"evaporarea cernicăi" – 407 rezultate
0.01 secundeMeilisearch
ȘIȘtefan Octavian Iosif
Ștefan Octavian Iosif (11 septembrie 1875, Brașov - 22 iunie 1913, București) a fost un poet și traducător român, membru fondator al Societății Scriitorilor Români. Urmează studiile liceale la Brașov și Sibiu. Își stabilește reputația de poet în epocă prin volumele: Patriarhale (1901), Romanțe din Heine (1901), Poezii (1902), Din zile mari (1905), Credințe (1905). Din inițiativa lui Emil Gârleanu, Șt. O. Iosif și Dimitrie Anghel, scriitorii tineri din București s-au întrunit într-o primă consfătuire de lucru în ziua de 13 martie 1908, alcătuind o comisie provizorie pentru elaborarea statutelor preconizatei Societăți a Scriitorilor Români. Șt. O. Iosif și Dimitrie Anghel se cunoscuseră la Paris, în 1901, unde se aflau la studii. Temperamente total diferite, aveau totuși câteva trăsături care îi uneau: amândoi erau poeți, nutrind o mare sete de instruire și afirmare literară, și amândoi erau - structural vorbind - niște visători și niște romantici. Deși psihologic se deosebeau, în plan...
77 poezii, 0 proze
Ștefan Octavian Iosif
Urmează studiile liceale la Brașov și Sibiu. Își stabilește reputația de poet în epocă prin volumele: Patriarhale (1901), Romanțe din Heine (1901), Poezii (1902), Din zile mari (1905), Credințe (1905). Din inițiativa lui Emil Gârleanu, Șt. O. Iosif și Dimitrie Anghel, scriitorii tineri din București s-au întrunit într-o primă consfătuire de lucru în ziua de 13 martie 1908, alcătuind o comisie provizorie pentru elaborarea statutelor preconizatei Societăți a Scriitorilor Români. Șt. O. Iosif și Dimitrie Anghel se cunoscuseră la Paris, în 1901, unde se aflau la studii. Temperamente total diferite, aveau totuși câteva trăsături care îi uneau: amândoi erau poeți, nutrind o mare sete de instruire și afirmare literară, și amândoi erau - structural vorbind - niște visători și niște romantici. Deși psihologic se deosebeau, în plan mai larg se întâlneau și se \"completau\" în chip fericit: pe când interiorizatul Șt. O. Iosif se simțea atras de exuberantul Anghel, acesta din urmă afla în...
0 poezii, 0 proze
evaporarea cernicăi
de Vasile Munteanu
mă port pe umeri. sacagiu. poate altceva. oamenii: pescăruși de oraș cu inima grea țipete scurte. zbor fără urmă. limbă de sete. limbă de turmă. a secat lacul de la cernica. iisus va învia. mă doare...
murmure
de Ottilia Ardeleanu
suntem trunchiuri așezate alăturat ne uscăm cu vremea ne strângem prin evaporarea sevei sanguine mirosim a dragoste de pământ și de noi înșine creștem cu greu ozonul vieții ne lepădăm de toate...
apus și nisip
de Ursu Marian Florentin
atunci când eu încercam să mă împart în lumină și apă ca să pot atinge evaporarea ta pe pământ tu voiai să te desparți în apus și nisip pentru că valurile încercau să meargă ca oamenii pe urmele...
Acolo-n inima ta
de Alina Cusen
Măngâie-mi irisul cu-n strop de durere, sărută-mi aripa c-o secundă de dor. Încă mai știi, încă mai poți s-alungi evaporarea.... De ce te-ascunzi sub pași de umbră, de ce te minți sub cioburi de...
Mai presus de orice...
de liviu gradinariu
Mai presus de orice E nevoie de frumosul delir al înecatului de o mie și una de nopți de neputință viitorul durerii moarte în plâns mi-ar chema gandurile plutitoare tatuate pe zi petecul versului...
Poem pentru nopți lungi
de Marius Marian Șolea
Poem pentru nopți lungi S-a legat de mînă umbra și se-ntinde pentru a săruta un trup rotund de întuneric ud și rece, rămas așa de la evaporarea luminii. totul se recunoaște în plîns, cînd femeia se...
Semințe de bostan
de Victor Titiu
Dacă fluturele trece obligatoriu prin stadiul de vierme,pentru a deveni înger, este la fel de obligatoriu stadiul de om? Viața nu decontează cuvintele ce n-au acoperire-n aur. Lumina s-a născut prin...
Veneții umede
de Liviu-Ioan Muresan
cu picioarele umede, cu mîinile vîslind visăm bărci zburătoare, ventilatoare să ne usuce valurile gîndirii. vibrațiile minții peștișori într-un acvariu plin de prădători umezi, evaporarea ca stare...
joi
de Victor Ciobanu
Se făcuse atâta liniște încât puteam auzi pașii amantelor din schimbul trei cum împodobesc străzile. Mai pudică din fire luna se ascunsese în spatele unui nor și a așteptat tăcută evaporarea...
[te rog nu lăsa lumina să clipească]
de Daniel Dăian
s-a ars ochiul Lui după ce am scuipat pe el cei care au plecat repede locuiesc într-un cămin foarte mic unde aș trăi doar puțin întunericul dar promit să te ascult cum îmi povestești evaporarea...
exist
de Ștefan Petrea
exist în demersul de fraudă a norilor spre a ne plăti apa parcursă din ochi pe obraji apoi spre gură, exist spre a cere: Doamne, destulă apă! soarele acesta blând abia ne îndestulează evaporarea apoi...
cireși sălbatici
de Ursu Marian Florentin
era o livadă sălbăticită de singurătate între un drum fără întoarcere și un început de sfârșit era o întretăiere a destinelor la marginea lumii numai vara ne întâlneam sub cireși de pelin tu te...
april
de Ursu Marian Florentin
tu nu aveai mers şi nici zburare trecerea ta prin lume era evocarea unui mit, era doar evaporarea în dimineața unui infinit tu nu aveai eternitate existența ta era un scâncet prin iarbă o tandrețe de...
Nu mă evapora, chip frumos din oglindă
de Dragoș Vișan
Sunt mulatră, creola ultra sexy din temniță nu mă evapora încă, iubire, evaporarea e ceva crazy, nuts, nu mi-am terminat paharul de apă cu-efervescent juvenil de pe tava gardianului, violatorul meu...
eu, Lolita?
de Nicoleta Iuhoș
Nu-nțelegeam de ce îmi spui Lolita. Până mi-am zărit oglindirea chipului într-un grăunte stingher de rouă întârziat pe-o petală de trandafir portocaliu. Copilul - femeie: Înmuguresc sânii străpungând...
Intrebari
de ilie mihaita-adrian
Ma simt minunat de inspaimantat cu noua tehnologie... Uneori ma intreb daca nu cumva ma inchin stramb. Daca biserica atesta ca extraterestrii exista ar urma: un preot sa duca o lupta de exorcizare...
her majesty\'s ship
de emilian valeriu pal
o noapte în care m-am făcut matol pentru că am crezut că matol vine de la mateloții bronzați întîmpinați de femei cu batiste albe puteam să jur că-mi voi face un tatuaj în dreptul inimii o corabie...
antijurnalul dezosărilor
de Vasile Munteanu
fără propriile cuvinte n-ar ști nimeni să ne batjocorească poveștile adorm pe cei din jur numai când nu sunt reale consumi și e limpede nu mai poți cere un rând apoi întunericul străbătut pe bâjbâite...