doru alexandru
sunt un simplu om care nu vrea decat sa se afirme dar sa nu fie criticat de cei care nu stiu ce este o poezie ma aplec cu turpul caut o stea ma inailt cu privirea stau si ma intreb:oare unde o fi ea? te caut pe tine cea mai iubita femeie-iubita de mine sa stii ca te astept ,te astept si o viata cum sa urasc un trup ,un suflet,o inima te tine TE IUBESC tu esti cea mai aleasa sa-ti dau tot ce am sa-ti dau toata iubirea unde esti acum? de-mi caut eu mangaierea? DOAMNE CAT TE IUBESC! cu tine in viata.... stiu ,ca pot sa reusesc iar pt tine doar mai am speranta o lume mizera fara rusine doar cu dispret o fericire ce-i doar efemera nimic nu are pret mai putin dragostea!!! eu am nevoie de tine tu te gandesti acum? oare gandu-ti e la mine? sa fiu eu oare singur la capat de drum? te rog te implor iti cer si iertare caci nu mai vreau sa mor atunci nu mai am sperante cum oare sa fac cum oare sa ajung ca de durere sa scap sa nu mai plang cum ra razbesc sa uit de necaz,sa-l uit de ce exist de ce...
1 poezii, 0 proze
EBemanuela bunea
ce spun despre viatza?!absurd..dispret.cum e sa simti pe propria piele inutilitatea?cum e sa intrevezi mereu un final nefericit,nedem care sa tzi infraneze elanul..?cum e sa suferi?sa suferi pt nimic concret ..asa,intruna..degeaba..din panica.sa rizi scriind,stiind,crezind ca ai secretul.stiu ca e zadarnic.cine pierde? timpul ma omoara,putin ate putin..mai greu decat singuratatea...de ce?cum sa inteleg de ce?!mereu intrebari..intrebari fara raspunsuri..intrebari cu raspunsuri care genereaza alte intrebari..oare cum ajung la capat? nu voi reusi.nu pentru ca sunt pesimista ..ci idealista.nu voi reusi pentru ca n se poate
1 poezii, 0 proze
ZZZZ
Cand eram mic, eram foarte naiv; ascultam cu gura cascata povestile celor din jur si credeam tot ce auzeam. Eram convins ca daca intru in dulap si rostesc "itzi-bitzi iesi afara" diavolul va navali in camera mea, cerandu-mi socoteala. Eram convins ca tiganii fura copii si-i baga in sac, de aceea purtam mereu cu mine un briceag numai bun de taiat saci. Visurile imi erau frante de gropi, fara exceptie, drept pentru care am invatat sa mi le controlez. Cand vedeam groapa in care urma sa cad, ma trezeam. Multi ani nu am putut duce nici un vis pana la capat. Apoi am inceput scoala. nu ma intelegeam cu colegii; in pauze stateam intr-un colt si cantam la muzicuta. Suflam in muzicuta aia pana cand simteam ca o sa lesin. Fiind un copil bolnavicios, stateam mult timp prin spitale. De acolo am ramas cu cele mai frumoase amintiri. In spital citeam fara sa ma deranjeze nimeni, mama imi aducea bomboane, toata lumea se purta frumos cu mine si nici macar nu eram nevoit sa-mi fac temele. Daca cineva...
7 poezii, 0 proze
PGPaicu Georgiana
Născută în Constanța, îndrăgostită de mare, încerc să îmi croiesc un drum doar al meu în viață, călăuzită doar de lumina propriei mele voințe, de încrederea în mine insămi. Scriu poezii de 8 ani, începând, ca în multe alte cazuri, cu versuri banale, alergând apoi între curentele literare, găsindu-mi liniștea când în romantism, când în simbolism, când în modernism...apoi, o luam de la capăt, ca într-un maraton fară sfârșit. Acum, în plină floare a vârstei, îmi permit să privesc cu încredere spre viitor și cu înțelegere spre trecut.
1 poezii, 0 proze
Florin Chilian
\"Florin Chilian este o figură destul de puțin mediatizată în peisajul, destul de stufos, ce-i drept, al muzicii românești cu toate că în cercurile de specialiști este considerat principalul reprezentant al noii direcții avangardiste, deci deloc conformiste, pe care a adoptat-o muzica folk din România ultimilor ani. Mișcarea a început cu Mircea Florian și a culminat cu regretatul Valeriu Sterian și al său „The Very Best Of...”, unde se observă cel mai bine noul gen de orchestrare al pieselor, într-o manieră mai rock și la un ridicat nivel de profesionalism, cu intervenții serioase de chitară electrică și instrumente neconvenționale, atît electronice cît și instrumente orientale (buzuki, sitare), apoi instrumente de percuție specific africane etc. Desigur, schimbarea nu se realizează numai la nivel muzical. Versurile capătă și ele o nouă formă, mult mai modernă, fără să-și piardă nici sensibilitatea, nici profunzimea. Noii folkiști nu mai sînt tributari marilor poeți. Își scriu singuri...
