"după nu mai vine nimic" – 20790 rezultate
0.04 secundeMeilisearch
SAsiminiciuc andrei
Ma trezesc...deschid lent ochii....la dracu...inca sunt aici, prins in aceasta lume. Inca o zi intr-o lume de c***t inconjurat de oameni de c***t. Nu stiu pentru moment de ce ma mai deranjez sa ma ridic...oricum o sa ma intorc in pat in curand, oricum o sa vizes la dulcea inconstienta si la asternutul moale si calduros, toata ziua. E lumina, nu vreau sa fie lumina. Ma deranjeaza lumina. Trag jaluzele dar e in continuare la fel de alb in camera ...la naiba. Ar trebui sa mananc? neee.....ar trebui sa fac ceva? Da, trebuie sa merg la scoala dar Fuck school.....nu am chef de asta....nu am chef de nimica...cel putin nu acum....timpul trece.....telefonul incepe sa sune. Il ignor...poate inceteaza. Dupa 30 de secunde chiar inceteaza...Bine sper sa nu mai fiu deranjat azi...vreau sa vina noaptea si sa fie intuneric iar....
3 poezii, 0 proze
CGConstantinescu Gabriel
Sunt un fotbalist ratat, un inginer ratat, un tipograf ratat, un editor ratat, un etc. ratat. În 2012 am primit premiul I la primul concurs național de proză scurtă la care am participat, și când am fost publicat în antologia IDC 2012 m-am bucurat ca un copil nejustificat de mult și de atunci nu am mai scris nimic concludent. |În rest, am scos revista Vulcanul după 1989 care a ars în propria ei lavă, am condus tipografii și edituri mici, am editat și finanțat prima revistă de tenis din România, Tenis Magazin care a murit după patru numere din lipsa banilor, din vina mea și a difuzorilor de presă, am editat sau am tipărit mai multe cărți din domenii diverse cu puține satisfacții și cu multe deziluzii, revista liceului "Iuliu Maniu", revista "Fizbichi", am jonglat puțin și cu jurnalismul dar am ales să falimentez ratându-mă și în afacerile unde am acumulat ceva experiență tot degeaba, joc fotbal sau tenis atunci când am ocazia și când am cu cine, mai și scriu din când în când de când mă...
15 poezii, 0 proze
DWDan Waniek
Am educat mâna stângă pentru șoriceii ce-mi mișună pe masă... Am zis apoi j'ai vécu, aproape ca abatele acela, bun la inimă ca un medic de plasă... Ce să zic? La capăt de drum nu mai sunt decât începuturi eterne a capella, nu însemnări, n-ai nici casă... Necum biografii, muieri, ori plângeri spre Cruella. Aplauzi doar din dreapta, cine să te mai descoasă ? Autorul locuiește și lucră la Paris ( în Francia, dar visează doar la Navarra... ). Dan Waniek este medic român ( cu numele cel meseriaș ce vine de la protovasconicul *bade, întregitor, care după Vennemann a dat deponentul - căci nu are pasiv - și defectivul - căci nu are perfect - Lat. mederi, a vindeca, verb dual, pentru că are complement atât cu dativul cât și cu acuzativul :-).
7 poezii, 0 proze
ciron gomo
Acum Tanjesc dupa racoare Si dupa stat in casa Ma-imbata o culoare Portocalie ,arsa Fierbi, apa, fiinta, floare E mare-acum napasta Inca o luna pare Sa mai dureze asta Privesc cum se usuca Tot, floare dupa floare Imi vine dor de duca Si de emancipare E trist sa-ti vezi destinul Nemultumit si dur Te-apasa tare chinul Portocaliu,obscur Intrebi la nesfirsit Incotr-o ma indrept Apelul nu-i primit, Ca nu esti intelept Stai jos si chibzuieste Ce oare va urma ? Incarca si pazeste Inchipuirea ta
1 poezii, 0 proze
GNGETA NEDELCUU
Autobiografie Ne-am născut în zi de vară, Eu și a mea surioară Două gemene frumoase Și foarte gălăgioase. Părinții erau săraci Viață grea... n-ai ce să faci... Foarte greu ei ne-au crescut, Dar ne-au iubit foarte mult! Gingașe ca două flori, Eram ale lor comori. Răsfățate și iubite Și cu mult drag îngrijite. Doar că, într-o zi de vară, Nori negrii se adunară Prevestind parcă ceva, Groaznic, că se va-ntâmpla. Ca un prunc neprihănit, La șase luni a murit Scumpa, surioara mea, Pornind tristă spre o stea. Câtă jale, ce durere! Dar, Domnul le-a dat putere Și după un an jumate Mama, mai naște-un frate. N-a ținut mult voia bună, Că-a murit la... doar o lună. Altă tristă-înmormântare, Altă mare supărare... Domnul nu i-a părăsit, Ruga lor le-a îndeplinit Și, după doi ani... în fine, De la spital mama vine, Cu draga mea surioară Frumoasă .. din cale-afară! Bună, cuminte, deșteaptă Urcă treaptă, după treaptă; În viață, în căsnicie, Mamă bună și soție! Azi, suntem la casa noastră, Prin strădania...
