Nu mă evapora, chip frumos din oglindă

Sunt mulatră,

creola ultra sexy din temniță

nu mă evapora încă, iubire,

evaporarea e ceva crazy, nuts,

nu mi-am terminat paharul de apă

cu-efervescent juvenil

de pe tava gardianului,

violatorul meu Valbuena

dată prin fanta ușii

cu zăvoare grele în plus,

maturitatea neajunsă

mi-a mai lăsat, amarule,

bărbatule alb,

destul timp

să te gust,

să te știu

rămas fără unul dintre

"cojones"

Frumușica -

Pretty Woman,

idealul pierdut

al tuturor deținutelor nemachiate,

în stingere treptată

a vieții și-n celulă, și-n carceră,

(H)eroina* prostituată

încarnată de creața ca mine

Julia Roberts în film,

găsită, plătită, hrănită, iubită

de-un dandy american frumușel,

cu părul argintat înainte de vreme

le-ar plăcea să mai fie feeric

oricând,

după proiecțiile ori stringurile-n aburi

în baia comună

iese mereu altceva —

hidos trupul se trece

uitat de-un

fost soț, precum cel ars de Sole**,

uitat și de cel ce-i

cere-acu' mâna-n capela-nchisorii

să stea în așteptare

să iasă

încă

unsprezece ani

Neviața din închisoare

confiscă

pe rând atuurile feminității,

bine că eu sunt

deținuta de culoare tânără, înaltă,

futută bestial

în spălătorie cu camera oprită

de Valbuena,

neviața după viol

dă totuși ceva,

urâțenie și masculinizare

ori fragilitate,

decăderi până la stadiul

de umbră-n sevraj

Trauma îmi lasă rana adâncă din creier,

nevindecat trupul spălat cu furtunul

de ticălosul din Cruz del Sur,

"șeful securității" pulilor,

să nu mai fiu nici cu Maca,

nici cu Saray,

niciodată, jur,

nu voi mai fi abuzată de vreun bărbat

Iubirea lasă efemer, pentru totdeauna

numai câte un tatuaj

mie la gleznă

și altul pe pubis,

din puncte,

ca lui Saray Vargas scorpionul pe umăr

pentru Zulema Zahir, nebuna soră de cruce,

făcut din prețuire

pentru pătimirea fără sex împreună,

în lupte de supraviețuire,

nu în același pat

_______

* Carla's Dreams

** Soledad Núñez, eroină ce și-a ars soțul infidel, având 22 de ani de ispășit (unsprezece trecuseră deja când primește prin transplant o inimă nouă, înainte să moară, e cerută în căsătorie de văduvul ce tocmai o înmormântase pe donatoarea inimii, dar în ziua cununiei lui Sole noul soț e împușcat în exteriorul închisorii Cruz del Sur, din ordinul lui Anabel codoașa, vecina sa de celulă, închisă deoarece traficase mii de românce în Spania).