0 poezii, 0 proze
DADoru Alexandru
Parca nu mai era imbratisare contopirea aceea din urma, cand cu adevarat se topeau contururile, disparea carnea, ne uitam respiratia, mistuiti amandoi de o singura, insangerata si nesatioasa gura. De multe ori am nadajduit ca la capatul rapirii aceleia vom intalni, impreuna, moartea. N-am stiut cat ca poate fi atat de ispititoare moartea, atat de calda - voluptate fara spasm, beatitudine fara strigare. Mircea Eliade - Nunta in cer Yahoo ID: grydoryan
258 poezii, 0 proze
Camelia
Incerc sa descopar lumea cu ochi de copil, curioasa ma avant spre varfuri inalte, uneori trebuie sa ma catar, alteori genunchii mi se julesc, ma zgarii, dar continui, stiu ca la capatul acestui drum, ma asteapta un suras, sau Adevarul sau Iubirea, dar cu siguranta eu insami, in unicitatea mea iremediabila. Si ma bucur. Asta e zborul meu: o bucurie tasnita ca un izvor fara sfarsit.
5 poezii, 0 proze
fără capăt
de Ursu Marian Florentin
te întrebam mereu dacă simţi dimineaţa curată cum se rupe acut în pupile printre fluturi, te certam tot mai des fiindcă nu-mi vedeai capătul aripilor întinse mai mult înspre tine decât spre buza...
Fără căpătâi
de Florin Andor
ultimul adăpost l-am săpat în mers pentru omul cu auz fin știind că nimeni nu dă doi bani pe zilele rele acolo îi duc mâncarea după povața sângelui șoptindu-i urcă deasupra rotulei și vei afla cine...
podul fără capăt
de Boris M. Marian fără minus
Podul fără capăt Mergeam pe podul fără capăt, Apocalipsa fiind aproape, Un șobolan șoptește, dragă, Parcă scriai cu ceva vlagă, Acum îmi pare că ești beat, Simțeam că sunt decapitat, Decapitat fiind,...
Un obiect fără capăt
de Gabi Schuster-Cărărușă
Vârsta cade precum o beznă între soare și lună se uită lung se îndoaie fără excepție înapoi chiar mă chinuie ideea unde-o fi viitorul s-a terminat ? mă dor unghiile de strâmtoare am dat cu limba de...
Voi merge pe drumuri fără capăt
de Silviu Somesanu
Nu am cuvinte care să cadă într-o dungă am doar sunete de clopot tânguitoare și o clepsidră ce zace-n fereastră la capătul de apus al deșertului din viață. Stau împrumutat de corpul tău într-o nișă a...
Trecător pe un drum fără capăt
de Silviu Somesanu
Tu mi-ai rămas într-o fotografie alb negru, în umbra unei lumini din trecut privești speriată oglinda c-un surâs fals pe fața ca frunza de nufăr. Eu stau ascuns în gândul plecat, trecător pe un drum...
fără anestezic
de Daniela Luminita Teleoaca
oamenii aceia au trecut dimineață de dimineață cu buldozere și mitraliere nu se știe dacă un an doi mai mult mai puțin erau mulți nu se știe câți după ei întuneric singurătate și praful acela de roi...
Cuvinte fără pântec
de Ela Victoria Luca
ne trimitem zăpezile în alt pol de septembrie în munții inimii nu mai e frig la început de viață nopțile mai pot fi polare niciodată sticlos de fragile și nu mi-e vara încă sfârșită ar trebui să...
iarba crește fără rădăcini prin tranșee
de cezara răducu
două pete de sânge îi deschid diminețile în ochi singura ofrandă pruncilor avortați în tranșee certitudinea unor războaie inutile și fără teritorii câștigate seară de seară din ranița lui fără capăt...
precum libertatea unui tren fără gară
de Calotescu Tudor Gheorghe
suierată apăsat de-un mecanic captiv mi se ridică sufletul din acest trup în blânda căutare a înțelegerii poate că sunt legat printr-un cordon ombilical de univers dar pentru început mi s-a dat voie...