25 poezii, 0 proze
IMIleana Mălăncioiu
Ileana Mălăncioiu (n. 23 ianuarie 1940, Godeni, Argeș) este o poetă contemporană și o eseistă română. De asemenea publicistă, disidentă, activist civic. S-a născut la 23 ianuarie 1940, în satul Godeni (județul Argeș): "...eram a doua fată a părinților mei și n-am fost primită cu prea multă bucurie. Fusese așteptat un băiat. Tot asteptându-l, după mine, mama a mai născut încă două fete, dar nu a mai fost la fel de tristă." - mărturisește poeta. Liceul la Câmpulung Muscel, bacalaureatul în 1957. A absolvit Facultatea de Filosofie a Universității București în 1968, cu lucrarea Locul filozofiei culturii în sitemul lui Lucian Blaga. Doctor în filosofie în 1977, cu teza Vina tragică (Tragicii Greci, Shakespeare, Dostoievski, Kafka). Din 1980 devine redactor la revista Viața românească.A debutat cu versuri în Luceafărul, în 1965. Lucrează, înainte de 1989, la Televiziunea Română, la revista Argeș, la Studiourile Animafilm și la revista literară Viața românească (de unde demisionează la 31...
85 poezii, 0 proze
ELEmilian Lican
Numele meu complet este Oniciuc Constantin-Emilian. Data nașterii: 05.05.1971 în municipiul Iași. Activitatea mea profesională nu are legătură cu literatura. Am fost pompier militar-Subofițer în cadrul Detașamentului Rădăuți al I.S.U. Suceava. În prezent sunt în rezervă, pensionat după 30 de ani de activitate. Debutul într-o carte tipărită a fost în antologia literară cu mai mulți coautori ,,Vise târzii" -2014, Editura Națiunea unde am semnat sub pseudonimul Emilian Lican. Cu acest pseudonim a apărut și prima mea carte personală de autor: ,,Şoaptele destinului", Editura Națiunea-2014. După publicarea mea în diverse antologii cu mai mulți coautori sub egida Editurii Națiunea în calitate şi de coordonator al antologiei ,,Lyrics et prosa", volumul I, Editura Națiunea, Bucureşti- 2015, am folosit numele real Emilian Oniciuc care mă reprezintă și în prezent. Am continuat coordonarea antologiilor ,,Lyrics et prosa" volumul al II-lea şi ,,Lyrics et prosa" volumul al III-lea cu îndrumarea...
144 poezii, 0 proze
IVIon Vinea
Ion Vinea s-a născut pe 17 aprilie 1895 în localitatea Giurgiu. Pseudonimul literar al lui Ion Eugen Iovanaki, poet român în vecinătatea mișcării literare de avangardă.După absolvirea liceului \"Sfântul Sava\" din București, frecventează cursurile Facultății de Drept, mai întâi la București, apoi la Iași, unde își ia diploma de licență. Nu a profesat niciodată avocatura. Încă din anii liceului, scoate împreună cu Tristan Tzara și Marcel Iancu revista Simbol 1912, cu atitudine netă împotriva semănătorismului. În anii 1914-1916 publică versuri apreciate în mod pozitiv de critică. De la început Vinea a fost socotit un poet modern. A fi modern la acea dată însemna a fi simbolist. Dacă poeziile de ucenicie sunt într-adevăr simboliste, producțiile următoare au o nuanță mai tonică, Vinea fiind refractar oricărei înregimentări. El și-a înjghebat propria echipă în jurul revistei Contimporanul, pe care o conduce în anii 1922-1932, revistă care devine principală rampă de lansare a scriitorilor...
71 poezii, 0 proze
CMcoca maria madalina
Ma ghidez in viata asta plina de rautati,intrigi,barfe...dupa un singur lucru...claritatea cuvintelor de neinteles dar,care,fara nicio indoiala,inseamna multe. Locuiesc la tara,asta ma ajuta sa ma destind purtata de vant,murmurul apei cristaline de munte,si de dorinte ascunse...viata insasi este o dorinta...dar care se indeplineste in etape.Ele vin singure,cu putin noroc,sau mai greu,in functie de puterea fiecaruia dintre noi. Incerc sa ma las purtata prin castele,prin epoca demult apusa a cavalerilor si printeselor medievale...sunt mai multi...cei care ma apreciaza,cu adevarat ma considera o printesa,si-mi dedica versuri,prin vant si privind la stele...inconjurata de suflete calde,iubitoare de natura,sensibile,atrase de muzicalitatea vietii... Sunt un amalgam de dorinte,sunt ceea ce pot sa fiu,imi doresc sa nu ma schimb,vreau sa simt viata...Viata trebuie traita,insa ca sa faci asta trebuie sa o simti in adancuri...e inima ta. Eu sunt inima mea,sunt prietena mea...sunt viata!
6 poezii, 0 proze
TTTristan Tzara
Tristan Tzara (n. 16 aprilie 1896 Moinești - d. 25 decembrie 1963 Paris) este pseudonimul lui Samuel Rosenstock, poet și eseist evreu român, născut în Moinești, România și stabilit mai târziu în Franța, cofondator al mișcării culturale dadaiste care a condus la o revoluție majoră în artele plastice și literatură. In 1912, pe cînd era incă în liceu, publică Revista "Simbolul" împreună cu Marcel Iancu și Ion Vinea, cu binecuvîntarea lui Alexandru Macedonski și ajutorul lui Iosif Iser. In această perioada semnează cu pseudonimul S. Samyro, pe care îl va schimba mai tîrziu in Tristan Ruia și în final Tristan Tzara. In realitate numele de "Tristan" nu e ales pentru rezonanța particulară pe care o are numele în română sau ca omagiu către opera lui Wagner - o referință importantă pentru simboliștii care l-au influențat puternic pe tînărul poet, ci, după cum spunea Colomba Voronca (soția lui Ilarie Voronca și sora lui Claude Sernet) datorită faptului că exprima starea de spirit a tânărului...
110 poezii, 0 proze
după nu mai vine nimic
de Marinescu Victor
Poezia asta e la fel ca toate celelalte cu de toate, cu idei despre și în ce limbă, e un fiat punto pe autostradă și un soare mic deasupra, un nor ca o femeie stransă în brate și pentru o clipă am...
tot ceea ce nu se vede are și dragoste
de Marinescu Victor
e ca și cum ți-ar suna telefonul, cucurigule, alo și nu îți răspunde nimeni…alo, alo și privești în gol, tu știi că cineva ți-o trage, tu știi că după asta nu mai vine nimic și îți vine să urli, să...
Spre necunoscut. Capitolul XII (15 )
de nicolae tomescu
Știi ce, Diaconescule? Mă vei lăsa și te vei duce, acum, cât mai ai timp. După ce au trecut cele două mașini nemțești și nu mai vine nimic din urmă, este sigur că rușii ne vor ajunge. N-are rost să...
Nihil
de Ion Minulescu
Din Orientul plin de soare, De flori, De fructe aromate Și de povești neterminate, Din Orientul plin de soare Și maladii molipsitoare, În portul ce-și deschide rada Ca două albe maxilare Ce-așteaptă...
La familia Szabo
de Raluca Oana Helgiu
Ajung cu mama mea într-o după-amiază la familia Szabo care stă în Brașov, aproape de calea ferată. E pe la marginea Brașovului. Sun la ușă și peste vreo cinci minute apare și Sabina. Era îmbrăcată ca...
Gara,,,Tic-Tac
de Morar Florin Teodor
Măști, teatru, sincronizări, defecte, oare când vom învăța să trăim? Bărbat, femeie, aceleași dureri, năvalnic sânge ; te iubesc, te urăsc, balans nebun și nu mai știu de ziua de mâine mai vine. Sunt...
Povestile Gării de Nord. Maria
de Florentina-Loredana Dalian
Maria coborî din tren printr-o săritură. Fusese gata să-și scrântească glezna, nefiind obișnuită să poarte pantofi cu tocuri înalte. Nu exista niciun motiv pentru care să nu pășească treaptă cu...
Filozofia existenței... (sau invers)
de Tarniceri Aurelia
„N-a fost nimic din ce-a putut sa fie si tot ce-a fost să fie, s-a sfârșit. Și nici nu va mai fi vre-o armonie, Ca-n vremea când ajunsem la zenit. Nimic din ce a fost, azi nu mai este, iar ce va fi...
Poveste fără sfârșit
de Lesenciuc Teodor
Ninge. E o ninsoare bolnavă care pare că a uitat să se mai oprească. Tocmai pe când ne gândeam că a venit vremea să ne aruncăm hainele groase prin dulapuri s-a trezit și iarna asta să ne arate că...
Nu mai vine(III)
de Dîrzu Andrei-Ovidiu
Îl văzu stând chenarul ușii, nevrând să intre, încât prima senzație fu aceea de înstrăinare – nu îl mai recunoscu. Era ca și un altul, un alt soldat, cu pușca arborată pe umărul drept, în poziție...